SIGILL/VM NOVV/M/ /C/APITVL/I/ /ECCLESIE/ /OROD/IENS/IS/.
Sigiliul Capitlului de la Arad, ( MOL, DL 65375)
Regele Bela al II-lea fusese încoronat la 28 aprilie 1131, astfel coroana Ungariei a fost preluată de un membru al unei ramuri laterale a dinastiei Arpadiene. Trecerea puterii de la o ramură dinastică la cealaltă a atras după sine o rearanjare a raporturilor de forţă. Sprijinitorii ramurei Coloman au pierdut din putere, iar puţinii aristocraţi care au rămas fideli ducelui Álmos, acum au ajuns în poziţii-cheie. Schimbarea de putere din anul 1131 - datorită şi amărâciunii, mâniei pricinuită de orbirea regelui – a avut ca început un eveniment sângeros.
La adunarea din 1131, convocată la Orod (1), regina Jelena, fiica ducelui sârb Stefan Uroš, a dispus masacrarea tuturor celor care fuseseră implicaţi în orbirea soţului ei.
„... unii au fost legaţi, alţii mutilaţi. Şaizeci şi opt călcători de jurământ au fost ucişi nemilos acolo, cu toţi urmaşii lor, în acea zi, au fost trecuţi pe listă urmaşii lor, fii lor şi femeile lor deopotrivă. Pe lângă aceasta, toate bunurile lor au fost împărţite între ecclesiae cathedralis....Iar pentru că ungurii se agită permanent, fără dreptate, ca marea sărată: aceşti fii ai hainului Leviathan (monstru marin descris de Biblie) prin trimişi l-au chemat pe bastardul Borich să vină, şi cu ajutorul lor să ocupe tronul, fiindcă au crezut că e fiul regelui Coloman.” (Chronicon Pictum, 160)
La adunarea din 1131, convocată la Orod (1), regina Jelena, fiica ducelui sârb Stefan Uroš, a dispus masacrarea tuturor celor care fuseseră implicaţi în orbirea soţului ei.
„... unii au fost legaţi, alţii mutilaţi. Şaizeci şi opt călcători de jurământ au fost ucişi nemilos acolo, cu toţi urmaşii lor, în acea zi, au fost trecuţi pe listă urmaşii lor, fii lor şi femeile lor deopotrivă. Pe lângă aceasta, toate bunurile lor au fost împărţite între ecclesiae cathedralis....Iar pentru că ungurii se agită permanent, fără dreptate, ca marea sărată: aceşti fii ai hainului Leviathan (monstru marin descris de Biblie) prin trimişi l-au chemat pe bastardul Borich să vină, şi cu ajutorul lor să ocupe tronul, fiindcă au crezut că e fiul regelui Coloman.” (Chronicon Pictum, 160)
Ruinele Bazilicii Prepozitale de la Orod (Arad)
Domnitorul polonez, Bolesław Krzywousty, acordase lui Boris ajutor armat împotriva regelui Bela, şi armata poloneză, lărgită cu trupe auxiliare ruseşti au pătruns în Ungaria.
Bătălia s-a dat pe valea râului Sajó, la 18 octombrie 1131. Înaintea bătăliei se repetă scenariul de la Orod, regele stârpeşte din rădăcini duplicitatea care mocnea în rândul aristocraţiei.
„ Deci Borich a obţinut ajutorul rutenilor şi al polonezilor, a venit la graniţa Ungariei, în acel loc numit Seo (Sajó) Regele şi-a adunat oastea şi a pornit împotriva lor. Prea mulţi nobili au trecut de partea lui Borich. Cei mai importanţi unguri au fost chemati de rege la un sfat; regele i-a întrebat: e bastard Borich sau e fiul regelui Coloman. Oamenii regelui au răspuns: ei ştiu, Borich e bastard, fără îndoială şi nicidecum nu este demn de coroana regală. Necredincioşii şi cei care îl contraziceau pe rege, se comportau nesigur, şuşoteau şi şovăiau.......s-a iscat o revoltă, pe comesul Lampert l-au prins pe loc, şi când îl târau afară, fratele său bun i-a crăpat capul cu un scaun, i-a împrăştiat creierii pe jos. Tot acolo l-au decapitat pe fiul său, comesul Miklós.......Tivadar de genere Simand a fost capul trădătorilor, şi Folkus şi Titus, dar mai cu seamă Samson, tatăl comiţilor Tamas şi Torda...... Serviens-ul comitelui Bod, când a auzit gălăgia, a încălecat pe un cal neînşeuat, şi cu o suliţă până la Seo l-a urmărit pe Samson.....Samson a căzut în apă împreună cu calul, iar urmăritul l-a atins, în apă, cu suliţa. Samson pe sub manta avea platoşă şi din cauza platoşei nu putea să înnoate” (Chronicon Puctum,161)
Continuatorul cronicii lui Cozma Praghezul astfel descrie confruntarea dintre cele două armate: „ Principele polonez cu o oaste imensă a năvălit în Ungaria, cu intenţia de a alunga pe Bela, regele orb, şi împotriva voinţei ungurilor, să-l aşeze pe tron pe fiul lui Coloman. Dar grija Dumnezeiască i-a zădărnicit această voinţă, pentru că regele cel orb a venit împotriva lui şi Bolesław împreună cu ai săi au prins frică, şi după ce au aşteptat înserarea, sub protecţia întunericului au fugit.„
(Analizând „tonul” textul se poate presupune că în acel moment cehii erau aliaţii ungurilor, mai ales că ştim, sora regelui Bela era soţia prinţului ceh Sobĕslav, iar cehii au atacat Silezia cam tot pe-atunci când Bolesław era in Ungaria. Incursiunile armatei lui Sobĕslav în Plonia din octombrie 1132, ianuarie 1133 şi februarie 1134, ca şi campania devastatoare a ducelui Vladimirco de Przemyśl din primăvara anului 1135, îl ajutau pe Bela al II-lea împotriva lui Boris Kalamanos.)
Denar emis de către Bolesław Krzywousty
Acest război pentru tronul Ungariei, la care au participat cehii, polonezii, ruşii şi la urmă şi nemţii, a durat trei ani. Episcopul Otto von Freising, în 1133, relatează despre ajutorul armat acordat Ungariei de către prinţul Albert (un alt cumnat al regelui Bela), cu ocazia unui nou atac al polonezilor. Anul următor Boris încearca pentru a treia oară să „apuce” coroana, dar această incursiune a polonezilor are un sfârşit atât de ruşinos pentru Bolesław, încât domitorul polonez renunţă să-l mai susţină pe Boris.
„Bolesław, viteazul rege, nu a putut fi învins cu arme dar a fost învins de propria lui nesocotinţă.....Duşmanul îl atacă din toate părţile, Bolesław şi Vsebor (însoţitorul regelui) săvârşesc minuni de vitejie, dar unul dintre comandanţi e primul care alege fuga. La sfârşit, regele neînvins, dar obosit de victorie (vincendo fatigatus), după ce a ucis mii de duşmani, părăseşte câmpul de luptă” - încearcă să micşoreze ruşinea înfrângerii cronicarul polonez Wincenty Kadłubek (Historia Polonica)
Arhiepiscopul de Posen (Pozmajel) descrie într-un mod diferit „ultima aventura poloneză” a lui Boris (Kronika Boguchwała). În 1135, cu ajutorul lui Bolesław Krzywousty, Boris a fost încoronat ca rege al Haliciului. „Cnezi ruşi şi-au unit forţele şi cu ajutorul vecinilor l-au gonit din provincia Halici pe rege, pe fiul regelui Coloman. Acesta s-a refugiat la curtea regelui Bolesław,..... unde a stat şi înainte...” În august 1135 regele polon Bolesław şi prinţul ceh Sobĕslav, la invitaţia împăratului Lothar al III-lea (von Supplinburg), vin la adunarea imperială de la Merseburg, la care participă şi reprezentanţii Regatului Ungar. Bolesław acceptă cererea de a se supune împăratului Lothar, şi se lasă de sprijinirea lui Boris.
„Bolesław, viteazul rege, nu a putut fi învins cu arme dar a fost învins de propria lui nesocotinţă.....Duşmanul îl atacă din toate părţile, Bolesław şi Vsebor (însoţitorul regelui) săvârşesc minuni de vitejie, dar unul dintre comandanţi e primul care alege fuga. La sfârşit, regele neînvins, dar obosit de victorie (vincendo fatigatus), după ce a ucis mii de duşmani, părăseşte câmpul de luptă” - încearcă să micşoreze ruşinea înfrângerii cronicarul polonez Wincenty Kadłubek (Historia Polonica)
Arhiepiscopul de Posen (Pozmajel) descrie într-un mod diferit „ultima aventura poloneză” a lui Boris (Kronika Boguchwała). În 1135, cu ajutorul lui Bolesław Krzywousty, Boris a fost încoronat ca rege al Haliciului. „Cnezi ruşi şi-au unit forţele şi cu ajutorul vecinilor l-au gonit din provincia Halici pe rege, pe fiul regelui Coloman. Acesta s-a refugiat la curtea regelui Bolesław,..... unde a stat şi înainte...” În august 1135 regele polon Bolesław şi prinţul ceh Sobĕslav, la invitaţia împăratului Lothar al III-lea (von Supplinburg), vin la adunarea imperială de la Merseburg, la care participă şi reprezentanţii Regatului Ungar. Bolesław acceptă cererea de a se supune împăratului Lothar, şi se lasă de sprijinirea lui Boris.
Împăratul Lothar al III-lea (Historia septem sapientum, cca.1450)
În următorul deceniu fiul nerecunoscut al regelui Coloman Cărturarul dispare de pe scena politică a Europei. Neobositul „căutător de coroană” apare din nou în anul 1146, de data aceasta la Aachen, ca rival al regelui Géza al II-lea, fiului lui Bela al II-lea.
........................................
1. Vechea aşezare Orod a fost localizată în sud-vestul localităţii Glogovăţ (comună suburbană a municipiului Arad). Teritoriul deţinut de cetatea Orod este confirmat în anul 1177. Cetatea era utilă în secolul al XI-lea, importanţa sa a fost mărită prin înfiinţarea prepoziturii închinată Sfântului Martin, şi nu în ultimul rând prin prezenţa portului de sare. Cu timpul cetatea şi-a diminuat rolul, nemaifiind în uz la data invaziei tătară-mongolă.
Referitor la originea celor cinci movile antropice de la Glogovăţ, s-au emis mai multe ipoteze. Unii susţin că sunt puncte de semnalizare, alţii întrevăd în ele morminte (tumuli) ale unor căpetenii cumane, sau ale celor masacraţi la Orod în anul 1131. Ele sunt amintite documentar în anul 1603.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu