SECVENŢE ISTORICE

Sag  wo die Soldaten sind, ...

Ofiţerii Batalionului 7 Pionieri (Budapesta, 1919)

Ofiţerii Regimentului 10 Roşiori 

Comandamentul Brigadei 13 Infanterie (în faţa ParlamentuluiUngar)

Secţia telegrafie fără fir

 Personalul serviciului intendenţei Diviziei a7-a

Regimentul 10 Roşiori, în cazarma Tüzér Laktanya (Cazarma Tunarilor)

Trenul regimentar al Batalionului II din Regimentul 15 Infanterie în cazarma de la Újpest.

Divizia 1/8 Obuziere. Bateria Tun 120 (scurt francez)

Ofiţerii Diviziei 1/8 Obuziere

Divizia 1/8 Obuziere. Bateria Obuziere 105 (Krupp)

Regimentul 4 Artilerie. Tunuri pe Câmpul Rákos

Ofiţerii Brigadei 7 Artilerie

Ofiţerii Brigadei 12 Artilerie 

Brutăria de campanie la lucru

Batalionul 7 Pionieri (escortarea a doi bolşevici)

Ofiţerii Regimentului 4 Artilerie

Divizia 1/8 Obuziere, în cazarma Ferenc József

Regimentul 22 Artilerie, în cazarma Andrássy

Brutăria de campanie (cuptoarele)

Personalul Serviciului Poştal al Diviziei a 7-a

Ofiţerii Ambulanţei

Diamandy la Rákospalota

Bucătăria Batalionului I din Regimentul 15 Infanterie 

Răniţi. Ambulanţa Spitalului Militar nr.1 din Budapesta

Regimentul 10 Roşiori

Secţia telegrafie fără fir

Duminică după-amiază, în data de 3 august 1919, armata română staţiona încă pe Câmpul Rákos. Solicita categoric ca primarul  Ferenc Harrer şi un membru al guvernului Peidl să declare în scris, predau Budapesta. Primarul, însoţit de László Sajó (directorul administrativ al Căilor Ferate Orăşene Unite), pentru a demonstra neutralitatea delegaţiei, în lipsa unui steag alb, a sosit la întâlnire  fluturând o faţă de masă. (Întâlnirea a avut loc lângă clădirea fabricii de surogat de cafea, Calea Külső Jászberény) Între timp însă, dinspre Kispest, generalul Ruscescu a intrat în oraş, şi s-a instalat la Hotelul „Regele Ungar”. În această situaţie confuză  primarul Harrer, prin tactică, rezistenţă şi sprijin din partea colonelului Guido Romanelli (şeful misiunii italiene de la Budapesta) s-a văzut salvat de a mai semna vreo declaraţie prin care „chema în ajutor” armata română. (A doua zi, la 4 august, din partea română a mai fost o încercare în acest sens. Colonelul Constantiu s-a  întâlnit cu Harrer la răscrucea Calea Fehér – Kerepesi.) 

Colonelul Guido Romanelli

„ Nr.document:8

Tip document: HD.24. însemnări. Strict confidenţial. Secret.

Paris, 5 august 1919

.......................

Hoover:  Cu o jumătate de oră înainte de consfătuirea noastră de azi a sosit telegrama Domnului Colonel Romanelli, adresată Domnului Clemenceu:

Nr.: fără

Budapesta, 4 august 1919, orele 9,30

Sosit: 5 august

Am onoarea să Vă informez, că am predat, fără întârziere, comandantului Armatei Române indicaţiile Dumneavoastră, însă  în ciuda acestui fapt şi-au continuat înaintarea, sosesc continuu şi în prezent.  La această oră au ocupat deja toată Budapesta, au oprit circulaţia, strâng ostatici şi au arestat un membru al noului guvern. În această situaţie noul guvern nu poate da nicio explicaţie.

Clemenceu: În aceste circumstanţe ar fi mai potrivit să trimitem un mesaj mai ameninţător decât cel de ieri.

...............

Tittoni: Din toate acestea învăţătura morală e, că trebuie trimisă, în cel mai scurt timp,  o comisie militară la Budapesta.

Clemenceu: Toţi membrii au fost numiţi ?

Polk: Reprezentantul american, generalul Bandholtz încă n-a fost numit.

..............................

 „ Comisia este alcătuită din:

Statele Unite ale Americii...Generalul Bandholtz

Marea Britanie.....................Generalul Gorton

Franţa ..................................Generalul Graziani

Italia.....................................Generalul Mombelli

1.-          .................

2.-          .................

3.- Ia legătura cu generalii români, ca să se prevină orice fel de formă de manifestare din partea armatei învingătoare care ar putea aţâţa sentimentele naţionale ale ungurilor sau care ar putea contribui, în orice fel, la păstrarea acestei situaţii nenoricite în acea ţară, şi prin acesta ar întârzia semnarea tratatului de pace.”

(Cabinetul ministrului Stephen Pichon. Însemnările secretarului. Archiv: BDIC, Dossier Mantoux, cote F° ^ 234. Rés.)

Regele Ferdinand la Carei