BIETUL DESPOT III.

Mărturia lui Stanciu

Heraclides
(„Documente privitoare la istoria românilor. Vol. II. partea 1. 1451-1575 / culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, Bucureşti, 1891)

Attestatio contra Martinum Farkas homicidam pro Laurentio Kys facta sub iuramento coram senatu die 8. Decembris 1564.

„Én Stanzul, ki voltam éjjel-nappal együtt az én kegyelmes urammal, deszpotval és ő nekie inasa voltam, .... – Eu Stanzul (Stanciu), care am fost zi şi noapte împreună cu (milostivul) meu domn, cu despot, şi valetul lui am fost, deci zi şi noapte în aceeaşi casă cu  Măria Sa am fost şi l-al slujit. De aceea, depre tot ce am văzut, am auzit şi cunosc, cu adevărată credinţă socoteală dau.

Eu acolo am fost, în casa lui despot, când Márton Farcas l-a trădat pe Péter Déway (....)... Farkas Márton l-a postat pe acel harap dinapoia uşii, ca îndată ce Déway ar intra pe uşă, să-l omoare cu buzduganul. Acestea fiind făcute venise Péter Déway, şi acel harap de două ori lovise, dar Péter Déway i-a smuls bâta din mână. Văzând asta Márton Farkas, sare, şi pe Déway cu sabie îl străpunge şi îl omoare. Deşi Déway mult strigase, că toţi cei din cetate auzise, acum Deway murise deja şi eu am măturat sângele lui scurs şi eu am dus cadavrul sus, în dulap, unde l-am ascuns. (.....)

Ştiu că Marton Farkas şi Péter Székely şi câţiva necredincioşi, împotriva voinţei lui despot, au ieşit la duşmani şi au promis acea cetate şi pe despot împreună cu alţi doispreceze oameni, aşa că un trădător ticălos l-a dat pieirii pe despot şi toată ţara şi pe mulţi din neamurile (aici: populaţia cetăţii) de viteji. Deoarece aşa au crezut cei din cetate în vorbele lui, ca şi  în Sfânta Scriptură. (....) De aceea, după al meu suflet nu pot spune altceva, decât că Márton Farkas l-a trădat pe despot, el a devenit armaş, prin trădare. Apoi zice acest Márton Farkas că acest Lőrincz Kys ar fi spart casa lui despot şi ar fi cărat blidele de argint aurite ale lui despot. Cu ce obraz minte aşa treburi, când şi Dumnezeul şi oamneii ştiu că nu a spart el nimic: şi dacă vroia s-o spargă, era degeabă, a spart-o deja Márton Farkas cu lotrii săi. Dar despre acele blide mari zise de Márton Farkas, ştiu eu bine, despot le-a învelit într-o scoarţă albă. Zise mie: du-te, du-le lui Lőrincz Kys, cu mult sunt lui dator. Eu vroiam să le duc, dar tare grele erau şi nu am răzbit, dar un uşier grec, chior, pe nume Pál, el a plecat cu blidele, sus, la domul Lőrincz. Fals îl acuză Márton Farkas pe Lőrincz Kys, că mai mult-credincios lui despot nimeni nu era, zăcea, cu răni mortale şi totuşi a coborât şi a strigat: vitejilor, ce aţi făcut. (....) cum veţi mai  mânca pita voastră în Ungaria.(...) Astea eu aşa le ştiu, nici pentru hatârul (cuiva), nici din prietenie, dar pentru adevăr, cu credinţă am dat să fie scrise.”

(Arhivele oraşului Cassovia no. 2482/c. No.a.)