duminică, 12 septembrie 2010

ISTORII MĂRUNTE

omise din manualele de istorie

 








Johannes Honterus, Rudimenta Cosmographica, Braşov, 1542

Cum s-a numit Litovoi ?

La 2 iunie 1247, când regele Ungariei, Béla al IV-lea, dăruieşte Cavalerilor Ioaniţi Severinul, Ţara Românească  - terra Transalpina (pentru unguri) nu exista încă. Cnezatul lui Ioannis  şi Farcas, care se întindea până la Olt, ajunge pe mâna Ioaniţilor, teritoriul cnezatului lui Litovoi (şi al voievodului Seneslai) de dincolo de Olt rămâne valahilor, sub propriilor cnezi şi voievozi (independenţi unul de altul), tributari regatului Ungar. (Diploma aminteşte şi de obligaţiile militare ale valahilor din Severin şi din ţara cumanilor cum apparatu suo bellico)

„...et conferimus sibi, et per eum dictae domui totam terram de Zeurino, cum alpibus ad eam pertinentibus, et aliis attinentiis omnibus, pariter cum Kenazatibus Ioannis et Farcasii vsque ad fluuium Oltae, excepta terra Kenaratus Lyrtioy (Linioy) Waiwodae, quam Olahis (Olacis?) relinquimus (...) ...excepta terra Seneslai Woiavodae Olahorum, quam eisdem reliquimus,- ....îi dăruim şi prin dânsul numitei case întreaga Ţară a Severinului  împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte şi cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum şi cnezatele lui Ioannis şi Farcas până la râul Olt, afară de teritoriul cnezatului voievodului Linioy, pe care îl lăsăm valahilor (olaţilor)...(…) în afară de ţara lui Seneslai, voievodul valahilor, pe care le-am lăsat-o acelora.. ”.

(Diploma Ioanitilor, Fejér: Codex Diplomaticus..., IV/1. 447–454 - Transump, Arhivele Vaticanului; Reg. Vat. 22, fol. 75-76 v )

În  textul actului de întărire al papei (din anul 1250) numele lui Linioy  este la genitivus, deci la nominativus ar fi Linioya. S-ar putea ca Linioya să fie doar o transcriere greşită, iar numele voievodului Linioya, amintit în anul 1247 să fi fost de fapt Lithinoya.

Regăsim acest nume, sub variantele Lython în 1285/1288 (1), Bogdan fiul lui Lithinoya de Clopotiva (Densuşianu: Documente II. pag.515) în anul 1412, iar în 1421, Bank fiul lui Lithuov se stinge fără urmaşi şi satul Bărişor intră în  posesia coroanei. Până şi vechiul teritoriu al cnezatului voievodului amintit (numele ţării e dat după numele voievodului !?) apare sub denumirea de terra Lytua/Lytva.

........................

1. Arhiva  Naţională Ungară DV 30, 32

Demum etiam cum nos in etate puerili post obitum karissimi patris nostri regnare cepissemus Lython woyuoda vna cum fratribus suis per suam infidelitatem aliquam partem de regno nostro vltra alpes existentem pro se occuparat et prouentus illius (illus) partis nobis pertinentes nullis admonicionibus (admonitionibus) reddere curabat... magistrum Georgium contra ipsum misimus, qui cum summo opere fidelitatis pugnando cum eodem, ipsum interfecit, et fratrem suum nomine Barbath captiuaut et nobis adduxit; super quo nos non modicam quantitatem pecunie fecimus extorquere; et sic per eiusdem Magistri Georgij seruicium tributum nostrum in  eisdem partibus nobis fuerit restauratum” (8 ianuarie 1285)

(Codex diplomaticus Arpadianus continuatus vol.XII.,1874)

Regele Ladislau al IV-lea (Cumanul) vorbeşte de infidelul Lython woyuoda, care a refuzat plata tributului cuvenit regelui pentru voievodatul său. După învingerea şi uciderea lui Litovoi, şi capturarea lui Bărbat restabileşte plata tributului cuvenit „tributum nostrum in seidem partibus nobis fuit restauratum


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu