sâmbătă, 24 martie 2012

.....ÎN ACTE ŞI DOCUMENTE


Cetatea Ladislau


“Situată lângă Dunăre, pe o culme stâncoasă, cu trei laturi abrupte. În faţa ei se ri­dica, pe malul opus, cetatea Golubac.”

Continuarea pe site-ul

 
Detaliu hartă  (prima ridicare, Josephinische Landesaufnahme)

După moartea despotului Stepan Lazarević, pe baza unui tratat încheiat la Tata (8 mai/iunie 1426 - Fejér: Codex diplomaticus.., X/6, 810-813),  Đurađ Branković  trebuia să predea cetatea Golubac regelui Sigismund de Luxemburg. (1) Aceasta era însă zălogită sârbului Jeremija. Castelanul nu este dispus să o predea (Sigismund a refuzat răscumpărarea) şi vinde cetatea turcilor (DL 65906). Pentru a compensa importanţa Belgradului, turcii au întărit-o imediat, şi au reuşit astfel să străpungă sistemul de cetăţi de hotar de pe linia Dunării de Jos. După eşecul de la Nicopole, pentru Sigismund întrebarea principală a devenit rezolvarea apărării graniţelor de sud, şi acum nu i-a rămas altceva de făcut decât “astuparea breşei”, a ocupa cu forţă cetatea Golubac.

 
Detaliu hartă  (a doua ridicare, Franziszeische Landesaufnahme)

Pentru finanţarea campaniei, regele zălogeşte cetatea Veliki Kamlik (Fejér: CD X/6, 924) episcopului de Zagreb pentru 14.000 florini şi în iarna anului 1427 construieşte/reface (2) o cetate pe malul nordic al Dunării (probabil a fost mărită sau întărită, datorită şi modificării tehnicii de luptă).


Planul cetăţii Ladislau

“...castrum nostrum Zenthlazlowara vocatum, ex opozito dicti castri Galambotz ex ista parte Danubii per nos aedificatum.. - ...cetatea noastră denumită Sfântul Ladislau, pe care am clădit-o în dreptul cetăţii Golubac, pe malul acesta a Dunării...” (DL 59120)


Zenthlazlowara, deşi a fost ridicată într-un timp foarte scurt, pare că a fost destul de puternică sau potrivită pentru a servi ca bază pe durata asediului cetăţii Golubac. A fost dotată cu mortiere şi puşcaşi, iar o flotă fluvială, înzestrată cu bombardae, controla defileul Dunării.

Tunul, o noutate în tehnica de luptă.
(Ilustraţie din secolul al XV-lea, circa 1420 - MS.Rh. hist. 33b, folio 81v, Zürich Zentralbibliothek)

În primăvara (3) anului următor o armată nu foarte numeroasă, totuşi importantă, condusă nominal de Sigismund efectiv însă de Ştefan de Rozgony, comite de Timiş, trece fluviul şi porneşte atacul de pe uscat şi de pe apă. Participau (4) trupe auxiliare trimise de aliaţii lui Sigismund: lituanenii marelui duce Witold (“eine kleine lithauische Hilfstruppe), voievodul transalpin Dan al II-lea cu circa 6.000 de ostaşi, moldovenii lui Alexandru cel Bun şi 200 de arbaletieri veniţi din Genova şi Lombardia. Au  mai fost prezenţi  Petar Voda din neamul Odrowansz din Podolia şi cavalerul polonez Staniša Cernji din Garbów, prefectus Scepusiensis. (Kupelwieser: Die Kämpfe Ungarns...S.41, I.A.Fessler: Die Geschichten der Ungern...,1816, S.375 şi Bertrandon de la Brocquière utazása. 1433, Budapest, 1890, 85.l.)


Stema folosită de Staniša Cernji/Zawisza Czarny z Garbów
(Muzeum Archeologicznym w Biskupinie)

După o săptămână de lupte se conturează deja înfrângerea lui Sigismund. La sfârşitul lunii mai, doar la vestea că însuşi sultanul se apropie cu armată pentru a depresura cetatea  (a venit doar Sinan, beylerbeyul Rumeliei) regele cere un armistiţiu.  La 3 iunie Sigismund îl anunţă pe castelanul de Nandoralba (Belgrad) că a căzut la învoială cu sultanul (“...inter nostram maiestatem et dominum Turcorum treuga sive concordia facta est et conclusa.” - CD Zichy VIII, no 240): armata sa se va retrage, iar cetatea Golubac rămâne în mâinile turcilor.


Cetăţile Ladislau, Pedt, Liubcova de Jos, Golubac, Dubova, Mehadia, Orşova şi Severinul
(Matthias Zündt: Nova totius Ungariae descriptio Nürnberg, 1567)

La trecerea fluviului însă trupele creştine, aflate într-o retragere anevoioasă, au fost atacate de turci.

“Expost autem dum Zynambeg Turcus sub treugis pacis inter nos et prefatum Omorat Turcorum dominum stabilitis et firmatis fraudulenta hostilitate nos et nostras gentes Danubium ad has regni nostri Hungariae partes navigio in pace venire et transferare volens cum plurima Turcorum turba invasit....”.- Mai târziu însă, sub armistiţiul stabilit şi întărit, între noi şi sus-amintitul Murat, domnul turcilor, noi şi oamenii noştrii pe Dunăre, cu barca, în pace vroiam a veni şi a trece către părţile regatului nostru Ungaria, când turcul Sinan bey, necinstit, cu o mulţime de turci ne-a atacat...(DL 30431)

Regele şi cea mai mare parte a trupelor sale sunt salvaţi de la distrugere totală de tunurile cetăţii Ladislau şi de Staniša Cernji. Acoperind retragerea celorlalţi, polonezul şi oamenii săi au luptat până când şi ultimul dintre ei a fost tăiat sau capturat. (5)

 
 Sigiliul lui Ştefan de Rozgony (DL 12961)

La 24 august 1428 castelan al cetătii Ladislau era Nicolae Bocska de Razynakyrizthvr (Rasinja, Croaţia), amintit anterior ca familiaris al lui Pipo de Ozora şi vicecomite de Arad între 1417-1425, iar vicecastelan era Ioan fiul lui Paul de Acha (Hrvatski Državni Arhiv, Archivum maius U 434 / 81 5 şi Századok,1889, 733.l)

Cetatea Ladislau a rămas în continuare un punct important (dispunea de un tun “bun”, 400 de oşteni şi 56 de puşcaşi), totuşi nu echivala pierderea Golubacului. Anul următor, prin mijlocirea secretarului regal Caspar Schlik, cavalerii teutoni preiau (6) apărarea cetăţilor dunărene şi a Banatului de Severin. Li s-au încredinţat spre “pază” 24 de puncte fortificate şi cetăţi, dintre care şase erau părăsite de garnizoană, iar două aveau situaţie incertă (evaluare înaintată ordinului de către regele Sigismund).


Sigiliul maestrului ordinului teutonic, Paul von Russdorf, 1423 (Archiwum Główne Akt Dawnych w Warszawie, Zb. dok. perg. nr 0089)


Pentru a consolida linia Dunării, Nicolaus von Redewitz încearcă să reorganizeze formaţia de apărare în cazul a opt cetăţi, reconstruirea cetăţii Stanilăuţi, întărirea Şviniţei şi alipirea unui fort cetăţii Dubova. În cazul Orşovei renunţă la oamenii oferiţi de districte (Mehadia, Almaj şi Ilidia) şi măreşte efectivul garnizoanei de la 90 la 200, iar la  Mehadia înfiinţează o  garnizoană complect nouă. (Nu ştim dacă a şi reuşit, este planul înaintat de Redewitz regelui Sigismund.)

În 1432 s-a încheiat perioada de pace dintre Sigismund de Luxemburg şi turci. La 6 februarie, căpitanul de Belgrad anunţă deja iminenţa declanşării unui atac din partea osmanilor. (DL 54782)  Ceva mai târziu, la Porţile de Fier, are loc o incursiune de jaf a turcilor şi aproape toţi apărătorii sunt  măcelăriţi. Despre aceste lupte nu avem decât date indirecte, scrisoarea din 22 iunie a marelui duce lituan Swidrigal în care transmite de fapt ştiri primite de la voievodul Moldovei, sosite din Transalpina. (PrUB, JH I 6138 - Regesta)

Dintre cavaleri doar câţiva au scăpat cu viaţă. (7) Datele par să fie veridice, Alexandru Aldea putea avea informaţii corecte fiindcă a fost nevoit să se alăture taberei turceşti. Pentru încheierea tratatului cu Înalta Poartă, în iulie 1431, voievodul transalpin s-a prezentat personal la Adrianopol.

Dominus Valachorum...., fuit ad portam dicti domini Omorat Teucer (Murad al II-lea) et se suo subiecit dominio ac cum gentibus suis fertur fuisse cum dicto Teucrorum exercitu.” (Scrisoarea raguzanilor din 31 iulie 1432. Diplomatorium relationum Reipublicae Ragusianae..., 1887, 317.l)

O altă sursă este scrisoarea rectorului Republicii Raguza (azi Dubrovnik) şi relatarea unui martor ocular, un aristocrat polonez. Conform spuselor lui Joen von Stangenberg turcii au luat cu asalt şi au jefuit 3 cetăţi. (PrUB, JH I 6276 - Regesta)


Sigiliul marelui duce Bolesław Świdrygiełło, 1433  (Archiwum Główne Akt Dawnych w Warszawie, Zb. dok. perg. nr 0096)

Una din cetăţile atacate de turci în 1432 a fost, probabil, şi Zenthlazlowara, fiindcă  în august Franco de Tallocz, căpitan al Belgradului (împreună cu fratele său Matko), ia măsuri pentru refacerea pe o porţiune  a curtinei (DL 54798). După plecarea cavalerilor teutoni, cetatea va face parte din honor-ul său (domeniu acordat unui funcţionar regal pe perioada în care exercita funcţia), iar  căpitani îi găsim pe fraţii Ladislau şi Ştefan Horvát. (DL 48217; DL 55106 )  

În toamna anului 1460 cetatea rezistă mai multor atacuri (scrisoarea unui italian anonim – CD partium regno Hungariae adnexarum 2, CCCL).  Ultima “ştire” despre cetate datează din februarie 1475, şi se referă de fapt la un act de abuz de putere. La  îndemnul priorului de la Vrana, căpitanii Georg Kopasz şi Nicolae Wecze au răpit nişte iobagi din Vucovar, pe care apoi i-au ţinut sechestraţi în cetatea Ladislau. (DL 26008)
 
 Nos Eberdhardus Sax capitaneus de Zenthlazlovara, 1433 (DL 65627)
După această dată nu mai avem informaţii sigure referitoare la soarta cetăţii. Armistiţiul încheiat în anul 1519, între regele Ludovic al II-lea şi sultanul Selim,  asigură “un timp de răgaz” pentru Severin, Orşova, Mehadia, Dubova şi Timişoara. Este posibil că la acea dată cetatea Ladislau încă nu a fost ameninţată (DL 24393), şi a ajuns sub stăpânire turcească mai târziu, în vara anului 1524, după căderea Severinului.

(Singurele izvoare istorice ajutătoare, pentru a aproxima data la care a fost cucerită cetatea Severinului, sunt o scrisoare a episcopului de Oradea din 6 august 1524 /DL 23982/ şi o donaţie regală din 1425. Ioan Horváth, famulus-ul  lui Ioan Kállay, “...qui anno preterito omnes res suas in castro Zewrwniensi amiserat - care anul trecut şi-a pierdut toate bunurile sale în cetatea Severinului”, a primit un ajutor financiar de 20 de florini. /Fraknói Vilmos: Liber rationum Ludovici II.,73.l)


Lista cetăţilor dunăre 1437-1440 (DL 13137)
...........................................
1. La Fejér nu apare numele cetăţii Golubac, dar se face referire la cetăţile care au aparţinut regatului ungar pe timpul lui Ludovic de Anjou. Textul complet al tratatului la J.Christian Engel: Geschichte Serbiens und Bosniens, S.170-172 (copiat din stilionarul  lui Sebastian Liszti, cancelarul arhiepiscopatului de Strigoniu). Stepan Lazarević cedează 17 cetăţi drept “fidelitatis pro obside eidem cessit”- zălogul fidelităţii sale, şi primeşte în schimb 13 oraşe şi cetăţi pe teritoriul regatului ungar, printre care Şiria şi Sătmarul.

(După moartea despotului, acestea vor intra în proprietatea lui Branković.)


Planul cetăţii Golubac

2. Din post-scriptumul la o scrisoare din 22 iulie 1428, trimisă oraşului Nördlingen de mai marii oraşului Ulm, aflăm că Sigismund  pentru a contracara atacurile turcilor îndreptate împotriva Serbiei, la îndemnul nobilimii, a fost nevoit să construiască o cetate în faţa cetăţii Golubac. (CD partium regno Hungariae adnexarium 2, p.77)

3. La 28 martie 1428  Sigismund era la Horom/Stara Palanca  (DL 61419)
- 10-20 aprilie la Kovin/Cuvin
- 27 aprile la Čazma
- 07 mai la Križevci
- 12 mai la Ilidia
- 23 mai sub castro Galambocz (Slovenský národný archív. Acta anni.U 427 / 1428 24)

 
22 iunie 1428, In descensu... campestri sub castro Galambocz
Sigismund conferă fiilor lui Georg de Kekynes diplomă de nobilitate şi stemă (DL 67774)

- 29 iunie - 17 iulie la Kovin
- 23 august la Ilidia

4. Sigismund a recurs la mobilizarea generală a nobilimii (DL 92743). De exemplu, Emeric de Egwrzegh (Iersig) trebuia să se prezinte în tabăra regală “cum illis Triginta duobos equitibus” – cu 32 de călăreţi, ca obligaţie militară pentru posesiunile sale. (DL 54602)

Documentul cu numărul de referinţă DL 12220, păstrat în Arhivele Naţionale ale Ungariei, se referă la un caz unic în istoria regatului ungar. Este un act de donaţie dat de un rege unei femei pentru servicii militare. Este vorba de Cecilia de Szentgyörgy, soţia comitelui de Timiş, Ştefan de Rozgony. Nu ştim dacă domina Cecilia era îmbrăcată întradevăr cu platoşă şi rochie de culoare verde-marin, cum zice balada, dar a  luat parte efectiv la luptele de la Golubac.

 
“...Domine Cecilia...a îndrăznit să vină acolo şi pe vnam galeam nostram armatam - o galeră înarmată a noastră,.....cu o vitejie militărească s-a urcat ..... vâslind încoace şi încolo;....şi a îndrăznit să tragă cu maşinile aruncătoare de pietre asupra cetăţii Golubac, adică asupra turcilor...” (DL 12220)

 
“...Zavissius Niger de Carboso capitaneus Surciensis milites, oratores & ambasiatores serenissimi principis Wladislai Dei gratia Poloniae regis...”
(Philippe Labbé: Sacrosancta Concilia...,1672, no 1765)

5. Staniša Cernji (latinizat Zawissius Niger de Garbow), diplomat şi cavaler. Îl găsim în anturajul regelui Sigismund începând din 1411 (DL 287108).

(După Simonis Starovolsci Zawissius şi fratele său Jan Farure au fost cavalerii de curte ai lui Sigismund din 1404. -  Sarmatiae Bellatores, 1633, p.80)

A fost trimisul regelui polon la Conciliul de la Konstanz. La 13 mai 1415 cere Conciliului, să ia în dezbatere cazul lui Ian Hus, care a sosit la Konstanz la insistenţele lui Więcesław din Duba şi Ian din Chlum şi cu  salvus conductus din partea regelui Sigismund de Luxemburg,  e prizonier şi bolnav, a fost încarcerat fără nicio audienţă prealabilă, şi recapitulat, din cauza foamei şi a setei  slăbeşte.

Cum autem dictus M. Hus Constantiam sub dicto salvo conductu libere pervenisset, captus est et graviter, nulla audientia praevia, carceratus; et hucusque tam compedibus, quamque fame et siti angustiatur.”

(František Palacký: Documenta mag. Joannis Hus...1869, p.256)

Despre împrejurările dispariţiei lui Staniša, regele Sigismund l-a informat pe marele duce Witold, promiţând totodată ocrotire pentru văduva şi fii săi.

“...Turci huiusmodi treugas inscripciones et oblaciones non cutantes, dum iam contra totus noster exercitus in spe huiusmodi treuge transfretasset, reliquas gentium nostrarum  fraudulenter invadentes eas interemerunt et aliquos captos abduxerunt, inter quos strenuus Zauissius de Garbow miles noster familiaris fidelissimus fuit, qui per aliquos fertur captus, per aliquos vero interemptus, de quo tamen per nunccios nostros pro sciscitanda rei veritate missos nundum habuimus informacionem satis claram.” - ...turcii n-au ţinut cont de textul armistiţiului şi de promisiuni, în timp ce deja toată  armata noastră, sperând în acest  armistiţiu, trecea dincolo, pe oamenii noştrii rămaşi mai în urmă i-au atacat în mod perfid, i-au omorât şi pe unii dintre ei i-au prins, printre ei a fost  şi soldatul nostru Zavissius de Garbow, familiarisul nostru cel mai fidel, care participa activ la acţiune, dacă a fost printre cei prinşi, printre cei întradevăr ucişi, de la solii noştrii trimişi pentru a afla împrejurarea reală, până acum nu avem informaţii destul de clare. Datum Kewini (Kovin) in festo beatorum Petri et Pauli apostolorum (29 iunie)

(Archiv für Österreichische Geschichte  45, S.527)

 
Lespede funerară aparţinând lui Jan, fiul lui Zawisza Czarny, mort în bătălia de la
Konitz/Chojnice, 1454 (Biserica din Wartbrücken/ Koło)

La 11 septembrie Caspar Schlik, secretarul lui Sigismund, raportează conducerii oraşului Frankfurt am Main despre planurile regelui de a încheia un armistiţiu pe trei ani cu sultanul şi despre pierderile suferite la Golubac.

“....Vnd ob euch jemand sagt dasz unser Herr in dem nechsten fechten mit der Türken grosz schaden empfangen hett, des wollet Ir nicht glauben, wann sin grad nit CC. man verloren, und alles arm leutt usz der Walachey, uszgenommen herr Zawisch, der do erslagen ward. So sind der Turken viel mer bliben....”- Şi dacă vă va spune cineva că Domnul nostru a suferit mari pierderi în ultima luptă cu turcii, să nu-l credeţi fiindcă în afară de domnul Zawisch (Staniša Cernji) care a fost ucis acolo, nu au pierit nici 200 de oameni, şi aceştia săraci (ţărani?) din Valachia. Iar dintre turci au căzut mult mai mulţi...Dat lângă Ilidia, sub cetatea Timişorii,.....Caspar Slik, protonotar şi secretar.
(Frankfurts reichscorrespondenz...Freibug, 1863, no.671)


Stema lui Caspar Schlick, 1440 (Johann Jacob Fugger: Spiegel der Ehren des Erzhauses Oesterreih. Nürnberg, 1668, S.523)

Din relatările cavalerului burgund Bertrandon de la Brocquière reiese că Staniša Cernji şi  valahii au ocupat poziţii de apărare pe o înălţime, şi acolo au fost masacraţi (a aflat acest amănunt în timpul şederii sale la Edirne de la doi arbaletieri genovezi).

 
Semnătura autografă a lui Caspar Schlik (DL 13175)

6. Sigismund acordă privilegii cavalerilor pentru aşezarea lor în zona dunăreană a Banatului şi face paşi pentru asigurarea politicii comerciale a teutonilor. Intenţiona să construiască un pod peste Dunăre (probabil între Severin şi Belgrad). La 9 octombrie 1428 îi cere marelui maestru să-l trimită la Severin pe Pleidenmeister Hans von Ratibor, maistru în construcţii de maşini de război (aici catapultă), totodată cere şi dulgheri, tăietori de lemne şi plutaşi. Hans von Ratibor soseşte în aprilie 1429, dar i s-a îngăduit să rămână la dispoziţia regelui doar până în primăvara anului următor. (Johannes Voigt: Geschichte Preussens, VII, S.537)

 
Sigiliul marelui duce Witold

Împreună cu ducele Witold, Sigismund a încercat să-l determine pe Alexandru cel Bun “...certa obstacula posuerit ad Danubium ubi mare intrat et inibi fustes fixerit, sic quod naves ascendere non possunt Danubium, immo nuper duodecim naves illos fustes in ascensu attingentes coacte sunt retrocedere ac portum suum Albe una submersa intrare.” - să îndepărteze obstacolul (piloţi fixaţi) de la gurile Dunării, care face imposibilă navigarea liberă pe fluviu. De curând douăsprezece nave au fost împiedicate să urce pe Dunăre, fiind obligate să se întorcă în portul Alba (Cetatea Albă), iar una s-a scufundat. Regele spera că voievodul moldovean îi va preda Chilia în condiţii paşnice.(Codex Epistolaris Vitoldi..., Krakowie, 1882, S. 228-231, 860)

Pater Nicolaus de Redewitz, preceptor al Ordinului Cruciat, altminteri frate-delegat în regatul Ungar, căpitan de Severin şi comes monetarum Cibiniensis, 16 ianuarie 1430 (DL 43882)

În mai 1429 au plecat spre Banat opt cavaleri: Nicolaus von Redewicz, Ulrich von Juningen din Soldau (azi Działdowo), câte un cavaler din Lauenburg, Brandenburg şi Mortung (azi, Mortęgi), preceptorul din Johannisburg, cavalerul Oswalt Weyler din Königsberg (azi, Kaliningrad) şi un capelan din Osterode (aducând cu ei toată documentaţia, autentificată, privind posesiunile ordinului din Ţara Bârsei). În 1431, marele maestru ridică numărul lor la l3.

La 7 martie 1432 (Scrisoarea lui Redewitz către Paul von Russdorf, despre situaţia “destul de neplăcută” în care se află cavalerii - PrUB, JH I 5999)

Severin
Johann von Wedraw - căpitan al cetăţii
Oswalt Weyler
Niclas Behem (preot)
şi  funcţionarii Kunrad Kaffensteyner, Mathes Kyczka, Jost Gundilfinghen

Orşova
Erben Hawg von Heiligenberge - căpitan al cetăţii

Insula Banului
Caspar Götz - căpitan al cetăţii
Niclas Mochburger (preot)

Pojejena
Peter Herbichler - căpitan al cetăţii

Dubova
Albrecht von Ulm – căpitan al cetăţii

Ladislau
Eberdhardus Sax – căpitan al cetăţii
7. Dintre cei 13 cavaleri au murit 5: 4 au căzut apărând cetatea Severinului (Johann von Wedraw, Kunrad von Kaffersteiyner, Jost von Gundifingen şi cavalerul Oswalt Weyler), iar Albrecht von Ulm probabil la Dubova. În vara anului 1435 pleacă Nicolaus von Redewitz, iar până în 1437 părăsesc Severinul încă cinci cavaleri. Ultimul a plecat Caspar Götz. (Zounuk, 1993, 41- 43. l.)

 Pater Nicolaus de Redewitz,..... ban al Severinului şi comite al monetăriei regale din Sibiu, august 1430 (DL 54714)

Situaţia fortificaţiilor din zona dunăreană a Banatului în anul 1429
 

Punct fortificat/ cetate
Efectiv
Severyn (Turnu Severin)
  240
insula Saan (insula Simian)
  216
Waskapu (Porţile de Fier)
   -
Sente Peters (?)
   -
mai sus de Severyn
   -
Goryn (Insula Banului)
    60
Orswa (Orşova)
  350
mai sus de Orswa
   -
Peczsch (Dubova)
    52
mai sus de Peczsch
   -
Lybco (Liubcova de Jos)
      2
Zynicze (Şviniţa)
    46
Staniloucz (Stanilăuţi)
    36
Dranko (Dracova)
    28
Ibrasd (Liuborajdea)
    28
alt Peczsch (?)
    24
Sand Ladislaen (Ladislau)
  456
Possasin (Pojejena)
  230
lângă Possesin
    -
Rybes (?)
    40
Myhalt (Mehadia)
 1456
Halmas (Prigor)
   785
Ylied (Ilidia)
   576
Soll ?
    -
 Total persoane înarmate
4623

Un comentariu:

  1. Buna ziua,

    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

    Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

    dumitru_gabriela31@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere