“..a haza törvényeit teneáltuk ante oculos.”-
de legile ţării am ţinut cont - Literatus Johannes Angyalos m.p.
(Proces verbal de interogatoriu din 7 ianuarie 1611, Kamarai lt.Acta publica f. 28. nr.19)
Elisabeta
Báthori
Desen după pictura
originală, aflată cândva în galeria de portrete a strămoşilor familiei Zay de Csömör. (1)
“Înzidirea” Elisabetei Báthori a fost o lezare concretă a legilor în vigoare în acele vremuri. A fost ţinută în
captivitate pe viaţă din decizia arbitrală a palatinului, fără proces, fără a
exista sentinţă de condamnare pe numele ei. Ţinând cont de aceste metode dictatoriale, mulţi istorici încearcă
acum o reabilitare a ei, căutând probe pentru a demonstra că Elisabeta Báthori
a căzut victimă unor interese politice sau pecuniare, fiind sacrificată chiar de
propria ei familie.
Arborele genealogic al familiei Nádasdy, secolul al XVIII-lea (Muzeul Savaria din Szombathely)
Azi, cu patru sute
de ani după evenimente, într-adevăr e greu să crezi toate acuzaţiile aduse comitisei (2) pentru că acestea au
fost formulate mai mult pe baza mărturiilor smulse prin tortură ale martorilor-părtaşi
la fapte. Elisabeta Báthori nu a fost audiată niciodată,
deşi ceruse în repetate rânduri. Palatinul Thurzó vorbeşte de in flagranti, însă niciun
martor ocular nu a depus mărturie, nici victima care a supravieţuit torturii şi
a fost eliberată nu a fost întrebată ce i s-a întâmplat. Au fost audiaţi însă persoane
care aveau informaţii doar din auzite şi duşmani notorii ai Elisabetei Báthori
(3). În cazul comitisei
judecătorii n-au dat sentinţă, au aprobat tacit decizia palatinului de a
o “pune între pietre”. Era atât de evident că Thurzó comitea un abuz de putere,
încât regele Mathias al
II-lea a dat de cinci ori dispoziţie (4)
palatinului ca acuzata să fie chemată în proces. Thurzó înaintează Curţii
justificări tot mai puţin credibile, iar la 30 martie 1611 se scuza invocând un
motiv nemaiauzit: nu o poate cita pe Domina
Nádasdy, “fiindcă se întâmplă rar ca o femeie să comită asemenea delict (...) prizoniera
este considerată moartă”.(5) Palatinul n-a
vrut, iar altcineva nu a avut dreptul să iniţieze o procedură judiciară. (6)
Ceasul familiei
Nádasdy, secolul al XVII-lea (Muzeul Sárvár)
Ce l-a determinat pe
Thurzó să treacă peste dispoziţia regelui,
să ţină, pe baza propriei decizii, o persoană din înalta
nobilime în detenţie fără proces ? După cum susţin unii dintre istorici, acest caz a avut un fundal politic. Fără să mă pronunţ, dar
într-adevăr sunt câteva coincidenţe care merită amintite.
Gabriel Báthory, principele Transilvaniei a încercat să obţină coroana
Ungariei, bazându-se pe haiducii liberi ai fostului principe Bocskai, cauzând
totodată şi o serie de probleme politice pentru regele Mathias al II-lea cu
ţările Române. Palatinul, loial
Habsburgilor, nu s-a simţit obligat să faciliteze ambiţiile dinastice ale lui
Báthory şi, fie voit fie fără intenţie, a ajuns în conflict tot mai
puternic cu principele Transilvaniei. Până la urmă Thurzó a încercat tot
posibilul să-l îndepărteze pe Gabriel Báthory de la putere. A comis
Elisabeta Báthori un delict de lezmajestate, iar
palatinul a încercat să salveze
averea familiei prin acuzarea comitisei de fapte pentru care nu risca nici
sentinţă capitală nici confiscarea averii ? Din scrisorile Dominei Nádasdy nu reiese că
l-ar fi ajutat într-un fel sau altul pe nepotul ei împotriva Habsburgilor. Se
pare că din anturajul Elisabetei Báthori de partea principelui transilvan era,
sau cel puţin simpatiza cu planul acestuia, ginerele ei, Nicolae Zrínyi, care avea ceva legături de rubedenie şi cu Thurzó. Nu ştim în ce împrejurări, dar Zrínyi va da “cu subsemnatul” în data de 16 decembrie 1610. Protestează solemn
împotriva acuzaţiilor care i se aduc, şi neagă că ar fi depus jurământ de
credinţă principelui transilvan. (MOL, Palatinus comes Georgius Thurzó
1609-1617 Lad.59 C)
Sigiliul familiei Nádasdy, secolul al XVIII-lea (Muzeul Sárvár)
Începând cu luna martie 1610 Sigismund Forgách,
căpitanul general al Ungariei de Sus, raportează sistematic palatinului acţiunile
principelui Gabriel Báthory, şi tot în martie Thurzó dă Ordonanţă pentru
începerea urmăririi Elisabetei Báthori şi au loc primele audieri (7), iar la sfârşitul lunii este descoperită o conspiraţie împotriva
principelui transilvan. Tot o coincidenţă stranie pare a fi între hotărârea
comitesei din luna septembrie, când îşi lasă prin testament toată averea pe mâna ginerilor şi a fiului ei minor, şi
audierea a treizeci de “martori” în legărură cu “anumite plângeri grave” împotriva
Elisabetei Báthori. În decembrie principele transilvan ocupă Sibiul, ginerele
comitisei este acuzat de act de neloialitate faţă de rege, iar în ultima zi a
lunii Thurzó o reţine pe Elisabeta Báthori.
Mai sunt şi alte ipoteze, pline de imaginaţie, despre motivul reţinerii Elisabetei Báthori. Le
voi aminti atunci când voi povesti despre mărturiile consemnate.
.
Semnătura autografă a lui Thurzó, Bytča, 22 aprilie 1615 (colecţie particulară)
.............................................................
1. Portretul a fost publicat pentru
prima dată, cu îngăduiţa familiei Zay,
în revista “Hazánk és a Külföld” în anul 1870 (Nr. 6/30, 28 iulie, pag. 473).
Azi sunt cunoscute
două portrete ale Elisabetei Báthori: unul se află la Muzeul din Trenčín, copie după
originalul aflat în galeria de portrete Zay (azi dispărut), cu inscripţia “Hiaena
Chejtensis”,
Elisabeta Báthori (copie după originalul Zay, Muzeul din Trenčín, Slovacia)
celălalt portret
provenind din galeria Nádasdy (Muzeul Naţional Ungar). Originea acestei
galerii de portrete este însă
îndoielnică. Înafară de portretul palatinului Toma Nádasdy, al soţiei sale
Ursula Kanizsai, şi al fiului Elisabetei Báthori, Paul Nádasdy, nu sunt
originale, sunt (copii ?) executate mult mai târziu.
Palatinul Toma Nádasdy şi Ursula
Kanizsai
- Un amănunt care merită notat:
Scrisoarea lui Matei Daczó, castelanul de
Făgăraş, către Toma Nádasdy despre obligaţiile şi drepturile ciobanilor de la
ferma cetăţii Făgăraşului, 29 iunie 1549.
“.....Erthem Azth hogÿ Te .N. Erthewkewzÿk
volth, Azon hogÿ Az Johazoknak Ez fogaras felden Mÿnemÿw zertartasswk wolth...”.-
înţeleg că Aţi avut consfătuire despre datoria şi plata ciobanilor de la
Făgăraş. Pe aici îi plătim.....începând cu ziua de Sfântul Gheorghe şi până la
Sfântul Dumitru cu câte două oi, de două ori pe an cu haine din pielea
animalelor moarte sau cu sarică şi lunar cu câte o câblă de gâu de pe la noi.
Iarna din folosul oilor cu Brenze, vara cu urdă făcută din laptele
oilor fiindcă n-au voie să aibe lipsă la caş. Când va veni vremea caşului
zilnic trebuie să facă un caş. În acest ţinut asta începe în ziua de Sfântul
Gheorghe, după ce mielul va fi mai bătrân, trebuie să facă zilnic doi caşi.
După ce mielul a fost înţărcat, după ziua Sfăntului Urban, în fiecare zi
trebuie să facă trei caşi. Cel care are grijă de fermă are a şaptea parte din
caş....Până la ziua Sfinţilor Petru
şi Pavel fac Brenze tare, după aceea fac Brenze....”.
Francisc
Nádasdy şi Elisabeta Báthori
“...pereche
n-are nici la curtea Împăratului, nici la Sultan,
cine să aibe
sabie mai puternică ca a lui, ori unde merge
acolo el
triumfă...”
Istoriograful turc İbrahim Peçevi despre Francisc
Nádasdy, numit şi “puternicul bei negru”.
Paul
Nádasdy, fiul “beiului negru” şi al Elisabetei Báthori
Notă: Multe dintre articolele despre
Elisabeta Báthori preiau ca ilustraţie portretul Lucreziei Pucci, soţia unui
umanist italian, Bartolomeo Panciatichi. Presupun, din cauza unui copy/paste
eronat şi multă superficialitate.
Portretul Lucreziei
Panciatichi, 1540 (Agnolo Bronzino, Galeria Uffizi din Florenţa)
2. Elisabeta Báthory nu avea titlul
de contesă de Nádasdy, îşi semna
scrisorile Elizabeta Comitissa de Bathor
(de exemplu: scrisoarea din 15 februarie 1604 către Ferenc Batthány -
MOL, Batthyány család körmendi levéltára, P 1314, Missiles, 02236). Titlul de
conte a fost obţinut pentru familia Nádasdy de fiul Elisabetei Báthori în anul
1625.
Blazonul Familiei de
Nádasd şi Nádasdy de Terra Fogaras
Vitraliu, sala de conferinţă a Arhivelor Comitatului Fejér,
Ungaria
Deviza: SIE DEUS POR NOBIS QUIS CONTRA NOS - Dacă Dumnezeul e cu noi, cine
(va fi) împotriva
noastră?
3. De exemplu parohul de la Beckov,
“nu poate răspunde la nici una dintre întrebările punctuale, doar auzise despre
faptele Dominei”. Johannes Ponikenus, preotul din Čachtice, nu a fost citat de
instanţă, ci el a solicitat să depună mărturie. De schingiuiri nu ştia nimic, în
schimb a acuzat-o pe stăpână de vrăjitorie şi de posedare diavolicească.
Preotul, binecuvântat cu o imaginaţie vioaie, susţinea că Elisabeta Báthori ţinea
ospeţe canibalice, şi acum, după ce a fost reţinută, îl bântuie în chip de
pisică. “Ştie” că stăpâna omoară fete, cel puţin de zece ani, şi aceste fapte
sunt bine cunoscute locuitorilor din Sárvár, încă de pe timpul reverendului
Magyari.
Prima pagină a
lucrării reverendului Magyari din 1602, dedicată lui
Fransisc Nádasdy
4. Dispoziţia
regelui din 11 ianuarie, 26 februarie, 18 martie, 10 aprilie 1611 şi din 24
ianuarie 1613 (MOL, E-196, Fasc.18 ) Procesul verbal de consemnare a mărturiilor
a fost înaintat domnitorului abia în vara anului 1613.
5. Textul scrisorii a fost publicat de Dezső Rexa (Báthory Erzsébet, Nádasdy Ferencné,
Budapest, 1908, 108.l)
6. La dieta de la Poson/Bratislava (decembrie 1609) Thurzó susţinea
altceva ”..dar fără să fie audiat, nici răufăcătorul prins asupra faptei nu va
fi condamnat..” (Szilágyi Sándor: A Magyar Nemzet Története, VI/II)
7. ”....pentru că, pe de o parte mai devreme, pe de
alta în aceste timpuri, din cauza unor lucruri întâmplate în diferite regiuni, anumite
plângeri grave au ajuns la urechile noastre despre nobila Domina Elisabeta
Báthori, deoarece călăuzită de nu se ştie ce fel de duh, lăsând la o parte
frica de Dumnezeu şi de semeni, a omorât şi a ordonat uciderea, într-un mod
nemilos şi în diferite feluri, mai
multor fete şi tinere şi alte persoane feminine care trăiau la curtea ei .....”
Ordonanţă Palatină, 5 marie 1610 (MOL, a Magyar Kamara archivuma A.P.E-142, Fasc.28,
No.19) Există şase procese verbale de
consemnare a mărturiilor: 26 martie/ Čachtice, septembrie/
Bratislava, 28 octombrie/Sárvár, 7 ianuarie 1611/ Bytča, în vara anului 1611/ Čachtice şi 17
decembrie 1611/ Sopron şi comitatul Vas
Va urma....
ajută la studiu pentru cei neavizați și este foarte documentat
RăspundețiȘtergereCe sa intamplat cu copii ei?
RăspundețiȘtergere