„... în atenţia Comisiei Naţionale pentru Monumente de Artă...”
(Lajos Petrik, septembrie 1897)
Împăratul Iosif al II-lea, prin Ordinul publicat la 26 ianuarie 1782 (1), a decretat dizolvarea ordinelor călugăreşti contemplative care nu practicau o activitate utilă (adică nu aveau sarcini didactice, de formare, pregătire sau de îngrijire a bolnavilor). Aşa s-a desfiinţat Ordinul de Kamaldul, Ordinul capucin, carmelit, clariselor, benedictin, cistercian, dominican, franciscan, dar şi ordinul paulinilor sau al premontreilor. În total, au fost închise 134 de mănăstiri de călugări şi 6 de maici (din cele 315 funcţionale), cu 1484 de călugări şi 190 de călugăriţe. Averile mănăstirilor au fost administrate mai departe de Fondul de Cult al Camerei Aulice a Ungariei, iar bunurile au fost vândute la licitaţie, sumele astfel obţinute fiind folosite la înfiinţarea noilor biserici şi parochii. Au fost înregistrate (10 octombrie 1782) toate veniturile, bunurile acumulate de Biserică şi puse sub controlul Fondului de Cult, departamentul ecclesiasticum oeconomicum bonorum.
În 1785 generalul Preiss dărâmă mănăstirea Sâmbăta de Sus din ordinul Vienei. Biserica este lăsată să se ruineze, în această stare a găsit-o Lajos Petrik în vara anului 1897.
Planul bisericii desenată pe marginea unei fotografii (vara anului 1897)
.........................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu