joi, 5 august 2010

VRĂJITOARELE DIN….INEU I.

De strigis vero quae non sunt, nulla quaestio fiat / Despre vrăjitoare, fiindcă ele nu există, nici un cuvânt/ investigaţie să nu fie.” (Colomanus Cărturarul, regele Ungariei, 1095-1116)


În Transilvania primele procese împotriva vrăjitoarelor au fost înregistrate în secolul al XIII-lea. Regestrum Varadiense (1) menţionează rezumatul unor pricini judecate în holul catedralei din Oradea. Martorii jurau pe mormântului regelui Ladislau (cel Sfânt), iar modul de stabilire a dreptăţii sau a vinovăţiei a fost proba focului sau a fierului încins (ordalium).

Ordalie prin fier încins.

În secolele XVI-XVIII (perioadă tulbure pentru istoria Regatului Ungar ) din superstiţie, din evlavie sau pur şi simplu din dorinţa de a găsi un ţap ispăşitor pentru atmosfera politică şi socială dezastruoasă existentă, reapare  prigoana vrăjitoarelor, fenomen care va funcţiona ca o supapă, defulând tensiunile într-o oarecare măsură şi polarizându-le asupra unei victime unice: practicanta vrăjitoriei. Cronicile ungare din această perioadă amintesc de 554 de procese intentate unor presupuşi practicanţi ai vrăjitoriei. Credinţa în frumoasele-femei bântuite (éjjel-járó szépasszonyok  – Péter Bornemissza, 1575) şi specializate într-o varietate de servicii magice, a înflorit nu numai în inima oamenilor simpli din popor, dar au căzut victime ale acestei isterii şi personalităţi care au avut mari merite în promovarea culturii în Transilvania.(2)

Hexenküche (bucătăria vrăjitoarelor)
Ulricus Molitoris: De lamiis et phitonicis mulieribus. Köln, cca. 1498

În Transilvania, prima condamnare menţionată este cea a moaşei Clara Botzi, în anul 1565, dar arderea pe rug în oraşul Clujului a fost o practică statuată mulţi ani înainte de respectiva perioadă, oraşul având deja un loco solito pentru execuţiile prin ardere pe rug, pe malul pârâului Nadăş.(3)

Igitur judicarunt: quod ad solitum locum educatur et igne comburatur.- Prin urmare judecam: să fie condusă la locul obişnuit şi să fie mistuită de făcări.” (1562, Pro Petro Gruz contra Claram Botzi veneficam)

Va urma....
.............................................

1. Registrul de la Oradea sau protocoalele capitlului de la Oradea 1208-1235. Conţine un număr de 389 texte-mărturii (testimonia), 14 din ele se referă la investigarea unor cazuri de făcătură-vrăji (maleficium, veneficium)

§ 273 / anul 1216 – „ Stephanus de villa Terepes impeciit convillana suam nomine Deduham & filiam suam .s. Penam & filium suum Pousam, de maleficio. Judicibus Abel Archidiacono de Herdeud & Iob comite asessore, Pristaldo Toma de Herdeud. Dehuda & Pena, & Pousa portato ferro iustificata est. – Stephanus din Terepes a intentat proces consătenei sale numita Deduha, fiicei acesteia, Pena şi fiului acesteia Pousa, pentru practici magice (făcături). Judecători fiind Abel, arhidiaconul din Herdeud (Erdőd/ Ardud), asesor comitele Iob, armaş Toma din Herdeud. Deduha, Pena şi Pousa cărând fierul (încins) au fost găsiţi nevinovaţi.

§ 68 / anul 1219 – „ Petrus curialis comes de Berucyo impeciit uxorem Chuchurd, de veneficio. Iudice Lec abbate de Berucio, Pristaldo Marcello de villa Marcusy. Predicta mulier Varadini combusta est.” – Petrus comitele curial de Berucyo (Berettyó/ Barcău) a intentat proces soţiei lui Chuchurd pentru practici magice (vrăji). Judecător Lec, abate de Berucio (abaţia de Sâniob), armaş Marcello din Marcusy. La Oradea susnumita femeie este arsă.

§ 255/ anul 1213 – „Paul comes venatorum impeciit Feheram de villa Solumus pro veneficio. Iudice Nicolao vicearchidiacono de Zatmar, Pristaldo Ioanne. Fehera itaq: portato ferro Waradini, iustificata est.” – Paul comitele vânătorilor a intentat proces Feherei din Solumus (Solymos/ Şoimi) pentru practici magice (vrăji). Judecător Nicolao, vicearhidiacon de Zatmar (Szatmár/ Sătmar), armaş Ioanne. Prin umare, Fehera cară fierul, este justificată.

2. Nici principele Gábor Bethlen, suflet iluminat, nu a fost scutit de o seamă de temeri că boala primei sale soţii, Zsuzsanna Károlyi, s-ar datora unor practici magice. Iniţiează un proces de vrăjitorie împotriva surorii fostului său  rival, Anna Báthory de Somlyó, şi a două doamne nobile: Dengeleginé,  Kata Török de Enying şi Imrefiné, Kata Iffjú (fostele amante ale lui Bethlen).

Csomaközi Bánfinét megfogatta, az ördöngösökben is ötöt, az mestert is. Megírtam mindjárt, hogy törvényt látasson reá, ha megszentenciázta a törvény, megölesse........csak gyógyítanának meg az  Istentől elszakadtak, talán valahogy meggyógyíthatnak . . . . doktorok, borbélyok nem remélem én, hogy használhassanak afféle bűvölés ellen.A fost prinsă  Csomaközi Banfiné (Anna Báthory, după numele soţului), şi din cei îndrăciţi cinci, şi maestrul. Am scris imediat, să fie văzută de lege, dacă s-a dat sentinţa, să fie omorâtă.....numai de te-ar vindeca acei rupţi de Dumnezeu, poate cumva te pot vindeca...- citim într-o scrisoare, din 21 martie 1621, a lui Bethlen adresată soţiei - ...doctori, bărbieri, nu sper eu, că ar putea folosi împotriva atare farmece.”

Protocolul procesului de vrăjitorie iniţiat împotriva soţiei lui István Bétsy.

Szentes, 14 martie 1763-Executio nem volt mint hogy Terhes a deliquens.
A[nn]o 1765 die 2 Apr[ilis] Exequaltatott.
-  Execuţie nu a fost, fiindcă delicventa este  însărcinată. Anul 1765, 2 aprilie. A fost executată.”

3. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în arhivele oraşului se găseau referiri la 38 de procese împotriva vrăjitoarelor. Din 1565 (procesul Clarei Botzi) şi până la sfârşitul secolului al XVI-lea, 13 femei au fost arse pe rug, în 6 cazuri doar mărturiile martorilor s-au păstrat. Din secolul al XVII-lea sunt date (majoritatea incomplete) despre 19 procese.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu