ISTORIE POVESTITĂ: SIGILLA IX

Elemente heraldice, sigilii de demnitari, cetăţeni şi oraşe din Banate, Transilvania şi Partium

Petru, voievod din Budacul Mic (azi Budacul de Jos), 1485 (MOL, DL 56191)

Denumirea de woyuoda, titlul guvernatorului Transilvaniei pe parcursul întregului ev mediu, apare pentru prima dată la sfârşitul secolului al XII-lea, în partea finală a documentelor regale, în listele de martori (demnitarii efectiv prezenţi la emiterea documentului) şi în listele de demnitari. Există însă o incertitudine, chiar şi pentru secolul următor, dacă la data menţionată pe document voievozii amintiţi erau voievozi titulari ai Transilvaniei sau doar onorifici. (De exemplu: în februarie 1299 din consiliul regelui Andrei al III-lea făceau parte, printre alţii, Nicolae voievodul fiul magistrului Mauriciu şi voievodul Laurenţiu, fiul voievodului Nicolae. Efectiv nici unul nu a fost voievod al Transilvaniei, la data respectivă titularul demnităţii fiind Ladislau Kaán)

Nicolae voievodul, 1275 (MOL, DL 101893)

Diploma de înnobilare a lui Nicolae Pogan, cetăţean al oraşului Turda

Blazonul lui Ştefan de Chazar, canonic de Oradea, 1462

Numele primului voievod, Leustachius, este menţionat în legătură cu bătălia de la Myriokephalon (17 septembrie 1176): „Ompudinus tunc Banus et Leustachius Voyvoda ” conduceau trupele auxiliare ungare, trimise în ajutorul împăratului Manuel I Comnen de către regele Béla al III-lea. După o lungă perioadă de timp, în 1199, întâlnim numele voievodului Legforus (sau Zegforus), care a guvernat Transilvania în perioada 1199-1200.

Numele voievodului Legforus, într-un document emis de regele Emeric în 1199.

(Sopron város, Diplomatarium, U 403)

Cândva între anii 1177 şi 1185, la mănăstirea Sainte Geneviève a murit un tânăr, pe nume Bethlehem, care studia teologia la Paris. Abatele mănăstirii, Stephanus (viitorul episcop de Tournai) l-a înştiinţat imediat pe regele Bela al III-lea despre acest trist eveniment. Sosiţi la Paris, trimişii părinţilor, însărcinaţi să achite eventualele datorii rămase neonorate de tânărul Bethlehem (deşi căutaseră timp de zece zile, ajutaţi fiind în demersul lor de trei clerici: Jacob, Mihai şi Adrian) nu au găsit niciun creditor. Bethlehem nu avea datorii „an aliquo debito, sive apud Christianum, sive apud Judeum” nici la creştini nici la evrei. (1)

Filip Moré de Csula, episcop de Pécs, 1524 (MOL, DL 23939)

Sigiliu imprimat în ceară de roşie, 16x12 mm. Câmp sigilar: cocoş, mitră

Scrisoarea abatelui Stephanus către părinţii lui Bethlehem:

„ L. et Christiane eius uxori, salutem et frequentem in orationibus memoria – L. şi Cristiana soţia sa, salutări şi mântuire în rugăciuni frecvente

Contristari, sicut et ceteri, qui spem non habent, super filio vestro bone memorie Bethlehem – fiul vostru Bethlehem de bună memorie - non debetis, quoniam in sancta confessione, in fide catholica, in spe communi, in charitate non ficta, in manu Domini spiritum suum commendavit. . . . şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu......Attulerunt nobis xenia devotionis vestre, duas casulas sericas et unum vexillum et marcam argenti , cum nummo aureo et quinque solidis......et equum album..... Ei ne-au adus cadouri, din devotamentul vostru, două casule (veşmânt bisericesc), un steag (prapur), argint de o marcă, un aur şi cinci solidusuri.....precum şi calul alb...” (Paris, Bibliothèque Nationale, Cod. Lat. 8630/A, fol.23v.)

Sigiliul negustorilor parisieni din anul 1210 (Archives Nationales, D5582)

SIGIL[lum me]RCATORU[m] AQUE PARISIUS

Istoricii sunt de acord că tânărul Bethlehem a fost fiul voievodului Leustachius.

Peter Knoll, episcopul Transilvaniei şi secretus cancellarius, 1390 (MOL, DL 73790)

...............................

1. În registrul cu cei morţi (necrologium) al mănăstiri Sainte Geneviève, fără menţionarea anului: “in Kalendis Decembris: Obiit Bethlehem clericus quidam de Hungaria, pro quo pater eius et mater dederunt ecclesie nostre pretiosa ornamenta. – 1 decembrie: A decedat clericul Bethlehem din Ungaria, pentru care tatăl său şi mama au donat ecleziei noastre obiecte decorative pretioase.”

După ce s-au întors din Franţa, Jacob va fi numit preposit, cancelar al prinţului Andrei şi din anul 1213 episcop de Vác, iar Adrian preposit de Buda, cancelar, apoi timp de două decenii va fi episcopul Transilvaniei.

Blazonul familiei Hofmeister din Copşa Mare, 1454

Gheorghe şi Ioan Dragffy de Beltek, 1507

Diploma regelui Ludovic al XII-lea al Franţei pentru Ştefan Telegdi (de Tileagd), 1502

Sigiliul regelui Ludovic al XII-lea al Franţei

LVDOVICVS DEI GRACIA FRANCORVM REX DVODECIMVS

Blazonul lui Laurenţiu Zalczer din Cluj, 1525

Blazonul lui Francisc Pándy din Crasna., 1525

Nos universi provinciales sedis Cybiniensis.., 1316 (MOL, DL 1867)

Cele Şapte Scaune săseşti, 1382 (MOL, DL 6881)

S CIBINIENS--- ---MAI - ---TINENDAM CORONAM

Cele Două Scaune săseşti, 1489 (MOL, DL 37665)

S PRO ---RIUM IUDICIS ET IURATORUM CIVIUM DUARUM SEDIUM

Sigiliul târgului Mediaş - matrice sigilară- (www.medievistica.ro)

s[igillum] • op[p]idi • z • medie[nsi]s 1448 • z

Sigiliul capitulului din Braşov, secolul al XVI-lea (cIMeC)

În câmpul sigilar migdaliform, pe înălţime, într-un cartuş dreptunghiular în forma unei nişe gotice terminată sus prin două registre suprapuse de câte trei ogive, alternate cu câte două turnuleţe, Fecioara Maria, încoronată, ţine pe braţul drept Pruncul Iisus şi în stânga un sceptru terminat în floare de crin; capul fecioarei - încadrat în ogiva centrală, este flancat de câte o stea cu şase raze - fiecare încadrată sub ogivele laterale; jos, fancând picioarele Fecioarei, câte un crin; cartuşul central este însoţit lateral, în partea de sus, de câte un mic baldachin sub care se află câte un sfânt. "Suportul" compoziţiei pare a se sprijini pe cororana deschisă care desparte legenda în două.

SIGILLUM CAPITULI BRASSANOVIENSIS