ISTORIE POVESTITĂ: ISTORII MĂRUNTE

Un consul şi doi putti din Ausburgul săsesc.

Carte poştală ilustrată, editată pentru Sibiu în 1893

(Tipărită la Sibiu, litografia colorată: Firma Rosenblatt, Frankfurt am Main)

În secolele XVI-XVIII, în Transilvania şi Szepesség (Zips/Scepusius/Spiš) arta săsească s-a afirmat cu o pronunţată notă distinctivă, datorită manierei în care saşii, “germanissimi germani”, au suprapus influenţele renascentiste peste o tradiţie bine marcată a artei germane, stilul gotic târziu. După Mohács această viziune artistică începe să câştige tot mai mult teren, pentru a deveni apoi oarecum obligatoriu în sfera habitatului săsesc. Izolarea relativă a Transilvaniei, limitele impuse de diferenţele confesionale şi faptul că patriciatul începe să capete din ce în ce mai multă înrâurire, au condus şi la schimbări de gust în mediul comanditarilor. Rolul de mecenat de altădată, jucat de curţile princiare sau episcopale, acum este preluat de nobilimea provincială şi de burghezie, iar influenţele artei de curte de sorginte italienească au fost filtrate şi transformate conform gândirii locale. Varianta săsească a Renaşterii germane evoluează spre o artă orăşenească şi va sta cam în exclusivitate în slujba elementelor burgheze.

Consul sibian

Alabastru, înălţime: 33 cm; secolul al XVII-lea

(Budapesta, Galeria Naţională Ungară, nr.inv.55949)

Materialul şi croiul îmbrăcămintei purtate de consul prezintă caracteristici renascentiste moderate: haina este lungă, cu găitane şi guler larg pe umăr. Dolmanul din brocart cu motive vegetale, vrejuri ondulate şi flori, se încheie în faţă, până la brâu, cu nasturi ţesute de găitănărie. Încins în talie cu o centură colorată înnodată multiplu, faţa dolmanului, de la brâu în jos, are un croi oblic. Veşmântul, cu suprafeţe liniştite, învăluie trupul simplu, natural şi decent.(1)

Gustul uşor amar al stilului gotic nord-european încă persista, când veneau deja pe rând noutăţile Renaşterii. Datorită legăturilor strânse pe care saşii le-au avut cu spaţiul cultural de limbă germană, aceste idei cunosc o răspândire rapidă, chiar dacă aceasta se realizează timid şi mult mai tîrziu decît în celelalte ţări. Rareori vedem piese care ţin pasul cu moda italienească sau cu cea central-europeană, cu toate acestea acel amestec între elementele constructive (italieneşti) şi decorative (germane), atât de pregnant în Szepesség, în Transilvania este mai greu de surprins.

Putto cu stema regelui Vladislav al II-lea, începutul secolului al XVI-lea

Lemn de tei, tempera, aur; înălţime: 83 cm;

(Budapesta, Galeria Naţională Ungară, nr.inv. 55959.1)

Putto cu stema Sibiului, începutul secolului al XVI-lea

Lemn de tei, tempera, aur; înălţime: 84 cm

(Budapesta, Galeria Naţională Ungară, nr.inv. 55959.2)

Cei doi putti fără aripi (deci nu-şi doresc să fie îngeri!), înveşmântaţi cu o bucată de satin în zona şoldurilor, ţin în mâna dreaptă câte un scut de tip “tête de cheval”. Probabil aparţin genului triumfal, deoarece iniţial ţineau ceva (cunună? cornul abundenţei?) şi în mâna stângă. Au părul cârlionţat, aurit, aşa cum e redat Pruncul în perioada goticului târziu.(2). Rămăşiţele amintirii goticului sunt şi bogatele falduri ale veşmântului şi persistenţa aurului. Cei doi putti de la Sibiu nu se deosebesc prea mult de cele preferate în Italia secolului al XV-lea (3) Cu corpul uşor plinuţ dar cu o arhitectură bine proporţionată, plasat într-un armonios contrapost, totuşi au în ei ceva complicat şi confuz. (Dar oare întotdeauna e nevoie doar de un quattrocento?) Nu sunt perechi, nu sunt simetrice. Iniţial, probabil, au fost mai multe exemplare, şi au fost statuete decorative într-o clădire laică (scară interioară din primăria veche?).

.............................

Carte de tipare din 1641 (Zeben/Cibinium/Sabinov)

Medalion cu portretul lui Valentin Frank, colecţia Miklós Jankovich

(Aur, rubine, perle, smalţ colorat; 5,6 cm x 4,3 cm; Sebastian Hann)

Budapesta, Galeria Naţională Ungară

Registru-inventar nr.133: "Numisma aureum Valentini Frank, consulio Cibiniensis et Comitis Saxonum Transylvania; posteriore vero insignia gentilitia eiusdem Frank cum hac inscriptione “VALENT. FRANCK. C.T.P.C.S.C.C.C.F.R” exhibente; "