SUB SEMNUL CORBULUI III.

” … Comiti Johanni et per eum generose Domine Clare,...sorori sue uterine.. ”- ... Comitele Johann şi sora sa, nobila Doamna Clara...

(Act de nova donatio - cetatea Lita - 4 aprilie 1456, MOL.DL 26891)

După cum arată datele istorice, Iancu de Hunyad a avut trei surori. Atestată documentar este doar Clara, căsătorită cu Georgy Pancratÿ de Dengelegh. Datorită cumnatului său, Georgy Pancratÿ pătrunde rapid în rândul aristocraţiei. La 17 septembrie 1439 este amintit alături de Iancu, în tabăra de la Titelrév  (Titel, Vojvodina),  iar la scurt timp, în ianuarie 1442, este deja vicevoievodul Transilvaniei.

Diploma prin care regele Mathias donează cetăţile Sydowar (Jdioara) şi Lwgos (Lugoj) rudelor sale de sânge, fii defunctului Georgy Pancratÿ de Dengelegh :  Johannis, Voievodul Transilvaniei şi Comitele secuilor, deasemenea Andrea, paharnic regal. (23 mai 1464, MOL, DL 15988) (1)

Pe cale indirectă aflăm că o altă soră, al cărei nume nu-l  cunoaştem, s-a căsătorit cu un membru al familiei Zekell de Zent Gyeurg.

După dezastruoasa bătălie de la Câmpia Mierlei, la 1 decembrie 1448, Rectorul şi Consiliul oraşului Ragusa (Dubrovnic, Croaţia) trimit o scrisoare de condoleanţă lui Iancu la pierderea nepotului său.

”...contristati ...fuimus de morte recolende memorie domini Sech bani nepotis vestri, cuius anima requiescat in pace..” -  suntem întristaţi de moartea, şi în faţa memoriei, venerabilului domn Sech ban nepotul vostru, sufletul căruia să se odihneacă în pace...
Ragusii, ubi datum quarto mensis Decembris 1448 ”

(Istorijski Arhiv Dubrovnik, XXVII. Litterae et commissiones: Lettere di Levante, 1448-1488, f.5)

Acest nepot a fost Johannes Zekell de Zent Gyeurg, care în anul 1444 era ban al Dalmaţiei, Croaţiei şi Slavoniei, guvernatorul prioratului din Auranea (Vrana, Dalmaţia) şi judele cumanilor. El a fost „viteazul Seculia”, eroul multor baladele populare şi cântece de vitejie care circulau în masă printre croaţi. Moare în luptele de la Kosovo. (2)

Scrisoarea lui Johannes Zekell de Zent Gyeurg, dată la Koprivnica, 12 iunie 1446. 

(MOL, DL 44418)

 

Sigiliul lui  Johannes Zekell de Zent Gyeurg

Nicolai Olahi, arhiepiscop de Esztergam (în latină Strigonium) în lucrarea sa Hungaria, redactată la Bazel în 1568, face trimitere la o a treia soră a lui Iancu, Marina.

”Transalpina, alias Valachia, quae olim a Flacco, qui coloniam Romanorum eo deduxerat, Flaccia vocata fuisse dicitur, ab alpibus, quibus a Transyluanis disiuncta est, incipiens, ad Euxinum fere pelagus extenditur. (...) Huius Princeps Vaivoda appellatur; nostra hac aetate est Radwl, qui sedem habet in civitate Targawystya. (....) Subditus est regi Hungariae, cui per legatos praestat iuramentum fidelitatis servandae. In hac provincia a maiorum nostrorum temporibus ad nostram aetatem duae fuerunt familiae, initio ex eadem domo ortae; altera Dana, a Dano Vaivoda, altera a Dragula, Dragulana.(...) Ex his legitimi Vaivodae creantur; nunc regis nostri, nunc Turcarum caesaris viribus. Joannis Hunyadis, Vaivodae Transyluani, postea vero Gubernatoris Hungariae tempestate, Dragula Vaivoda partim interfectis, partim expulsis his, qui Dani erant sanguine, regnum occupaverat. Manzillae ab Argyes ex uxore Marina, eiusdem Joannis Vaivodae sorore, duo erant inter alios filii, uni nomen fuit Stantzul, qui Danum et Petrum filios suscepit, alteri Stoian, hoc est Stephanus; is me et Mattheum filios, Vrsulam et Helenam filias, genuit. Potitus igitur rerum Dragula Stantzulum, patruum meum, insidiis interceptum securi percussit. Stephanus vero, puer adhuc, Deo propitio, illius evadens tyrannidem, confugit ad Mathiam regem, qui ut ab ipsomet patre et Joanne Bornemisza, ac Ambrosio Sárkán, Comitibus in Hungaria, qui cum patre una sub rege militabant, postea audivi, decreverat eum saepe numero ad regnum cum exercitu reducere; sed pater videns rerum mutationes, quae imperii gratia illic fiunt, periculosas esse; maluit in Transilvania matrem meam Barbaram Hunzár ducere uxorem, vitamque agere privatam, quam in tyrannide et imperio, mille periculis subiecto, instar maiorum suorum interfici „ – Se zice că mai demult Transalpina alias Valachia se numea şi Flaccia după numele lui Flaccus, care pe vremuri a înfiinţat acolo o colonie romană, se întinde de la munţii cei înzepezţi, care o despart de Transilvania, până aproape de Euxin. (...) În zilele noastre are ca principe pe Radwl, acolo la principe voievod se zice, are reşedinţa în oraşul Targawistia. (...) E vasalul regelui, şi depune jurământul de vasalitate prin trimişi. În această provincie din vremuri străvechi şi până în zilele noastre sunt două familii domnitoare, care provin din aceeaşi familie: Dăneştii, descendenţii voievodului Dan, şi Drăguleştii de la Dragula, îi aminteşte şi Silvius Aeneas în Capitolul II Europa. Din rândul lor sunt aleşi voievozii legali, pe care când regele nostru când puterea Împăratului Turcesc îi ajută să urce pe tron. Pe timpul lui Joannis Hunyad Voievodul Transilvaniei şi apoi Gubernatorul Ungariei, voievodul Dragula, după ce pe mulţi din sângele lui Dan în parte i-a ucis, în parte i-a alungat, a pus mâna  pe domnie. Manzilla de la Argyes (Arges), din sângele lui Dan, a avut de la soţia sa Marina, sora amintitului Joannis Voievod, printre alţii, doi fii: unul se numea Stantzul, care a avut şi el doi fii, Danus şi Petrus, celălalt s-a numit Stoian, adică Stephanus. El m-a creat pe mine şi pe Mattheus, fiii săi, şi pe Ursula şi Helena, fiicele sale. Deci, după ce Dragula a pus mâna pe putere, pe Stantzul, pe unchiul meu după tată,  l-a prins în mod insidios şi l-a decapitat. Stephanus, care pe atunci era doar un copil, cu ajutorul Dumnezeului ocrotitor, a evadat din acea tiranie, şi a fugit la regele Mathias, care, aşa cum am auzit de la tatăl meu şi de la comiţii ungari Joanne Bornemisza şi Ambrosio Sárkán, care au fost, împreună cu tatăl meu, soldaţii regelui, de mai multe ori a hotărât că-l va duce înapoi la domnie cu oastea, tatăl meu însă, văzând că acele schimbări care acolo se nasc din sete de putere sunt periculoase, a hotărât că mai bine se însoară, în Transilvania, cu mama mea, Barbara Hunzár şi mai bine trăieşte viaţa unui om particular, decât într-o tiranie, ca domn supus miilor de primejdii, să fie ucis ca strămoşii  săi.

(Hungariae, Liber I, Caput XII.- De Hungaria Trans-Tibiscana, §.I-III )

Una din Diplomele de înnobilare ale  lui Nicolai Olahi, Poson 1548
.............................................

1. A fost şi un al treilea fiu, Ladislai, gubernatorul abaţiei de la Cluj-Mănăştur. În timpul unui conflict local de posesiune, în anul 1463, clujenii l-au ucis. Mathias n-a considerat necesară răzbunarea. Clara a avut şi o fată, Borbala, căsătorită cu groful Sebestyén Rozgonyi.

2. Fiul sau fratele său a fost Tamás Székely de Szent-György, prior la Vrana, mort în 1461

.

Sigiliul prioratului de la Vrana

(György Pray: De prioratu Auranae, Viennae, 1774, pag.104)