WLADISLAUS DRAGWLYA VI.

“ nelegiuitul şi cruntul tiran fără de credinţă, adică Dracul, care se zice Wlad voievod al ţării aceleia.”

Scrisoarea lui Dan pretendentul, către braşoveni, 1 martie 1460 (Arhivele Statului Braşov, Colecţia Stenner, U 462)

Saşii transilvăneni, pentru a avea acces nestingerit la porturile dunărene, recurgeau adesea la manevre politice, astfel ofereau sprijin când unui voievod transalpin, când altuia, această susţinere fiind în "proporţie dreaptă" cu privilegiile promise.(1) În această perioadă pretendenţii la scaunul  Transalpinei stăteau grămadă la Sibiu şi la Braşov. Până şi Dan recunoaşte, că nici el şi nici braşovenii nu sunt chiar fără vină  pentru  conflictul izbucnit între Vlad şi saşi - propter nos et nobis adherentes- din pricina noastră şi a celor ce ţin cu noi..

Cât timp a stat la Braşov, Dan a fost susţinut de către saşi, serios, cu mulţi bani. În plus a oprit bunurile mai multor negustori transalpini, „pro nostra sustentacione ac recuperacione et acquisicione terre nostre prefate et dominii nostri – pentru hrana noastră şi pentru cucerirea şi dobândirea ţării noastre, şi a domniei noaste, şi a dat voie braşovenilor a se despăgubi cu averile negustorilor transalpini.(2) 

Sigiliul oraşului Bartfeld/Bártfa (azi Bardejov, Slovacia)

Peste câteva zile, în martie, Dan şi acoliţii săi treceau munţii, năvălind în Transalpina. Această încercare de a-l răsturna pe Vlad nu era doar un conflict oarecare, iscat din orgoliile vreunui pretendent mărunt. Avea girul tacit al regelui Mathias (3), evenimentele fiind urmărite cu interes de toate oraşele săseşti din regat. La 22 aprilie 1460 Blasiu de Bartpha scrie magistraţilor din Bartfeld : „Item est verum quod in praesenti Wajvoda Draculya dictus, habuit conflictum cum Wajvoda Dann dicto, ita videlicet, quod ex hominibus Wajvoda Dann solummodo septem a nece miserrima liberati sunt, ac solus in captivitatem incidendo, idem Draculya eundem decollare fecit. – De asemenea, este adevărat, că zilele acestea, voievodul zis Draculya a avut o luptă cu voievodul ce-i zic Dan, mai bine zis, dintre oamenii voievodului Dan, căzuţi în capivitate  au scăpat de moartea cea mai mizerabilă numai şapte, pe el, acelaşi Draculya l-a decapitat.” (Karl Wagner:Diplomatarium Comitatus Sarosiensis, 1781, pag.121) (4)

Tâmpa, soclul monumentului „Millenium” (foto: Ernő Balogh, 1934)

Nu putem preciza când a avut loc „pedepsirea” Braşovului. Imediat după înfrângerea lui Dan (la 28 aprilie 1460 Ioan Gereb de Vingard dă veste magistraţilor braşoveni că Vlad e gata a năvăli în Transilvania), sau după solia lui Voico Dobritza. (5). La 26 iulie Vlad terminase răfuiala cu braşovenii, sunt din nou fratres atque amici nostri – fraţii şi amicii noştri.

Ex librisul bibliotecii oraşului Bartfeld/Bártfa, cca 1596

........................

1.” Şi dumnezeul să vă povăţuiească să ne ajutaţi cu ceva bani de chelciug (költség/cheltuială), acum,  în vremea asta de sărăcie,... n-aven de unde cheltui. Dacă puteţi să ne ajutaţi, vom sluji şi noi domniilor voastre, dacă ne va ajuta dumnezeul, şi vă vom arăta mare dragoste”(Scrisorea lui Dan, pretendentul, către braşoveni, 17 februarie 1459- 2 martie 1460)

2. În scrisoare apar numele unor boieri din suita lui Dan, fugiţi în Transilvania, probabil, după căderea lui Vladislav al II-lea: palatinul (vornicul) Bogdan Doboka, trezorierul (vistierul) Alb, logofătul Radu, spătarul Iwan, paharnicul Micu, comisul Barlabas, postelnicul Apostol, magister lectore Bejan Ruffo.

3. În documentul din 1 martie 1460, Dan se itnitulează Voievod al Transalpinei şi domn al Almaşului şi Făgăraşului, declarând că fusese trimis în  Transilvania de Serenissimo Domino, Domino Mathie regi Hungarie.

Scrisoarea lui Dan  către braşoveni. Feldioara, 2 aprilie 1459 (Arhivele Statului Braşov, Colecţia Schnell U 463)

4 În legătură cu această luptă s-a răspândit ştirea (Chronicon Mellicense) că Vlad ar fi tras în  ţeapă 200 dintre partizanii lui Dan, în timp ce prânzea,  mâncarea fiindu-i servită pe lemnul unei incoane sfinte. Scrisoarea lui Blasiu de Bartpha nu aminteste de numărul celor executaţi, doar că oamenii lui Dan au fost ucişi în luptă sau traşi în  ţeapă după aceea, împreună cu femeile lor.

Dan a avut doi fii, Albert şi Petru. S-au stabilit în Transilvania.

5. Prin Voico, la 4 iunie 1460, Vlad cerea restituirea pribegilor sau alungarea lor în  prezenţa trimisului său.