ISTORII MĂRUNTE

omise din manualele de istorie

Nicolai Olahi, arhiepiscop de Strigoniu
Gravură în lemn, Donat Hübhschmann, Viena, 1560

EFFIGIES R(everendissimi) : D(omini) :NICOLAI OLAHI ARCHIEPI (scopi) : ET COMI | TIS PERPETVI STRIGONIEN(sis) PRIMATIS | LEGATI NATI AC SVMMI SECRETARII ET CANCELLARII REGII | IN HVNGARIA E(t)C(aetera) ANNO AETATIS SVAE LXVlI.

(Muzeul Naţional Ungar)

În ianuarie 1510 voievodul Mihnea (cel Rău) s-a stabilit la Sibiu, unde va fi asasinat la ieşirea din biserică, la data de 12 martie 1510.

„§.IV. Succedente deinde tempore, Myhne, propinqua nobis iunctus sanguinis necessitudine vtpote ex Danorum natus gente, vir consilio magnus, & manu strenuus, Vayuoda creatur. ..... - În timpurile următoare l-au ales voievod pe Myhne, pe acest bărbat mare la sfat şi harnic de mână, cu care avem şi o strânsă legatură de sânge, doar s-a născut  din neamul Dăneştilor. În jurul anului 1510, împreună cu soţia, fiul său Mirtze şi fiica – pe care, după sursele mele, mai târziu a luat-o de soţie voievodul moldovean – a fost alungat din ţara sa de către boierii trădători, cei care s-au aliat cu turcii, şi după ce regele Wladislau, tatăl lui Ludovic, i-a oferit azil public, s-a refugiat  în oraşul  transilvănean Sibiu. Aici apoi, peste nu multă vreme, într-o zi când tatăl meu şi cu Joanne Horváth de Wingarth l-au însoţit, din respect, de la biserică până la casa de oaspeţi (hospitium), năvălind brusc pe el , pe ascuns, un rascian pe nume Demetrius Jaxith  l-a înjunghiat, rănindu-l de trei sau patru ori, fiindcă era fără apărare, era ocrotit de dreptul de azil şi nu se temea de rele, aproapre în braţele celor care l-au însoţit şi în prezenţa numeroşilor curteni, care tocmai din porunca lui Myhne erau fără arme, ca nu cumva să pară că nu se încrede în dreptul de azil primit. Pe acesta (1) după ce a comis fapta, în acea mare învălmăşeală, l-au gonit în hanul apropiat, şi fiindcă furia poporului atingea cerul, deoarece s-a încălcat deptul de azil public şi regesc, un plebeu din mulţimea ce asedia casa, l-a nimerit cu puşca, astfel, jalnic s-a prăpădit şi el.”

Una dintre diplomele de înnobilare ale lui Nicolaus Olahus
Pozsony/Pressburg 1548 (Arhiva Naţională Ungară) 

„§.IV. Hae duae familiae, in hunc diem mutuo conflictantur.... – Până  în ziua de azi aceste două familii se luptă între ele... Petrus de la Argyes (Radu Paisie), fiul lui Stantzulis cel amintit de mine, vărul meu după tată, în zilele trecute mi-a scris din Ungaria, că Mahomed, Paşa Împăratului Turcesc, l-a făcut voievod în Transalpina, şi când s-a pus în fruntea ţării, cu ceva timp mai târziu, turcii au trimis pe cineva din partida boierilor adversari, cu armată, ca după alungarea sa, acesta să ia puterea: inter duos exercitus, cum hoste, singulari congressum certamine,...-  între cele două armate, prin duel individual s-a întrecut cu adversarul, l-a rănit, l-a aruncat de pe cal, dar când a vrut să-l omoare, baronii transalpini, cei care pe limba lor, adăugând două litere, boieri se numesc (barones/ boiarones), trădare au comis, pe cel biruit l-au salvat, iar pe el l-au prins, i-au retezat parţial nasul şi l-au alungat; dar nădăjduieşte în mila lui Dumnezeu, ca după izgonirea duşmanului, îşi va lua revanşa....Ita spes hominem trahit, rerumque humanorum conditiones, mutari consueuere. Aşa îl trage după sine/răpeşte speranţa pe om, aşa se schimbă circumstanţele vieţii omeneşti. „

(Nicolai Olahi: Hungariae, Liber I, Caput XII.- De Hungaria Trans-Tibiscana)

Sibiu, 1735-1739

(Biblioteca Naţională Széchényi)

Cronicarul sas Michael Sigler dă o versiune asemănătoare.

 1510 Michne, filius Dracule, ob summam crudelitate & tyrannidem; regno Transalpinensi pulsus, in ciuitatem Cibinensem transfugit, ubi, per insidias cuiusdam Demetrii Jachsith, sub arcu, iuxta myropolium urbis Cibiniensis, ex improuiso trucidatur, die XII. mensis Martii, sesto, Gregorio Pape dicato. Jachsith parricida, cum aliis suis complicibus, a ciuibus Cibiniensibus, orta seditione, misere caeduntur.

Mihnea, fiul lui Dracula, pentru cruzime şi tiranie supremă, a fost înlăturat de la domnia Transalpinei, s-a refugiat la Sibiu, unde Demetrius Jachsith mişeleşte, sub arcade, lângă farmacie l-a ucis, pe 12 martie, la şase, în ziua Papei Gregorius. Orăşenii răsculaţi ai Sibiului l-au tăiat pe criminalul Jachsith, cu toţi complicii săi (?)

Michne, in templo S.Crucis, fratrum Praedicatorum, honorifice tumulatur, cum inscriptione sequentis epitaphii:

Mihnea  a fost îngropat  în biserica Sfânta Cruce, a Fraţilor Predicatori, cu următoarea inscripție funerară:

 






























Lespedea funerară a lui Mihnea I cel Rău.

Heu res humanae fragili quam stamine pendent.
  Quam ruit aligero gloria nostra gradu.
Regnabam nuper multo comulatus honor,
  Sede parentali splendida sceptra gerens.
Militia notus, qua Cynthius astra subumbrat,
  Quaque terit gelidum Parrhasis vrsa polum.
Ante meam faciem prouincia nostra tremebat,
  Me quoque finitimae pertimuere plagae.
Praedonum fueram domitor, furumque flagellum,
  Justitiam rigide fortiter ense colens.
Christigenis volui sociata iungere signa,
  Inque Byzantinos arma mouere lares.
Jam mihi non vires, auri neque copia fului
  Defuit, aut quincquid principis aula tenet.
At breuis hora graui mea subruit omnia casu,
 Omnia, ceu paleas diciicitaura leues,
Dum mea gens patrio pepulit me perfida regno,
  Turcarum immensa concomitata manu.
Cibiniu fugi, insignem dum incedo per vrben
  Sepositis armis omnia tuta putans
Irruit hostis atrox, multoque satellite cinclus,
  Vitam furtiuo surripit ense meam.
Exoritur clamor, vulgus cita corripit arma.
  Horrendique reos crimisis ense ferit.
Flebat luclifico populas mea funera planclu;
  Sed nequit ad dulcem me reuocare diem.

Sigiliul lui Mihnea voievod
Pecete mare, 100 mm, atârnată, cu șnur roșu-albastru
București, Arhivele Naționale ale Romaniei, Biroul Arhive Medievale, Fonduri Personale și Colecții,
Depozit 1C

Nicolae Olahi (piatră tombală, Trnava)

 .................................
1. Demetrius Jaxith (Jaksich) a fost fiul ononim al lui Demetrius Jaksich, ambasadorul regelui Matia Corvinul, iar una dintre verişoarele sale a fost mama Elenei Brancovici, soţia lui Petru Rareş.

Scrisoarea lui Wladislau al II-lea, regele Ungariei către un anonim.

Donatio propter interemptionem Mihnae vaivodae Valachiae Transalpinae - Donaţie în urma / din cauza asasinării lui Mihnea, voievodul Valahiei Transalpina

(Publicat: Dr.Veress Endre: Akták és Levelek...Vol.I. pag.101-102 , Budapest, 1914)

[Buda, 1510]

"Nos etc. Memoriae commendamus etc.Quod considerantes et perpendentes fidelitatem et servitia fidelis nostri Egregii t., que idem sacrae imprimis huius regni nostri Hungariae coronae et deinde Maiestate nostrae in his, quae tutamen et defensionem partium nostrarum inferiorum concernunt, quantum in eo est et fuit, strenuo semper ac constanti animo fide, integerrima in omnibus fortunae casibus exhibuit et impendit, prout deinceps quoque ex debito exhibere tenebitur, totalem et integram illam partem et portionem, quae Egregium condam Demetrium Jaxyth fratrem carnalem ipsius Petri ex universis castris, castellis, oppidis, possessionibus, portionibusque et omnibus iuribus possessionariis eosdem condam t et t fratrem eius aequali iure concernentibus tangebat, quaeque superioribus diebus eo, quod idem condam t. immemor fidei et fidelitatis suae nobis et sacrae coronae nostrae debitae non veritus etiam violare fidem et promissionem nostram, quam nos fidelinostro Spectabili et Magnifico Myhnae waywodae partium regni nostri Translapinarum dederamus contra huiusmodi fidem et promissionem nostram temere et indebile ac impie eundem t. trucidavit et interemit, ad nos dictamque sacram regni huius nostri Hungariae coronam consequenterque collationem nostram regiam iuxta antiquam et approbatam eiusdem regni nostri consuetudinem atque legem rite et legitime devoluta esse perhibetur et redacta, simul cum cunctis suis utilitatibus et pertinentiis quibuslibet, puta terris etc., sub suis veris metis et antiquis (limitibus) existentibus, cum intuitu praemissorum servitiorum ipsius t., tum vero eo respectu, ne bona ipsa, quae alioquin ipsum t. iura consanguineitatis concernunt et tatione quorum singularia semper servitia etiam exhibere nobis et huic regno tenetur, hinc inde distrahantur et, ut ipse t. deinceps ad ea ipsa servitia peragenda proptior et diligentior reddatur, eidem Petro t. suisque heredibus et posteritatibus universis dedimus, donavimus et contulimus, immo damus, donamus et conferimus iure perpetuo et irrevocabiliter tenendam, possidendam, pariter et habendam, salvo iure alieno, harum nostrarum vigore et testimonio litterarum mediante, quas in formam nostri privilegii redigi faciemus dum nobis in specie fuerint reportatae.Datum.

(Liber formularum archiepiscopi Nicolai Oláhi, fol.17.Bibliotheca conventus de Jászó Ms.No.78 – Copiat din culegerea de formulare privind dreptul canonic -Liber formularum- a lui Nicolai Olahi, aflată în biblioteca mănăstirii Premontreilor de la Jászó)

Mănăstirea de la Jászó