ISTORIE POVESTITĂ: BELGRAD, 1717

Pierderea oraşului de către turci, povestită de hărţi militare.

Plan de asediu, 1717 (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/32)

În 1688 trupele austriece au ocupat Belgradul. Împăratul Leopold însă îl ura mai mult pe Ludovic al XIV-lea decât pe turci, şi a trudit zelos să obţină un tratat de pace cu sultanul, ca pe urmă să se întoarcă cu toată puterea împotriva francezilor. Dar delegaţia trimisă de Poartă nu a fost dispus să accepte condiţiile impuse, aşa că Leopold, nevrând să cadă la pace cu Franţa, iar cu turcii n-a putut, a fost nevoit să ducă războiul mai departe pe două fronturi.

Plan de atac pentru asediul Belgradului în 1688 (Staatarchiv Marburg, HStAM WHK 6/44)

1.- Dunărea

2.- Sava

3.- baterii imperiale

4.- minări

5.- fortificaţia bastionară

6.- ruine, folosite în atac

Asediul Belgradului, 1688 (Staatarchiv Marburg, HStAM WHK 6/43)

1.- cetatea

2.- oraşul interior

3.- artileria

4.- cartierul general

În 1690 paşa Mezzomorto reuşeste să recucerească aproape tot pe valea Dunării, păzită nu cu multă stăruinţă, iar marele vizir a cucerit Belgradul.

Ruta de legătură fluvială între Petrovaradin şi Belgrad, 5 mai 1717 (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/15)

Eugene de Savoya a sosit la Futak (azi, Futog), locul de adunare a armatei imperiale, la 21 mai 1717, şi la propunerea lui Mercy a hotărât să treacă Dunărea în zona Panciovei.

Planul transportării trupelor imperiale peste Dunăre la Pančevo, 1717 (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/20)

La mijlocul lunii iunie forţele din Petrovaradin şi Banat - 44 de batalioane de infanterie, 223 de subunităţi de cavalerie şi 92 de tunuri – erau pregătite pentru a trece Dunărea. Operaţia s-a desfăşurat în zilele de 15-16 iunie.

Ordinul de luptă al imperialilor din 18 iunie 1717 (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/16a)

Comandantul Belgradului, paşa Mustafa Hadji – cu 30.000 de soldaţi şi 300 de tunuri – se pregătea pentru apărare. În 19 iunie imperialii au împresurat oraşul.

Plan al taberei imperialilor în jurul Belgradului - din 14 iunie până in 19 iunie 1717 (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/17)

23 iulie 1717, atac asupra Belgradului de pe Dunăre (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/33)

Plan de asediu , 1717 (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/31)

Marele vizir Hadji Halil era între Edirne şi Niš când a fost înştiinţat că Savoya este în faţa Belgradului. Pe paşa Radjeb imediat l-a dirijat spre Timişoara, care după ce a trecut Dunărea la Orşova a reuşit să ocupe Mehadia.

“Catalogul” prinţului Eugene de Savoya, general en chef (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/24)

Cei 500 de apărători ai Mehadiei au capitulat, iar baronul de Viare a evacuat Caransebeşul şi s-a retras la Lugoş. Pentru turci drumul era deschis spre Timişoara. Dar paşa Radjeb era precaut, şi s-a oprit la Caransebeş. Datorită acestei manevre, marele vizir a putut să-şi continuie drumul către Belgrad. A apărut lângă drumul vechi ce ducea spre Smederevo, şi a ocupat poziţie pe o înălţime numită Zeleno. La 2 august a deschis focul asupra taberei lui Savoya.

Poziţia regimentelor şi a flotei imperiale şi armata marelui vizir, 1717 (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/33a)

În dimineaţa zilei de 16 august prinţul a atacat tabăra turcească şi pe la ora zece a reuşit să străpungă liniile inamice şi să pătrundă pe o adâncime considerabilă, ceea ce a decis soarta bătăliei.

Plan de asediu, 1717 (Staatarchiv Marburg, HStAM Karten WHK 17/32a)

La 18 august paşa Mustafa Hadji a depus armele, predând oraşul lui Savoya. Armata turcească, circa 28.000 de soldaţi şi civili, la 22 august, a părăsit Belgradul spre Niš.