„..in paterno pago natus, quem nostra quoque tempestate, Coruinum dicunt,...” .... născut în satul tatălui său, sat care Corvinus se numeşte şi în zilele noastre..
(Bonfini: Rerum Ungaricarum decades. III. Lib. IX.,)
(Kanjiža, Vojvodina)
Originea familiei de Hunyad a fost mereu sursa unor ipoteze, a unor supoziţii, dispute, şi nu este lămurită cu precizie nici azi. Pentru reconstituiri istorice, şi aici vorbim de o epocă mai îndepărtată, pentru care avem puţine documente, istoricii adesea suplinesc cu imaginaţia lor ceea ce ar fi trebuit să ne transmită acele documente de epocă. Problema principală este în ce măsură reuşeşte un istoric să rămână obiectiv faţă de eroul său şi de sursele istorice specifice invocate.
Nos Johannes de Hwnyad, regni Hungariae Gubernator... (Muzeul Ungar de Agricultură, DF 287764)
Cum a devenit o familie sosită din Walachia în regatul ungar, în decurs doar de trei generaţii, una dintre cele mai cunoscute familii din Europa, dobândind între timp şi tronul Ungariei.?
Cel mai timpuriu document care certifică prezenţa familiei de Hunyad pe scena istoriei este actul de danie din 18 octombrie 1409 (1), prin care regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Woyk fiul lui Serbe „quandam possessionem nostram regalem Hvnyadvar vocatam in comitatu Albensi partium nostrarum Transsiluanarum habitam” – fosta posesiune regală numită Hvnyadvar din comitatul Alba, stăpânită în porţiunea noastră Transilvania.
Sunt amintiţi Woyk, cei doi fraţi ai săi, Magas şi Radol, fiul fratelui tatălui său, tot Radol, şi în sfârşit fiul său, Johann. (Ordinul regesc de punere în posesie, dat în aceeaşi zi, şi raportul emis de Capitlul Transilvaniei la 31 octombrie se găsesc în Arhivele Bavariei din München.) Deoarece aici avem de-a face cu un act prin care se reînnoieşte o donaţie mai veche, putem deduce că prima danie regească a fost câştigată deja de tatăl lui Woyk, Serbe, deci familia lui Iancu a făcut parte din rândul micii nobilimi deja de cel puţin de două generaţii. Vine să întărească această ipoteză textul scrisorii de donaţie din 1453, în care regele Ladislau Postumul aminteşte stema conferită înaintaşilor (progenitoribus suis) lui Iohannis de Hwnyad, şi faptul că a primit permisiunea de a se căsători cu Erzsébet Szilágyi de Horogszeg, deşi era doar cavaler al Curţii.
Cel mai timpuriu document care certifică prezenţa familiei de Hunyad pe scena istoriei este actul de danie din 18 octombrie 1409 (1), prin care regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Woyk fiul lui Serbe „quandam possessionem nostram regalem Hvnyadvar vocatam in comitatu Albensi partium nostrarum Transsiluanarum habitam” – fosta posesiune regală numită Hvnyadvar din comitatul Alba, stăpânită în porţiunea noastră Transilvania.
Sunt amintiţi Woyk, cei doi fraţi ai săi, Magas şi Radol, fiul fratelui tatălui său, tot Radol, şi în sfârşit fiul său, Johann. (Ordinul regesc de punere în posesie, dat în aceeaşi zi, şi raportul emis de Capitlul Transilvaniei la 31 octombrie se găsesc în Arhivele Bavariei din München.) Deoarece aici avem de-a face cu un act prin care se reînnoieşte o donaţie mai veche, putem deduce că prima danie regească a fost câştigată deja de tatăl lui Woyk, Serbe, deci familia lui Iancu a făcut parte din rândul micii nobilimi deja de cel puţin de două generaţii. Vine să întărească această ipoteză textul scrisorii de donaţie din 1453, în care regele Ladislau Postumul aminteşte stema conferită înaintaşilor (progenitoribus suis) lui Iohannis de Hwnyad, şi faptul că a primit permisiunea de a se căsători cu Erzsébet Szilágyi de Horogszeg, deşi era doar cavaler al Curţii.
Actul de danie din 18 octombrie 1409 (Arhiva Naţională Ungară, MOL, DL. 9599)
Textele şi documentele vremii unanim atestă originea modestă a familiei de Hunyad.(2) Asta arată şi faptul că, deşi familia de Hunyad n-a fost complet necunoscută (3), mama lui Iancu de Hunyad, după moartea primului soţ, se căsătoreşte cu un bărbat pe nume Jarizlo, al cărui neam nu este cunoscut, şi care va obţine domeniul şi titlul de Chionakos (4) chiar dela Iancu (5), iar într-un act din 1447 gubernatorul Ungariei îl recunoaşte de frate prin diviziune (devălmaş) pe fiul lui Jarizlo, egregium Vojk de Chionakos. (6)
......................
1. P(ro)p(ria) (com)missio domi(ni) regis
Nos Sigismundus dei gra(tia) rex Hungar(ie), Dalmac(ie), Croac(ie) (e)tc(etera) marchioq(ue) Brand(enburgensis) (e)tc(etera) sac(ri) Romani im(pe)rii vica(r)ius g(e)n(er)alis (e)t regni Bohemie gub(er)nator. Memor(ie) (com)mendantes / teno(r)e p(rese)ntium significamus, quibus expedit univ(er)sis, q(uod) nos c(on)siderat(is) fidelitatib(us) (e)t fidelium s(er)vitior(um) p(re)claris me(r)it(is) Woyk filii Serbe aule n(ost)re milit(is) p(er) ip(su)m n(ost)re mai(esta)ti / locis (e)t t(em)p(or)ibus opo(r)tunis exhibitis (e)t impensis, volentes sibi pro hu(jus)mo(d)i fidelibus obsequiis regali occ(urre)re cum favore, ut d(e)inceps f(er)ventius i(n) n(ost)ris s(er)vitiis expedie(n)d(is) / a(n)imetur dulcedine regalis remun(er)ationis p(re)gustata, quanda(m) poss(essi)onem n(ost)ram regale(m) Hvnyadvar vo(ca)tam in comitatu Alben(si) p(ar)tiu(m) n(ost)rar(um) Transs(ilua)nar(um) h(ab)itam, si(mu)lcu(m) / eiu(s)dem uni(ver)s(is) utilitatibus ac q(ui)buslib(et) p(re)tiis (e)t fructuositatibus v(idelice)t t(er)ris arabilibus cul(tis) (e)t inc(u)lt(is), prat(is), fenilibus, silvis, nemoribus, aquis, piscinis aquar(um)q(ue) decursibus et g(e)n(er)alit(er) q(ui)buslibet ei(us)d(em) utilitatum integ(ri)tatibus s(u)b ip(s)ar(um) veris met(is) et antiquis limitibus q(u)ocumq(ue) no(min)is vo(ca)bulo vocitat(is) ex c(er)ta n(ost)ra sc(ient)ia p(re)lator(um)q(ue), / et baronu(m) n(ostro)rum (con)silio ac nove n(ost)re donat(i)onis tit(u)lo (e)t om(n)i eo ju(r)e, quo eade(m) ad n(ost)ram sp(e)ctant collatio(ne)m, memorato Wo(y)k militi et p(er) eum Magas (e)t Radol / ca(r)nalibus ac Radol pat(r)ueli fr(atr)ibus, n(ec)non Joh(an)ni filio suis ip(s)or(um)q(ue) h(er)edibus (e)t post(er)itatibus uni(ver)s(is) dedimus, donavimus et (con)tulimus, y(m)mo dam(us) donamus / et (con)f(er)imus p(er)petuo (et) irrevo(ca)bilit(er) tenend(am) possidend(am) p(ar)it(er) (e)t h(abe)nd(am), salvo ju(r)e alieno, p(rese)ntium n(ost)raf(um) testimo(n)io l(itter)arum, quas du(m) nob(is) i(n) spe(cie) fu(er)int repo(r)tate, / i(n) formam n(ost)ri p(ri)vilegii redigi faciemus. Datu(m) i(n) Visegrad i(n) festo b(ea)ti Luce evangeliste, anno domini m(illesim)o quadring(entesi)mo nono.”
(Arhiva Naţională Ungară, lăsământ: Joseph L. B. Nalaczy)
Ordinul regesc de punere în posesie (18 octombrie 1409), Homo regius: Bakoch (dictus) Miklos de Twerek, Dionisius fiul lui Johannes de Illeye, Peter de Stringh,Miklos de Rapold, Miklos parvus de Zentemreh şi Laszlo de Batyz.
Raportul emis de Capitlul Transilvaniei : DL 37591
După György Fejér Wojk ar fi primit domeniul Hunyad şi titlul de nobil în 1378 dela Ludovic cel Mare.
2. - „haud altis ortus natalibus”- nu a avut origine de rang înalt.
Aeneas Sylvius Piccolomini:Europa Lib.I.
-„Item auch ist zu wissen, das dieser Hunadt Janusch aus dem landt Walachey pürtig und eines geringen rittermessigen geschlechts was.” – Şi iar să se stie, că acest Hunadt Janusch era de obârsie din Ţara Walachey şi era din familie cavalerească mai joasă.
Chronik der Graffen von Cilli, Cap.22
3. „ Jankus Choniates genere natus erat non admodum obscuro.” (Chalcocondilas: Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, Lib.V)
(Arhiva Naţională Ungară, MOL, DF 209283, lăsământ: Familia Niczky)
5.„Johannes de Hunyad, regni Hungarie Gubernator, Vaivoda Transilvaniae etc., consideratis et in memoriam revocatis multomodis fidelitatibus et fidelium servitiorum gratuitis meritis, sinceris complacentiis atque virtuosis gestis, Nobilium Daan, filii quondam Jarizlo de Chionakos, nec nom Vojk, ac Petri et Joannis, filii dicti quondam Jarizlo, possesionem Chionakos, in cuius dominio praefatus Daan hucusque more Keneziatus perstitisset, cum omni iure regio iisdem donat.Datum Temesvar in festo Ascensionis Dom., Anno eiusdem MCDXLVI.”
6.
"Nos Gabriel, Dei gratia. Princeps Transiluaniae, partium regni Hungariae Dominus, Siculorum Comes etc. Memoriae commendamus tenore praesentium significantes, quibus expedit vniuersis et singulis: quod pro parte Egregii Andreae de Chionokos exhibitae sint, et praesentatae quaedam litterae quondam Ioannis de Hunyad, tunc regni Hungariae Gubernatoris, felicis reminiscentiae in dupplici, papyro simplici patenter confectae, sigilloque eiusdem in cera rubra impressiue communitae, tenoris infrascripti, continentes in se modum, formamque exemtionis contributionum et collectarum possessionum Chionokos et Doboka vocatarum, in Comitatu Hunyadiensi existentium, habitarum; supplicans nobis humillime, vt nos easdem litteras, omniaque et singula in eisdem contenta ratas, gratas et accepta habentes, clementer confirmare dignaremur; quarum tenor sequitur in haec verba:
- Ioannes de Hunyad, regni Hungariae Gubernator, Vniuersis et singulis Dominis Praelatis, Baronibus, Comitibus, signanter autem in castris Hunyad et Hatzeg constitutis Castellanis, alteriusque cuiusuis status et praeeminentiae hominibus, praesentes hasce nostras visuris, salutem cum fauore. Dicit nobis egregius Vojk de Chionok, frater noster condiuisionalis, in sua ac Ladislai et Sandrini, filiorum suorum, nec non Daan, fily Iarizlo, de dicto Chionok, personis, quomodo complures forent Nobiles, et Castellani, qui ipsos in diuersis seruitiis, datiis, collectis, et exercitualibus expeditionibus nimium aggrauassent, aggrauarentque etiam de praesenti contra gratiam authoritate nostrae gubernationis ipsi factam. Vnde nos praesentibus hisce nostris requirimus dominationes vestras et fraternitates, quatenus praefatos Egregium Vojk de Chionok, ac Ladislaum et Sandrinum, filios eiusdem, nec non Daan, filium Iarizlo, posteritatesque ipsorum vniuersas, in ipsorum possessionibus, puta Chionok praedicta et Hatzeg, et Doboka, in Hunyad Districtibus habitis, nullo impedimento eos impedire facere dignemini, sed eosdem ac posteritates eorumdem, vniuersas, ab omni exercituali expeditione, seruitiorum collectis, et datiis quibusuis volumus habere exemptos, imo eximimus et supportamus praesentium per vigorem. Pro eo quicunque regni Hungariae Successores, Praelatique et Barones regni Hungariae, signanterque Castellani Castrorum Hunyad et Hátzeg praedictorum praescriptam nostram gratiam infringere attentauerint, indignationem Dei omnipotentis, suaeque Genitricis Virginis Gloriosae, Sanctorum Petri et Pauli Apostolorum, ac omnium Sanctorum incurrant, et eo facto anathemizati sint. Datum in Karansebes, feria secunda, proxima ante festum decollationis S.Joannis Baptiste.Anno Domini Millesimo quadringentesimo quardragesimo septimo -
Nos igitur praemissa supplicatione nobis modo, quo supra porrecta, clementer exaudita, et admissa, prae insertas litteras dicti Domini Ioannis Hunyad non abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sui parte suspectas, sed omni prorsus vicio carentes, praesentibus litteris nostris de verbo ad verbum sine diminutione et augmento aliquo insertas, et inscriptas, quatenus eaedem rite ac legitime existunt emanatae, viribusque earum veritas suffragatur, ratas, gratas et acceptas habentes acceptauimus, approbauimus, ratificauimus, ac pro praefato Andrea de Chionokos, ipsiusque haeredibus, et posteritatibus vniuersis perpetuo valituras confirmauimus, harum nostrarum pendentis et authentici sigilli munimine roboratarum vigore et testimonio litterarum mediante. Datum in ciuitate nostra Kolosuár, vigesima nona die mensis Aprilis. Anno Domini Millesimo sexcentesimo nono.“
Gabriel Princeps m. p.
Stephanus Kendi Cancella. m. p.
Erasmus Adam Secretarius m. p."
(Transumpt, Gabriel Bethlen, 1609)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu