CVARTALUL PORTICA

la sfârşitul secolului al XV-lea

Tabla de convocare a breslei orfevrarilor din Braşov, 1556

(Muzeul Naţional Ungar)

La sfârşitul secolului al XV-lea Braşovul era deja împărţit, din punct de vedere administrativ, în patru quartale/cartiere. Din cuantumul impozitelor (1) care revenea fiecărui cartier, observăm că cel mai mare dintre ele, ca număr de gospodării, era Portica.

- Anul 1489 -

	Nr. familie	Sumă  impozit	Suma medie /familie
Quartale Portice	568	578 fl  84 den	1 fl şi 2 den
Quartale Corporis  Christi	511	519   fl  24 den	1 fl şi 1 den
Quartale Catharine	506	482 fl  36 den	-      95 den
Quartale Petri	422	404 fl  46 den	-     96 den
	1007	1984 fl  90 den

Suntem într-o perioadă când zidul oraşului încă are un rol secundar în stabilirea perimetrului cartierului, la care au fost arondate şi zone care se aflau la o oarecare distanţă de Inner Stadt/oraşul interior: porţiunea cuprinsă între poartă şi Dealul Cetăţuii, şi două străzi dintr-o suburbie a oraşului.

Plan von Kronstadt, 18??

(J. Beer – C.Graeser, Wien. Bibliothèque nationale de France, GED-580)

Din punctul de vedere al burgului, la întocmirea registrelor de impozite, importanţă avea suma impozitului şi localizarea celui impozabil, dar registrele cuprind unele menţiuni care conferă acestora un caracter de recensământ. Din ele se pot desprinde informaţii preţioase şi despre:

1. gradul de înstărire al fiecărei familii din cartier

2. situaţia topografică a impozabilului

3. ocupaţia  (pe baza numelui)

4. starea familială (văduve, familii cu un parinte)

5. starea de proprietate (proprietar de casă, chiriaş)

Pentru cartierul Portica registrul de impozite din 1475 (2) enumără în total 8 străzi. “Purzengasse” (Platea Portice din 1528), strada care făcea legătura între piaţa principală şi poartă şi asigura legătura cu suburbia Blumăna, era socotită strada principală a cartierului. Urmează “Nova Platea” (“Spitalgasse” din 1525) şi “Schwarzegasse”. Strada Neagră şi strada Porţii par să fie cele mai vechi străzi ale cartierului Portica. Aici parcelele aveau o adâncime de 50-50 m şi o suprafaţă mult mai mare decât era necesară unei familii de meşteşugari. Aceste două străzi ar putea avea originile în primele secole de existenţă a aşezării.

După cum arată şi numele, strada “Nova Platea”/ Spitalului este mai nouă. Pe această stradă, atât către strada Porţii cât şi spre strada Neagră, adâncimea parcelelor nu depăşeşte 10 m,  ocuparea lor cu construcţii s-a făcut  mai târziu, într-un moment când faţă de situaţia anterioară, datoriră pătrunderii meşteşugarilor din suburbii, oraşul interior a cunoscut o lipsă acută de locuri de case. 

A patra stradă era “Infra portam”, situată “mai jos de poartă”, dincolo de zidurile oraşului (3), şi cobora spre suburbia locuită de secui (“Infra portam descendendo ad Siculos”). A cincea stradă, “Twergasse” sau strada Sforii, era o stradă transversală, ce lega strada Porţii de strada Neagră, asigurând totodată o scurtătură spre bastionul Ţesătorilor. Şirul de case “Ascendendo” (“Ascendendo Blümenaw a spiritu sancto directe”) era situat tot dincolo de zidurile oraşului. Mai sunt menţionate încă două străzi, ”Hynderstgasse”(Hintergasse?) cu  64 de case şi “Mitegaz” (Mittelgasse) cu 50 de case.

Strada Porţii, 1909 (Purzengasse)

Pe baza sumelor impuse putem stabili 8 categorii de impozitare, fără să cunoaştem însă venitul obţinut asupra căruia se aplica o categorie sau alta. 

1. cei care nu plăteau impozit 

2. pănă la 38 denari

3. 40 - 88 denari

4. 90 -148 denari

5. 150 -198 denari

6. 200 - 278 denari

7. 300 - 378 denari

8. 380 - 400 denari

Staţia Promenadă, 1909 (Station auf der Promenade)

    - Anul 1475-

Quartale Portice	Nr. familie	Suma plătită	imp. mediu
Strada Porţii  “Purzengasse”	93	12.300 den	132 den
Strada Spitalului  “Nova Platea”	73	6.600 den	95 den
Strada Neagră “Schwarzegasse”	69	8.375 den	123 den
“Infra portam”	70	5.865 den	84 den
Strada Sforii  “Twergasse”	38	3.735 den	95 den
“Ascendendo”	25
Strada Laterală ?  “Hintergasse”	66	3.510 den	53 den
Strada de Mijloc  “Mittelgasse”	52	2.991 den	57 den
	486	43.935 den

Dealul Melcilor, 1909 (Schneckenberg)

Registrele de impozite permit compunerea unei imagini destul de veridice a situaţiei materiale a locuitorilor din cartierul Portica. Aproape jumătate din numărul celor care aveau case pe străzile Porţii şi Neagră plăteau între 150 şi 198 denari, şi circa 70% din locuitorii cu cele mai mari venituri ai cartierului domiciliau pe aceste două străzi. Cele mai multe familii cu cele mai mici venituri sunt înregistraţi pe strada Laterală, majoritatea lor au plătit impozit între 0 şi 38 de denari. (Strada Ascendendo era o stradă scurtă, cu puţine case, şi este mai greu de  făcut o  evaluare în acest sens)

În perioada 1475 -1500, cel mai înstărit locuitor al cartierului era Valentin Schirmer, în registrele de impozite figurează de 10 ori cu suma maximă de 400 denari. Juraţii Vincenţiu Augustinus de 6 ori cu suma de 200 denari, Melchior Schlosser de 6 ori cu 166 denari, iar Bartolomeu Schunkeburg de 5 ori cu 120 denari. Este interesant de observat că juraţii erau aleşi nu neapărat dintre cei mai înstăriţi locuitori ai cartierului, dar toţi cei aleşi locuiau pe strada Porţii.

Juraţii cartierului Portica – perioada 1475 - 1500

Numele	Strada	Impozit
Schirmer V. *	Porţii nr.49	400 den  de 10 x
Rothkyrschys L.	Porţii nr.52	300 den  de   2 x
Kemmel Cl.	Porţii nr.76	300 den  de   3 x
Bruledrer G.	Porţii nr.74	225 den  de   3 x
Augustinus V. *	Porţii nr.  3	200 den  de   6 x
Lon Cr. *	Porţii nr.  8	200 den
Beren E. *	Porţii nr. 57	200 den
Schlosser M.	Porţii nr. 59	166 den  de  6 x
Kyrsner B.	Porţii nr. 11	164 den  de  2 x
Hempsch J.	Porţii nr. 54	140 den  de  2 x
Schunkebung B.	Porţii nr. 48	120 den  de  5 x
Goldsmidt J.	Porţii nr. 53	100 den

* = în anul 1475

Aproape toţi cei care au locuit pe strada Porţii, între nr. 48 - 60, au avut un cuvânt de spus în conducerea burgului. Este vorba de 7 cetăţeni ai oraşului care în perioada 1475 – 1500 au îndeplinit cel puţin o dată  funcţia de jurat.

Pe strada Porţii au avut dreptul de a locui şi face negoţi negustorii modoveni, pentru cei din Transalpina s-a  fixat strada Mănăstirii.(4) 

Şirul Grâului, 1909 (Kornzeile)

În cartierul Corporis Christi din cei 11 juraţi menţionaţi, 5 locuiau pe strada Hirscher, 3 în piaţa centrală şi unul pe strada Neagră (ultimele 20 de case din strada Neagră erau arondate cartierului Corporis Christi) Juraţii din Catharine (8 menţionaţi) locuiau fără excepţie în piaţa geambaşilor, iar cei din cartierul Petri (9 menţionaţi) toţi aveau case pe strada Mănăstirii.

Şirul Inului, 1909 (Flachzeile)

Despre originea veniturilor celor mai avuţi, precum şi în cazul celor mai săraci, se pot face doar supoziţii, registrele nu indică ocupaţia sau meseria lor. Printre ei trebuie căutaţi  negustorii de succes ai burgului (5) şi persoanele care trăiau din munca zilnică.

Meseriaşii, de obicei, îşi luau numele din ocupaţiile pe care le aveau. Secolul al XV-lea era o perioadă de tranziţie când numele unic încă predomină, şi oamenii sunt numiţi de cele mai multe ori după ocupaţia, originea sau etnia lor. Pentru majoritatea meseriaşilor din industria prelucrării metalelor şi industria textilă suma  impozitul stabilit varia între 40 şi 88 denari. Pe strada Porţii găsim mai mulţi aurari, scutari şi lăcătuşi, iar pe strada Infra Portam locuiau în număr mai mare săbieri, arcari, făurari, căldărari, şi o treime din cei care aveau meserii din industria alimentară. Prin Infra Portam trecea unul din drumurile comerciale principale, şi  presupun, aici în faţa porţii, s-au stabilit în număr mai mare cei săraci (eventual cârpaci), căutând să profite de traficul intens din zonă. Ţesătorii locuiau cu precădere pe strada Spitalului, iar cei din industria pielii pe străzile Neagră şi Porţii, cele două străzi “bogate” ale cartierului (dar tăbăcari găsim şi pe strada Spitalului). Din aceste date nu rezultă neapărat că tăbăcarii ar fi avut un venit mai ridicat, diferenţele pot decurge şi din faptul că pe strada Spitalului parcelele avea suprafeţe mai mici.

Restaurantul din Grota Bethlen, 1900

Tot ceea ce ştim despre acest impozit este că se plătea către trezoreria regală, mai puţin pe ce criterii au fost stabilite sumele impuse. Numai pe venit sau şi pe teren ? Nu ştim. Se pare că statutul de proprietar nu era un criteriu,  şi chiriaşii au fost impozitaţi.

Meserie	Nr. fam.	Suma medie /Strada Porţii	Nr. fam.	Suma medie /Strada Neagră
cojocar	3	168 den	3	84 den
cizmar	4	96 den	7	96 den
curelar	3	106 den	1	84 den
tăbăcar	4	164 den	10	113 den

Sunt pomeniţi foarte puţini dogari, un singur morar (doar a locuit, în cartier nu a existat moară), niciun brutar, iar numărul măcelarilor de la 7 în 1475, până în anul 1500 scade la 2, ceea ce ne îndeamnă să considerăm că gradul de autoaprovizionare cu produse alimentare a locuitorilor era destul de ridicat.

Baza sportivă, 1909

Cele mai multe familii cu un singur părinte au fost înregistrate pe strada cea mai populată, strada Laterală. Tot aici găsim cca. 40% din numărul total al copiilor. Situaţia materială a văduvelor pare că a fost ceva mai bună, cele mai multe locuiau pe strada Porţii, plăteau impozit între 90 – 198 denari, şi doar 4 dintre ele au stat în chirie.

Podul Creţului, 1909

În final să aruncăm o privire scurtă asupra situaţiei chiriaşilor. Numărul lor era foarte mic, cca. 1,8% din totalul locuitorilor din cartier şi nici unul nu era meşteşugar. Ceea ce mai merită semnalat aici este, că pe străzile Sforii, Laterală, de Mijloc şi Ascendendo nu găsim niciun chiriaş.

Pentru a încerca o aproximare a numărului total al sufletelor din cartierul Portica, luăm în calcul 5 persoane în cazul familiilor care figurau cu impozit între 90 şi 400 de denari, iar în cazul familiilor sărace 2,5 persoane (din cauza mortalităţii destul de înalte).

Categ.impozitare	Nr.familie	Nr.persoane
3,4,5,6,7,8	412 x 5	2.060
1,2	74 x 2,5	185
		2.245 ?

.....................................................

1. În general, în registrele de socoteli ale oraşului sumele sunt consemnate în florini,  respectiv asperi (ospora), folosit de negustorii români. După reforma monetară din 1467, până la începutul secolului al XVI-lea raportul florin/asper a rămas neschimbat.

1 florin = 50 asperi = 100 denari, deci 1 asper = 2 denari

(Huszár Lajos: Corpus Nummorum Hungariae)

2. “Anno domini 1475 imposita fuit taxa regiae maiestatis super nos circa Visitationem Mariae, quartale in portica”

 

Blazonul lui Peter Engel (Petrus Angelus)

Numele lui Peter Engel apare, pentru prima dată, în registrele de socoteli ale Braşovului pe anul 1514. La acea dată era “civis iuratus” în senatul burgului. Titlul său este Herr sau Dominus. A fost un om bogat, avea mai multe case (una pe strada Mănăstirii), un heleşteu şi o pivnită închiriată oraşului. Se ocupa şi cu comerţul de mirodenii, numele său apare într-un registru vigesimal. În perioada 1519-22 a fost Stadthann/ administrator al Braşovului, iar în 1527 a fost ales iudex civitatis/ judele oraşului. O fiică a lui s-a căsătorit cu Cristian, un vlăstar al familiei Hirscher (din partea oraşului, tinerii căsătoriţi au primit în dar un covor în valoare de 3 fl). Peter Angel a murit înainte de anul 1532, când văduva lui vinde burgului două cupe de aur, care vor fi făcute cadou regelui Ferdinand. Se pare că după 1541 familia s-a stins pe linie masculină, după această dată membrii ei nu mai sunt pomeniţi în documente.

3. Porţiunea aflată între poartă (“Purzenthor”) şi  Dealul Cetăţuii se numea “ante portam Porticam”. Două străzi numite “Infra portam” şi “Infra portam ascendendo” sunt menţionate şi în registrele cartierului Petri.

Planul capelei Sfântul Leonhard de pe Tâmpa

(Köpeczi Sebestyén József apud Gustav Treiber şi Alfred Prox)

4. În registrele vigesimale din 1503, la subtitlul “Sequuntur Moldavienses et Transalpinenses” vedem că  cei 36 de negustori transalpin vin din 8 aşezări româneşti: 11 din Thorschor (Târgşor), 8 din Girghitz (Gherghiţa), 6 din Kompolong (Câmpulung), 4 din Thargovistia (Târgovişte), 3 din Bukurest, 2 din Stoynest (Stoineşti-Buzău), 1 din Bossow (Buzău) şi tot 1 din Albanest (Albeşti-Ialomiţa), deci se profilează “drumul mirodeniilor”, Braşov - Câmplung – Târgovişte – Târgşor – Buzău – Brăila - Chilia

Valoarea vamală (40-55 fl/ majă) totală a piperului adus pe piaţa din Braşov de negustorii transalpin, în anul 1503,  a fost de 25.043 fl şi 40 ½ asperi.

1 massa/ majă = cca 55,58 kg, 1 quartale = ¼ majă

5. Conform registrelor vigesimale, în 1503 Hermann Teisz a avut un volum de marfă văndută de 842 de blănuri şi 543 de cuţite, iar Peter Schwarz a importat, printre alte mirodenii, 38 măji de piper.

Scrisoarea archiepiscopului de Strigoniu către Kaspar Kraus, judele Braşovului, privind dărâmarea capelei Sfântul Leonhard. Viena, 18 martie 1455 (Arhivele Statului Braşov, colecţia Fronius, U 485 / 1 22)

Oraşul, ne mai având fonduri pentru întreţinerea capelei de pe Tâmpa, solicită şi primeşte aprobare pentru dărâmarea lăcaşului, cu condiţia ca în biserica parohială să fie ridicat un altar dedicat Sfântului Leonhard.

 Sigiliu vamal de plumb, descoperit la Tâgşorul Vechi (cIMeC)

Câteva nume de negustori transalpini şi moldoveni din registrele vigesimale din anul 1503.

-Import piper Moldova-

Numele negustorului/ oraş	Valoare vamală
Nicula de Schutschawa	466 fl 37 asperi
Andrica de Moldavia	100 fl
Vartan de Schutschawa	281 fl 10 asperi
Hannusch de Moldavia	706 fl 20 asperi
Yuanus de Schutschawa	518 fl   5 asperi
Magradytsch de Schutschawa	358 fl 30 asperi
Martin de Schutschawa	273 fl

-Import piper Transalpina-

Numele negustorului/ oraş	Valoare vamală
Gogosch de Thergovistia	1350 fl 25 asperi
Myhayl de Bukurest	319 fl
Sombatin de Girghitz	2451 fl 33 asperi
Michne Costandin de Bukurest	599 fl 48 asperi
Mihalco de Thergovistia	2802 fl
Dimitro Albul de Thorschor	1790 fl 33 asperi
Stanislav de Thorschor	1198 fl 10 asperi
Radul de Stoynest	764 fl
Stoyka Gunzka de Kompolong	1353 fl
Radul Manela de Thorschor	1299 fl 15 asperi
Stan de Thorschor	524 fl 20 asperi
Bomsilla/ Nagzul de Kompolong	3608 fl
Vasy Roscha de Girghitz	579 fl 10 asperi
Albasch de Thorschor	1137 fl 40 asperi