PIATRA SAPHIREI

Saphira dic Saphir nomine digna fuit - Spune: Saphira a fost demnă de numele de safir

Biserica fostei mănăstiri Pryslo/ Prislop– Silvaşu de Sus

O biserică micuţă, pierdută printre dealuri, a fost rectitorită în a doua jumăte a secolului al XVI-lea de fiica domnitorului transalpin Moise Vodă. Mormântul Saphirei (Zamfirei) s-a aflat în pronaosului bisericii. Lespedea (1,68 m lungime şi 0,75 m lăţime) a fost realizată în marmură roşie, ornamentată în frontispiciu, într-un medallion oval cu ornamente renascentiste, cu stema Ţării Româneşti. O acvilă cu aripile deschise şi cu capul conturnat (spre stânga) ţine în cioc o cruce, iar cu ghiarele se agaţă de o stâncă.

Biserica fostei mănăstiri Prislop

(într-o fotografie de la sfârşitul secolului al XIX-lea)

Textul epitafului are nu numai valoare istorică conţinând date biografice, dar şi artistică, realizată prin expresii cu tonalitate afectivă:

 SAPHIRA MOISINI DVCI INCLITA FILIA TANDEM
HAC POSVIT MORIENS FLEBILE CORPVS HVMO
KESERIO INPRIMIS VXOR DVLCISSIMA CLAVSIT
LVMINA. FIT CONSORS DEINDE NISOWSKI TVA
SI GENVS EXCVTIAS NIHIL HAC MAGE NOBILE VIDET
SVB TRANSALPINO TERRA VALACHA POLO
HVIC AVIS ET GENITOR PRINCEPS SIC AETERA SPECTES
HVIVS MAESTA VIRVM DACIA VTRVMQVE GEMIT
TV, QVICVQ VIDES SAPHYRA HEC MONVMENT VENVSTE
SAPHIRA DIC SAPHIR NOMINE DIGNA FVIT.

Saphira, a principelui Moise vestită fată/  În acest pământ şi-a aşezat jalnicul trup/  Mai întâi lui Keseriu, prea scumpă soţie, i-a închis ochii/  Apoi devine soţia ta, Nisowski/ Pământul valah nu vede sub cerul său nimic mai ales ca ea, dacă neamul i-ai cerceta/  Având în vedere şi altceva, domn i-a fost acesteia şi bunicul şi tatăl/ Dacia îi plânge pe amândoi/  Tu, oricare eşti acela care priveşti aceaste amintiri ale iubitei Saphira/  Spune: Saphira a fost demnă de numele de safir

În jurul epitafului, pe marginile lespezii este sculptată o altă inscripţie.

SAPHYRA FILIA PRIN / CIPIS TRANSALPINORV RELICTA MAGCI STANISLAI NI / SOWSKY MORITUR AN/ NO 1580 DIE MENSIS MARTY. ANNO AETATIS SVAE XLIIII

Saphira, fiica principelui transalpin, văduva strălucitului Stanislav Nisowsky, moare în 1580 ziua a lunii martie în al patruzeci şi patrulea an al vieţii sale

(publicat: Téglás Gábor 1902, Halaváts Gyula.1912)

După uciderea lui Radu de la Afumaţi (1) Moise este investit, de către sultan, ca domnitor al Munteniei şi pe la mijlocul lunii martie 1529, însoţit de un corp de ieniceri şi călăreţi ajunge la Giurgiu. “..Radul successerat nomine Moyzes, ad castrum Gyergyw cum Jancharonibus et equestribus adductus est “- scrie Marcus Penfflinger, judele regal al Sibiului la 25 martie 1529.

În luna mai Moise Vodă a preluat deja conducerea Transalpinei şi domneşte, iar turcii care l-au însoţit, acum se retrag. Îşi îndreaptă armele spre Sofia. Doar trei mii au  mai rămas pe o insulă, aprope de Giurgiu. Aflând despre această situaţie (prin intermediul unor informatori) Marcus Pemfflinger, judele regal al Sibiului îl informează pe Ferdinand I. într-o scrisoare din 8 mai 1529.

“ Ex parte Turcarum M(ti) V(rae) hoc scribere possum, uti in aliis scripseram, vires suas contra Zophy misisse et gentes paratas alias non habere, nisi, quae in confinibus sunt. Vaivodam Transalpinum Moyzen nomine, in regnum Transalpinense ducere fecit et iam regnat, et Turcae, qui cum eo fuerant et concomitati sunt, recesserunt. Sunt adhuc tria millia Turcarum in una insula prope castrum Gyergyu, quod Turcarum est ; illic victitant, et uti intelligere potui, nacta opportunitate, in auxilium Johannis rex se ipsos conferre vellent. Habeo tamen exploratorem et hominem meum inter eos; quocunque et quandocunque se contulerint et iverint as intelligentiam dabit mihi.
Ex Cibino, Sabbato post Ascensionis Domini 1529 “ (Staatsarchiv: Hungarica, Viena)

Ungaria avea doi regi. Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, ales rege al Ungariei la 10 noiembrie 1526, şi Ferdinand de Habsburg, proclamat rege la 17 decembrie 1526. Între ei urmau să hotarască armele.

Atât Moise cât şi Petru Rareş au fost solicitaţi de amândouă taberele, iar când turcii l-au recunoscut pe Zapolya, au trecut de partea acestuia, şi la directivele sultanului pornesc la război împotriva ţinutului săsesc.(2) Corpul de oaste trimis de Moise asediează Mediaşul, încendiează Şura Mare, Şura Mică, Turnişorul şi Gârbova, totuşi Moise reuşeste să păstreze o pace, deşi fragilă, cu Sibiul. La 30 ianuarie 1530, Moise primeşte o substanţială sumă de bani de la sibieni, şi va căuta tot mai mult să ajungă la o înţelegere cu imperialii. După eşecul expediţiei turcilor împotriva Vienei, se orientează spre o alianţă cu statele creştine, îndeosebi cu partida ferdinandistă. Sultanul îl mazileşte (ultimul său hrisov emis la Câmpul Glupavilor este datat 22 mai 1530). Moise pleacă spre Secuime, iar între 13 şi 16 iunie 1530, este călăuzit de braşoveni spre Făgăraş (a primit ca mijloc de transport o trăsură cu patru cai). Comandantul cetăţii făgărăşene, István Majláth la 22 august 1530 pătrunde în Muntenia, încercând să-l repună pe Moise pe tron, dar va fi respins. În bătălia care a avut loc pe 28/29 august Moise este ucis.

Moise Vodă a avut o foarte scurtă domnie în Muntenia, dar multe legături politice (şi interese personale!) cu oraşele transilvănene. Nu ştim când şi în ce împrejurări s-a stabilit Saphira în comitatul Alba de Jos. A venit să locuiască aici în urma căsătoriei cu primul ei soţ, Keserű János de Gibart, sau după moartea tatălui ei a luat calea pribegiei.

Textul epitafului nu ne ajută la găsirea unui răspuns, datele biografice ale Saphirei nu concordă întru totul. Dacă inscripţia indică corect descendenţa ei (3), rămâne discutabilă vârsta trecută pe lespede. Moise Vodă moare în 1530, deci Saphira a murit la o vârstă mult mai înaintată şi cifrele romane au fost greşit săpate.

Viaţa Saphirei a rămas într-o umbră deasă, totuşi puţinele dovezi bine documentate ne permit să reconstituim scenele principale din povestea ei.

...................................................

1. “Radul est mortuus secunda die Januarii.. “- scrisoarea nunţiului papal Andreas Mihalewyth către Ferdinand de Habsburg (Cluj, 1 aprilie 1529)

2. Saşii nu-l recunosc drept stăpân pe Zapolya până după 1531. Brasovul, Făgăraşul, Mediaşul, Sighişoara capitulează rând pe rând. Sibiul va rezista, rămâne ultima redută a lui Ferdinand, deşi oraşul pierde importante surse economice: “dreptul regalian“ de a bate monedă şi acordul de comert liber între oraşe. Capitala saşilor devine Brasovul până după 1541, când se înfiinţează principatul Transilvaniei, iar situaţia Sibiului se stabilizează.

3. Documentele oficiale rămase o numesc fiica fostului domn transalpin.