Cei care spionau drumurile
Grupuri de aşezări pecenege (pe baza datelor din documente emise în secolele XIII şi XIV.
Sedentarizarea definitivă a grupurilor de pecenegi pare a se fi produs în a doua jumatate a secolului al XIII-lea, şi a fost consecinţa transformării lor în comunităţi de grăniceri. Începând din secolul al XI-lea, regii arpadini au adoptat sistemul colonizării de populaţii pecenege cu atribuţii de pază în zona de vest a Ungariei, ameninţată de expansiunea Imperiului German. Pecenegii dobândesc o serie de drepturi şi privilegii în schimbul slujbei lor militare şi vor fi reprezentaţi de un comite al lor. De asemenea pecenegii aveau un rol militar şi în sistemul defensiv al Transilvaniei.
În cazul comunităţilor de grăniceri numiţi sagitarii şi siculus, rareori putem vorbi de pecenegi, aceste denumiri mai degrabă se referă la iazigi sau iaşi (jászok) şi la secui. (În secolul al XIV-lea iaşii încă sunt menţionaţi ca populaţie aparte, prestând activităţii de natură militară.) Prin termenul folosit - spiculatores sau sagitarii – comunităţile de grăniceri au fost diferenţiate şi după modul lor specific de luptă.(1)
O informaţie timpurie cu privire la pecenegii din Árpás ne furnizează actul emis de Iula Kán, palatinul Ungariei, în anul 1222. Pecenegii s-au plâns palatinului (erau sub jurisdicţia sa) împotriva comitelui lor Luca care a diminuat, după bunul său plac, libertăţile lor iniţiale (ab antiquo instituta). Nici judele lor Martin de Pok, numit vicecomite de către Iula, nu s-a prea preocupat de popor. A fost audiat iobagul (în sens de supus) Mika, şi problema cu care s-au confruntat pecenegii a fost investigat de armaşul Joachim fiul lui Rouz, din satul Bobut. Pecenegii cer ca toate drepturile lor să fie consemnate în scris, ca tot ce s-a intâmplat să nu se mai întâmple niciodată. Diploma enumără drepturile şi libertăţile pecenegilor.
În fiecare al treilea an pecenegii vor plăti noului lor comite ”şase dinari de Mantua pentru doi cai ”. Cei care nu pot participa la lupte vor plăti câte şase dinari pentru fiecare cal. Comitele lor poate fi găzduit de pecenegi doar o singură dată, şi anume, în ziua numirii lui în această funcţie. Comitele-jude poate fi găzduit de mai multe ori pe an, de fiecare dată când are vreun caz de rezolvat. Când comitele lor vine la ei, pecenegii nu sunt obligaţi să-l însoţească, iar un iobag (supus al coroanei) mai bun dintr-ânşii să-i amintească ce drepturi are. Comitele-jude nu va fi cazat la cei care participă personal la lupte.
În documentele vremii, aproape exclusiv, doar pecenegii din comitatele Sopron şi Zala sunt menţionaţi sub numele de speculatores/spiculatores sau ”obişnuit” eur. Regele Andrei al II-lea se adresează pecenegilor cu formula ”Omnibus speculatoribus Musuniensis et Supruniensis pacem et salutam- Tuturor străjerilor din Moson şi Soprom pace şi salutare” sau ”Custodes confiniorum, qui vulgo Eurii vocantur”, cum îi numeşte Ladislau I. (cel Sfânt)
În cazul comunităţilor de grăniceri numiţi sagitarii şi siculus, rareori putem vorbi de pecenegi, aceste denumiri mai degrabă se referă la iazigi sau iaşi (jászok) şi la secui. (În secolul al XIV-lea iaşii încă sunt menţionaţi ca populaţie aparte, prestând activităţii de natură militară.) Prin termenul folosit - spiculatores sau sagitarii – comunităţile de grăniceri au fost diferenţiate şi după modul lor specific de luptă.(1)
O informaţie timpurie cu privire la pecenegii din Árpás ne furnizează actul emis de Iula Kán, palatinul Ungariei, în anul 1222. Pecenegii s-au plâns palatinului (erau sub jurisdicţia sa) împotriva comitelui lor Luca care a diminuat, după bunul său plac, libertăţile lor iniţiale (ab antiquo instituta). Nici judele lor Martin de Pok, numit vicecomite de către Iula, nu s-a prea preocupat de popor. A fost audiat iobagul (în sens de supus) Mika, şi problema cu care s-au confruntat pecenegii a fost investigat de armaşul Joachim fiul lui Rouz, din satul Bobut. Pecenegii cer ca toate drepturile lor să fie consemnate în scris, ca tot ce s-a intâmplat să nu se mai întâmple niciodată. Diploma enumără drepturile şi libertăţile pecenegilor.
În fiecare al treilea an pecenegii vor plăti noului lor comite ”şase dinari de Mantua pentru doi cai ”. Cei care nu pot participa la lupte vor plăti câte şase dinari pentru fiecare cal. Comitele lor poate fi găzduit de pecenegi doar o singură dată, şi anume, în ziua numirii lui în această funcţie. Comitele-jude poate fi găzduit de mai multe ori pe an, de fiecare dată când are vreun caz de rezolvat. Când comitele lor vine la ei, pecenegii nu sunt obligaţi să-l însoţească, iar un iobag (supus al coroanei) mai bun dintr-ânşii să-i amintească ce drepturi are. Comitele-jude nu va fi cazat la cei care participă personal la lupte.
Bătălia de pe dealul Cserhalom/Kerlés/Chiraleş (Chronicon Pictum)
Deci pecenegii aveau propriile lor comiţi şi juzi, numiţi o dată la trei ani de puterea centrală, nu plăteau zeciuială, vamă sau podărit, iar în lupte au fost conduşi nu de către comiţii lor, ci de comitele-guvernator (persoana care stătea în fruntea comitatului).
” Iula Palatinus, et Comes Supruniensis, vniuersis tam posteris quam modernis presens scriptum nostrum imspecturis, salutem et omne bonum. Ad vniertsorum volumus notitiam peruenire, quod Bisseni de Arpas, ad nos, videlicet ad Palatinum pertinentes, ad nostram accedentes presenciam, conquesti sunt,quod eorum libertas ab antiquo instituta, per Lucam eorum Comitem, a nobis constitutum, fisset in plurimis diminuta. Nos igitur, cum iudicium et iusticiam super hoc facere intendissemus, placuit tam eisdem Bissenis, quam dicto Luce Comiti eorum, vt Martinum de Pok, iudicem eis super hoc constitueremus vice nostrié ne post nos cum tanto populo laborarent, quod et fecimus. Constitutis itaque partibus coram eo praedicti Bisseni, Luce Comiti eorum destructionem libertatis suae imposuerunt. E contra Lucas haec verba respondit: quod nihil ex se ipso contra libertatem eorum fecisset, sed in omni iuxta quod Mika Jobbagio eorum, qui eum preibat in debitis exigendis, et in aliis instruxisset, eo modo processisset; et Lucas se habuit excusatum. Mika vero citatus in causam, nulla se ratione valuit defendere; Ita quod nec ipse, nec ordinationem sortita est inter partes: Pristaldo nostro Ioachim filio Rouz, de villa Bobut existente.Saepedicti vero Bisseni timentes, ne in posterum Jobbagiones, vel Comites eorum praedicti, iniqua vestigia sequentes, libertati eorum denuo contradicerent in aliguo, nos instanter rogauerunt, vt libertate eorum scriptis redigeremus; nos igitur petitiones eorum iustas esse cognoscentes, libertatem eorum, sicut veridica relatione cognouimus, in presentem paginam adnotari fecimus in hunc modum: Quod reuoluto semper tertio anno Comiti eorum debent dare pro nouitate sex pensas denariorum de mantua, de duobus equis. Qui vero in expeditionem ire non potuerint, de quolibet equo sex pensas persoluent; Comes eorum non debet ire inter eor, nisi semel, quando fit de nouo. Curalis Comes debet saepe per ennum circuire, et causas, quae referunturm iudicare. Cum Comite eorum non debent ire, sed unus ex Jobbagionibus debet eum precedere, et iura eius ostendere; super Jobbagiones eorum, qui per se possunt ire in exercitum, Curalis Comes non potest descendere.Vt autem huius cause discusio legitima, seu libertatis reformatio, nullis valeat temporibus reuocari, rei seriem in presentem paginulam fecimus adnotari, eandemque duplicis nostri sigilli munimine fecimus roborari.Anno Dominicae Incar.MCCXXII”
(Arhivele Abaţiei de la Pannonhalma)
” Iula Palatinus, et Comes Supruniensis, vniuersis tam posteris quam modernis presens scriptum nostrum imspecturis, salutem et omne bonum. Ad vniertsorum volumus notitiam peruenire, quod Bisseni de Arpas, ad nos, videlicet ad Palatinum pertinentes, ad nostram accedentes presenciam, conquesti sunt,quod eorum libertas ab antiquo instituta, per Lucam eorum Comitem, a nobis constitutum, fisset in plurimis diminuta. Nos igitur, cum iudicium et iusticiam super hoc facere intendissemus, placuit tam eisdem Bissenis, quam dicto Luce Comiti eorum, vt Martinum de Pok, iudicem eis super hoc constitueremus vice nostrié ne post nos cum tanto populo laborarent, quod et fecimus. Constitutis itaque partibus coram eo praedicti Bisseni, Luce Comiti eorum destructionem libertatis suae imposuerunt. E contra Lucas haec verba respondit: quod nihil ex se ipso contra libertatem eorum fecisset, sed in omni iuxta quod Mika Jobbagio eorum, qui eum preibat in debitis exigendis, et in aliis instruxisset, eo modo processisset; et Lucas se habuit excusatum. Mika vero citatus in causam, nulla se ratione valuit defendere; Ita quod nec ipse, nec ordinationem sortita est inter partes: Pristaldo nostro Ioachim filio Rouz, de villa Bobut existente.Saepedicti vero Bisseni timentes, ne in posterum Jobbagiones, vel Comites eorum praedicti, iniqua vestigia sequentes, libertati eorum denuo contradicerent in aliguo, nos instanter rogauerunt, vt libertate eorum scriptis redigeremus; nos igitur petitiones eorum iustas esse cognoscentes, libertatem eorum, sicut veridica relatione cognouimus, in presentem paginam adnotari fecimus in hunc modum: Quod reuoluto semper tertio anno Comiti eorum debent dare pro nouitate sex pensas denariorum de mantua, de duobus equis. Qui vero in expeditionem ire non potuerint, de quolibet equo sex pensas persoluent; Comes eorum non debet ire inter eor, nisi semel, quando fit de nouo. Curalis Comes debet saepe per ennum circuire, et causas, quae referunturm iudicare. Cum Comite eorum non debent ire, sed unus ex Jobbagionibus debet eum precedere, et iura eius ostendere; super Jobbagiones eorum, qui per se possunt ire in exercitum, Curalis Comes non potest descendere.Vt autem huius cause discusio legitima, seu libertatis reformatio, nullis valeat temporibus reuocari, rei seriem in presentem paginulam fecimus adnotari, eandemque duplicis nostri sigilli munimine fecimus roborari.Anno Dominicae Incar.MCCXXII”
(Arhivele Abaţiei de la Pannonhalma)
Căldare descoperită la Răducăneni, din secolul al X-lea, atribuit pecenegilor (Muzeul Naţional de Istorie a României)
În Transilvania o concentrare masivă de toponime de origine pecenegă se află în judeţele Braşov şi Covasna, dar amintirea pecenegilor s-a fixat şi în judeţele Timiş (Beşenova Nouă, azi Dudeştii Noi), Arad (Registrul de la Oradea, anul 1235, & 58 - ”terra castri nomine Beseneu”) sau Bihor (Registrul de la Oradea, & 341 – ”Ecclesia de Beseneu”)
.................................
.................................
1. Spicula = lance, suliţă - spiculatores - redă simţitor figura unui ostaş de strajă. Presupun, speculatores au avut sarcina de a veghea graniţele, de a semnala apropierea vrăjmaşului (detaşament de avangardă), pe când sagitarii cu arcurile şi săgeţile lor desfăşurau o apărare activă. Siculus cu sensul de păzitor a fost folosit pentru prima oară de iezuitul Ferenc Fasching (Vetus Dacia,1725 şi Nova Dacia,1743). După opinia lui Fasching secuii ar fi urmaşii pecenegilor sau ai iaşiilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu