WLADISLAUS DRAGWLYA IX

„Dicite, Io Paean! captus fert vincla tyrannus,
   Si modo non falsum publica fama sonat.”

Cântaţi imnul ! lanţul captivului poartă tiranul

   Dacă nu e falsă această fremătare.

(Janus Pannonius: De captivitate Dragulea Waivodae Transalpini)

Semnătura autografă a regelui Mathias (Mathias Rex manu p(ro)p(ri)a)

Deşi n-a putut fi lămurită nici până azi adevărata cauză a reţinerii lui Vlad (documentele lipsesc, iar puţinele date indirecte se pretează la interpretări contradictorii), trebuie să recunoaştem că prezenţa  pe scaunul Transalpinei a unui domnitor care accepta colaborarea cu Poarta, pentru Mathias reprezenta, în acel moment, soluţia problemei referitoare la menţinerea unei situaţii de echilibru militar la graniţele Transilvaniei. Sultanul pornise expediţia pentru a-l izgoni pe Vlad şi nu pentru a ocupa Transalpina, iar argumentele lui Radu (în luna noiembrie, la Braşov, depusese personal omagiu vasalic regelui Ungariei) dăduseră rezultate. Mathias evita astfel o confruntare armată cu turcii, şi din punct de vedere al poziţiei pe plan internaţional, domnul Transalpinei rămânea în continuare vasal al regelui Ungariei. Radu n-a fost doar frumos, era şi un diplomat abil.(1)

Veneţia (Hartmann Schedel: Nuremberg Chronicle  1493, Foliu XLIIII)

Mathias era însă dator cu „explicaţii” faţă de papă, Veneţia şi opinia publică europeană de ce renunţase la acţiunea militară antiotomană, şi...... au fost interceptate trei scrisori ale lui Vlad.

„..capturae causam praebuere litterae sue,..... ad Imperatorem Turcarum ...mitterentur, interceptae sunt....Fuerunt & aliae bine litterae eiusde fere sententiae, vne as Basam, alterae ad Thoenone dominum, vt pro se intercederent apud magnum Imperatorem.....pricină pentru capturare furnizase chiar scrisoarea sa interceptată, trimisă împăratului turcilor.... Fuseseră şi alte vlăstare ale scrisorii, cu aproximativ aceleaşi propoziţii, una paşei, alta domnului Thoenonei (???), precum şi cea către marele Împărat.” 

(textul scrisorii publicat de Gobellini, secretarul papei Pius al II-lea: Pii II pontificis maximi, comentarii rerum memorabilium.....Roma, 1584)

Probabil că nu vom afla niciodată dacă scrisoarea dată la 7 noiembrie 1462 la Rothel (azi Roandola, judeţul Sibiu) este autentică sau un fals. Mulţi au avut tot interesul ca Vlad să fie înlăturat de la domnie, dar trebuie să ţinem seama şi de faptul că Vlad cunoştea bine pe turci, ştia ce mijloace să utilizeze pentru a-l îmbuna pe sultan. Nici data (Vlad era deja captiv, Radu recunoscut ca domn) şi nici locul (Transilvania) redactării scrisorii nu pledează împotriva autenticităţii ei. Mult mai mult faptul că Vlad va fi repus pe scaunul Transalpinei.

Visegrád. Turnul lui Solomon (în 1956 şi după restaurare)

La începutul lunii decembrie 1462 Mathias a părăsit Braşovul luând cu sine un ostatic, „utilizabil” în interesul regatului său.(2)

.............................................

1. Foarte probabil, iniţial Mathias venise în Transilvania să-l ajute pe Vlad  şi să-i dea replică lui Ştefan cel Mare pentru uneltirile sale împotriva lui Vlad.

Într-un manuscris (Muzeul Naţional Ungar) provenind de la biblioteca iezuiţilor din Poson, se găseşte textul unei scrisori a lui Mathias din 1462 (Nr.37), adresată unei persoane din Transilvania (la Imre Kelcz: episcopul de Oradea, la Hurmuzaki: Voievodul Transilvaniei). Regele ordonă ca Petru Aaron să fie trimis la curtea sa.

„Audivimus Petrum Wayvodam Moldaviensem apud vos esse. – Am auzit că Petru voievodul Moldovei e cu voi. Unde cum nos certis ac rationalibus de causis eundem in Curia nostra libenter ad praesens habere velimus,.... quatenus dictum Petrum Wayvodam ad nos quam primum pro singulari nostra complacentia mittatis. - Prin urmare, din anumite cauze raţionale comune (aceeaşi) dorim să se prezinte binevoitor la Curtea noastră, .... în măsură în care pe numitul Petru voievod cât mai curând posibil, spre mulţumirea noastră, ni-l trimiteţi. Erit id apud nos vobis in favorem, et ipsi Petro Wayvodae ad promotionem. – Va fi în favoarea voastră şi a voievodului Petru, pentru promovarea sa.”

(Manuscrisul a fost şi în proprietatea umanistului Filip More de Ciula. Pe interiorul celei de-a doua coperţi stă scris: Incipe scribere ultimam litteram et numera recte, şi cu majuscule: PHILIPVS DE CZVLA )

2. Dacă am accepta remarca regelui Ladislau al V-lea referitor la politica lui Iancu de Hunyad faţă de cele două voievodate româneşti, am putea caracteriza gestul lui Mathias drept o „trăsătură familială”.

“...Waÿuodas nostros Transalpinum et Moldaviensem nobis et Regno Nostro fideles, alios occidi alios expelli fecit, quos sibi obligatos fieri debere putauit superinduxit…- pe voievozii noştri din Transalpina şi Moldova fideli nouă şi Regatului Nostru, pe unii i-a ucis pe alţii i-a alungat, impunând /forţat/ pe cei pe care el considera că trebuie să devină /domni/ ” (Ladislau al V-lea, 21 martie 1457 - MOL, DL 24776)