(Joseph Freiherrn von Hormayr: Oesterreichischer Plutarch, II.)
De aici încolo informaţiile privind membrii familiei şi rudele lui Iancu de Hunyad – unitare până acum – se fragmentează.
În lipsa altor mărturii documentare, înrudirea lui Iancu cu fii lui Jarizlo de Chionakos poate fi doar presupusă. Scrisoarea de danie din 28 august 1447 nu constituie o dovadă suficientă, irefutabilă pentru elaborarea unei reconstituiri veridice în acest sens. În primul rând, textul documentului este cunoscut doar în formă de transumpt, (cu două date diferite: 28 august 1447 şi 26 august 1448), ceea ce este un obstacol în verificarea originalităţii documentului. (1) Ştim că în data de 25 august (MOL, DL 44477, 239951) şi 30 august 1447 (MOL, DL 30814) Iancu era la Szeged. Se pune întrebarea firească dacă pe acea vreme se putea face drumul călare sau cu trăsură Szeged-Caransebes-Szeged (circa 450 km), în doar patru-cinci zile. De asemenea, natura privilegiilor acordate poate fi pusă sub semnul întrebării. Conform diplomei, familia lui Jarizlo de Chionakos, pe lângă alte libertăţi, a fost scutită de datoria de a participa la lupte (ab omni exercituali expeditione). Asemenea scutire gubernatorul nu putea acorda niciunui nobil. Acestui motiv i se adaugă altele, la fel de puternice, anume:
-după obiceiul vremii, adesea, cei care au dobândit un fond funciar, pentru ocrotirea acestuia de pericolul fărămiţării, se înfrăţesc între ei. Se prind şi se socotesc fraţi devălmaşi (fratres condivisionales).
- nu s-a păstrat nici un izvor istoric, scris sau de altă natură, care să vorbească despre mama lui Iancu de Hunyad, persoana ei este amintită doar în literatura tip cronică de familie şi de tradiţia populară.
Pătruns în rândurile nobilimii, Woyk de Hunyad se comportă asemenea stăpânilor feudali. Este omul timpurilor sale, nici un act de prepotenţă, de abuz în exercitarea puterii nu este departe de el, şi puterea centrală se vede nevoită să intervină. În anul 1414 Magister Ladislai de Nadab Vice Vajvoda îl admonestează pe Woyk, să dea pace fiului lui Peter de Zalasd (Zlaşti) şi fraţilor săi, Ladislai şi Musan, care din cauza molestărilor suferite vor să părăsească satul. Vicevoievodul îl somează pe Woyk să repară de bună voie pagubele pricinuite, în caz contrar, pe baza ordinului regesc, îl va sili la plata daunelor.
Scrisoarea vicevoievodului Ladislai de Nadab către Wojk militis de Hwnyad. Sancti Emerici (Sântimbru), 1 iulie 1414. (MOL, DL 43251)
Woyk moare cândva înainte de 12 februarie 1419. Capul familiei de Hunyad devine fratele său Radul.(2)
Woyk moare cândva înainte de 12 februarie 1419. Capul familiei de Hunyad devine fratele său Radul.(2)
Capitlul Transilvaniei raportează că Anthonius, fiul lui Johannis de Hosdad i-a prezentat documentul emis la data de 31 octombrie 1409, şi în numele lui Ladislai alio nomine Radul, fratele nobilului cavaler al curţii regale Woyk de Hunyad, precum şi în numele lui Johannis, Johan et Woyk filiorum dicti Woyk, nobilium de Hunyad, solicită transcrierea în totalitate a diplomei.
Stephanus, clericus chori şi Ladislaus de Batyz, homo regius, la data de 28 octombrie s-au deplasat pe domeniul Hwnyad, şi au introdus în posesie pe Woyk, Magas, Radol, celălat Radol şi pe Johannes.
Georgius Lepes praepositus, Georgius canonicus cantor, Joannes custos şi Blasio decan.
Raportul emis de Capitlul Transilvaniei. 12 februarie 1419.(MOL,DL 37593)
Transsumptum litterarum Woyk Serbe nobilis de Hwnyad
Georgius Lepes praepositus, Michael canonicus cantor, Johannis custos, Johannis archidiaconus de Hwnyad, decan
..................................
1. Documentul original nu există. La sfârşitul secolului al XIX-lea transumptul era în posesia văduvei lui Daniel Csolnakosy (azi Arhivele Statului, de la Arhiva Istorica a Filialei din Cluj a Academiei R. R.). Domeniul Chionakos şi-a păstrat nişte privilegii cu totul excepţionale, rar întâlnite în cadrul coroanei ungare până în secolul al XVIII-lea, iar în anul 1838 Comitatul Hunyad a cerut Dietei, în numele familiei Cholnoky de Chionokos intrarea din nou în vigoare a acestor privilegii.
Se cunosc patru diplome false, „comise” de episcopul bosniac Ivan Tomko Mrnavić, care a încercat, prin aceste falsuri, să-i atribuie origine slavă lui Iancu de Hunyad. Mai există o diplomă falsă (datată 13 ianuarie 1447), în care Iancu de Hunyad apare cu numele Johannes de Zekel.
Johannes de Hwnyad către Conventul mănăstirii din Cluş-Mănăştur. 3 ianuarie 1442 (MOL, DL 26393
Iancu în acest an face o donaţie (satele Cergău Mic, Geomal şi Tinăud) către Catedrala din Alba Iulia, cu ordinul ca fratele său Johan, apoi şi el să fie înmormântaţi acolo. Dar sarcofagul lui Iohan este un preudo sarcofag, nu are amenajată cavitate pentru corpul defunctului, pare să fie mai degrabă un cenotaf, un mormânt simbolic.
Se cunosc patru diplome false, „comise” de episcopul bosniac Ivan Tomko Mrnavić, care a încercat, prin aceste falsuri, să-i atribuie origine slavă lui Iancu de Hunyad. Mai există o diplomă falsă (datată 13 ianuarie 1447), în care Iancu de Hunyad apare cu numele Johannes de Zekel.
2. Despre Johan, fratele mai mic, ononim al lui Iancu avem foarte puţine date. Nu se cunoaste nici data exactă a naşterii acestuia, nici anul morţii. La data de 9 mai 1439 deţine deja „pro honore”, împreună cu Iancu, comandamentul cetăţilor Zewryn, Gewryn, Orswa şi Myhald, apoi funcţia de ban al Severinului. Moare înainte de ianuarie 1442, în părţile transilvane, şi „ quondam egregii Joannis minoris de Hwnyad militis militum, fratris nostri charissimi,...in partibus transylvanicis defuncti et in praedicta ecclesia B.Michaelis Archang. tumulati”
”..pro salute refrigerioque nostre et felicis reminiscentie egregii Johannis iunioris de Hwnyad, fratris nostri..”
Iancu în acest an face o donaţie (satele Cergău Mic, Geomal şi Tinăud) către Catedrala din Alba Iulia, cu ordinul ca fratele său Johan, apoi şi el să fie înmormântaţi acolo. Dar sarcofagul lui Iohan este un preudo sarcofag, nu are amenajată cavitate pentru corpul defunctului, pare să fie mai degrabă un cenotaf, un mormânt simbolic.
Numele lui Woyk (cel tânăr) după 1419 nu mai apare în documente. În 1429 figureză numele văduvei sale Anko, „condam Ladislai dicti Wayk de Hunyad relicta” (MOL, DL 29462)
Iancu s-a născut, cel mai târziu, în jurul anului 1387. Cea mai precisă dată cu privire la vârsta sa ne oferă chiar el, într-o scrisoare adresată papei, din 1448. „ Iam supra sexaginta numeramus annos „ – (am) deja peste şaizeci de ani - scrie în scrisoare. În 1419 avea 31-32 de ani şi până la vârsta de 44 de ani este în slujba unor nobili străini, când cu 6 când cu 12 călăreţi. (György Csáki, comitele secuilor, cu 6 cai, László Újlaki, ban de Macsó -Maciova- cu 6 cai, Demeter Csupor de Monoszló -Moslavina-, episcop de Zagrab, cu 12 cai)
Iancu s-a născut, cel mai târziu, în jurul anului 1387. Cea mai precisă dată cu privire la vârsta sa ne oferă chiar el, într-o scrisoare adresată papei, din 1448. „ Iam supra sexaginta numeramus annos „ – (am) deja peste şaizeci de ani - scrie în scrisoare. În 1419 avea 31-32 de ani şi până la vârsta de 44 de ani este în slujba unor nobili străini, când cu 6 când cu 12 călăreţi. (György Csáki, comitele secuilor, cu 6 cai, László Újlaki, ban de Macsó -Maciova- cu 6 cai, Demeter Csupor de Monoszló -Moslavina-, episcop de Zagrab, cu 12 cai)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu