.....şi iată ce trucuri face Mathias....
Seghedin, oraşul „făcător de rege”. (desen: Joó Mátyás, cca.1823)
(aici s-a încheiat convenţia care a făcut posibilă alegerea lui Mathias)
Deşi îl asigura pe Thomasi „cum el nome di Dio descender in terra Siluania” – va coborâ, cu ajutorul lui Dumnezeu, în Transilvania, regele Ungariei părăseşte Buda abia la sfârşitul lunii iulie (1). Această campanie pentru care Mathias făcuse atâta gălăgie în Europa (cu scop propagandistic), pentru care primise subvenţii dar pe care o pornise cu atâta întârziere, a trezit „oarecare” bănuială la Veneţia, şi Thomasi a fost însărcinat de a-l însoţi pe rege, de a înştiinţa Senatul despre evoluţia conflictului sau unele evenimente mai importante („..dando nobis notitiam per litteras tuas quanto diligentius poteris de successibus Majestatis suae in illis partibus Valachiae et de omnibus que occurent).
Scrisoarea vicecomitelui secuilor, Albert de Istenmező.18 august 1462
(Arhivele Statului Braşov, colecţia Fronius I, nr.32/ U485)
Pe teritoriul Transalpinei vor începe luptele dintre partizanii celor doi fii ai lui Vlad Dracul, mai ales cele diplomatice, de „lămurire” a regelui Mathias de către tabăra lui Radu. La 18 august 1462, în scrisoarea vicecomitelui secuilor, Radu este numit deja noul voievod al părţilor transalpine, iar braşovenii şi castelanii de la Bran sunt responsabilizaţi de a păstra (până la noi instrucţiuni) „pacea bună” încheiată cu Radu.(2) Nu aveau nevoie nici Mathias, nici saşii (Moldova sau boierii munteni şi mai puţin!) de un rebel incomod pe scaunul Transalpinei, iar Radu cel Frumos oferea tuturor pacea cu sultanul.
Boierii „siliră ei mai mult decât turcii, pe Vlad să treacă în Ardeal” (Nicolae Iorga).
Șa de paradă (atribuită prin legendă voievodului Vlad Dracul, datorită emblemei Ordinului Dragonului aflată pe partea din spate a şeii)
Atelier: Europa Centrală, secolul: XIV, executată din lemn de fag, piele de Cordoba de culoare purpurie, plăcuţe de fildeş şi din os de cal; înăţime: 36,5 cm, lungime: 55 cm, piesa a fost achiziţionată în secolul al XIX-lea de către colecţionarul Miklós Jankovich de la ”catedrala din Bucuresci”. Poartă inscripţia “da
pacem Domine” cu litere majuscule
gotice.
(Budapesta, Muzeul Naţional Ungar.nr.inv.553119)
Din păcate, cunoaştem conţinutul unui singur raport trimis de Thomasi la Veneţia despre evenimentele petrecute în noiembrie. La 26 noiembrie, înştiinţează Senatul despre reţinerea lui Vlad. Conducerea Veneţiei confirmă primirea scrisorii, cât şi pe cea a regelui Ungariei despre trădarea fostului voievod.
“Sapientes Consitij et.
Circumspecto et Sapienti Viro Petro Thomasio, Secretario nostro in Hungaria.
Petre! Reddite sunt nobis littere tue dierum primi, tercij et XXVI. Novembris, quas in eam usque diem retinisse seribis, quia sic visum fuit Regie Majestati Hungarie ex causis et respectibus in litteris tuis contentis. Intelleximus ex eis, quecunque tunc usque occursa illis in partibus, ac casum retentionis Draguli olim Vaivode, circa quam rem idem Serenissimus Rex etiam per suas litteras nobis scripsit, et respondentes tibi dicimus, quod laudantes prudentiam et diligentiam tuam,...... ”
Scutul funerar al Regelui Mathias (Paris, Musée d’Artillerie) (3)
Autorităţile veneţiene, bine informate, ştiau ceva despre demersurile sercrete ale regelui pentru a încheia o înţelegere cu sultanul, şi urmăreau evenimentele în corelaţie cu acest aspect. Faptul că Mathias în 1461 s-a codit să-i atace pe turci, cu toate că aceştia din cauza campaniei din Asia aveau o capacitate de apărare foarte redusă pe linia Dunării, a alimentat şi mai mult zvonurile despre o posibilă tratat cu Stambul. Oficial, Veneţia îl „menaja” pe Mathias, exprimâdu-şi „mâhnirea” în legătură cu cazul dusmănos al fostului voievod al Valahiei, care „....infestum casum Vaivode olim Valachie, qui adversus Majstatem Vestram, regnumque vestrum tantum facimus perpetrare molitus erat ”– a încercat să comită o asemenea faptă împotriva Majestăţii voastre şi a regatului.
Neoficial însă, la 18 aprilie 1463, Senatul îl roagă pe noul său ambasador la Buda, Giovanni Aymo, să scoată la iveală cu orice preţ adevărul privind măsura reţinerii lui Vlad, să „procure” cât mai multe informaţii despre relaţia lui Mathias cu noul voievod Radu, şi să afle dacă s-a încheiat, sau dacă e pe cale să se încheie un tratat între Ungaria şi turci. În acest caz să facă tot posibilul să împiedice realizarea acestuia. Pe de o parte Veneţia avea dubii serioase privind intenţia militară a lui Mathias, pe de altă parte avea nevoie, necondiţionat, de ajutorul papei şi de o alianţă cu regele Ungariei (în primăvara anului 1463, pentru Veneţia o confruntare cu Imperiul otoman era deja de neevitat). Faţă de capacitatea politică şi militară extrem de redusă a Transalpinei, Ungaria era recunoscută pe plan european ca o mare putere. Deci Republica Veneţiană nu putea să-l evite pe Mathias, acceptase argumentele şi explicaţiile regelui, şi a renunţat să caute relaţii directe cu Vlad.
Sigiliul lui Jan Giskra de Brandis (în poemul lui Beheim el l-a capturat pe Vlad lângă Piatra Craiului)
........................................................
1. Itinerariul lui Mathias (pe baza diplomelor regale emise în perioada august- decembrie 1462)
Seghedin:3, 5, 9, 12 august
Turda: 17 septembrie
Sibiu: 30 septembrie
Braşov: 3, 4, 6, 25, 27 noiembrie
Mediaş: 9, 11 decembrie
La acea dată Mehmed al II-lea părăsise deja Transalpina (la 11 iulie se afla la Adrianopol – raportul lui Domenico Balbi, 28 iulie 1462), dar „circa i confini de la Valachia, lasso al fradello de Dracuglia cum alcume banderi dei Turchi per tentar li animi de Valachi de quanto volesserro lassar al Dracuglia convenir de quest altro - a lăsat în apropierea Valachiei pe fratele lui Dracuglia cu ceva trupe otomane, pentru a ispiti sufletele valachilor, care ar fi voit să-l părăsescă pe Dracuglia pentru acest altcineva.”
Raportul lui Domenico Balbi despre campania sultanală din vara anului 1462
„Da Constantinapoli adi XXVIII. Julij. 1462. Dominicus Balbi, Bajulus ala Signoria di Venetia.
Illustrissime Princeps etc. Aviso la Vostra Excellentia Signoria, come la nave retenuta da di 27. Marzo infin adi XXI. del presente cum grande faticha e spesa ho possuto havere licentia ala terza volta, et non solo ritengono il passo del mare, ma anche a terra pochi possino andare, e quelli cercano non portasse lettere de nove, che apartegnesse ai turchi, per la qual cosa io non ho possuto avisare la Vostra Signoria apieno de progressi de questo Signor. Hora quanto al presente accade, per questa avisero. Essendo passato el dicto Signor in Valachia, trovo el paese vacuo et de hominj et de ogni sorta de victualia: et erano tuti reducti ale montagne et loghi munitissimi, procedendo aduncha i Turchi molto assentiti e riguardosi temendo detracti de Dracuglia; non se potera tanto guardar, che Valachi non li facesse danno et maxime de notte et questi non erano ultra che persone CC. Dapoi, che Turchi forono apresso la montagna, el Dracuglia cum circa persone 30 millia assalto el campo circa due volte et feceli grande damno et la seconda volta se non fusse stato avisatu el Turcho, se tien de certo li haveria facto grandissima paura; ma trovandolo provisto, benche animosamente venisse ale mani, nientemeno non lo potera offendere molto per essere tutto el campo serato et muniti, di cari et cameli intorno, et nisuno Turcho usira de fuore, ne dava contrada alo inimico et cussi fo battendo da hora quattro de nocte sino ala diana (chiara), li Valachi se partiva susu le lor stantie; a casu uno Haly beghi Capitaneo de questo Signor ritornava da far preda et havea preso circa 1500, de le quale da Valachi per primo havea havuto spia et guida, dove erano fugiti et solo erano femine et puti, el quale Haly cum homeni circa 80 millia scontrandosi ad uno passo cum Valachi gia afatigati e stanchi, fu ale man cum loro et da una parte et del altra fu fato grande tagliata in modo, che da volunta cadauno se parti et fu morto dei Valachi circa cinque millia et Turchi circa XV millia, la qual cosa sentendo el Signor Turco, subito levo il campo et passo la fiumara indreto, et a di XI. del presente ziunse in Hadrianapoli circa i confini de la Valachia, lasso el fradello de Dracuglia cum alcune bandieri dei Turchi per tentar li animi de Valachi, de quanto volesseno lassar el Dracuglia convenir ele quest altro. Hora dice esser stato preso cum circa 4 millia turchi et messo al palo.
L'armada da mare de questo Signore, insieme cum el Signor della Valachia bassa ando a combatere el castello delij costomo (Chilia) intorno, al qual stette circa zorni 8 et non li ha possuto far alcuna cosa, anzi sono stati morti azapi in grande numero et cum vergogna son tornati et comunamente tutti malmenati.
Item e prohibido de cavare ramij et pionibi et cuoij, che torna a grandé danno dei mercadanti. -”
(Archivio di Stato di Milano, publicat: Nagy Iván–B. Nyáry Albert: Magyar diplomacziai emlékek Mátyás király korából 1458–1490, Budapest, 1875. I.k, 167.l )
2. Scrisoarea vicecomitelui secuilor către braşoveni:
„Sagacibus viris, iudici et iuratis ac universis consultantibus, in civitate brasoviensi constitutis et commorantibus, amicis nostris dilectis
Sagaci viri, amici nostri carissimi. Presencium serie rogamus Vestras Dilecciones et Prudencias quatenus trewgas pacis cum Illustri principi Radul, nunc Wayda parcium transalpinarum per vos usque ad terminum prefixum dispositas firmiter et inviolabiliter observare, usque ad illud certum tempus quem disposuistis, velitis.Scripsimus enim per alias litteras nostras cestellanis nostris in castro Terch (Bran) constitutis ut et ipsi iuxta disposicionem vestram ipsas trewgas pacis bono modo et inviolabiliter observare debeant et teneantur; insuper hominibus nostris in quibus poteritis, petimus subveniatis. Datum in Closwar, in festo Asumpcionis Beate Marie Virginis (18 august), anno Domini et cetera LXII.
A dominis autem rege et Wayda ac regni nobilibus nihilo formidetis in hac parte, quia aliud habent facere.
Albertus de Istenmezeye, vicecomes Siculorum, et cetera”
3. Scut de lemn (model folosit de pedestrime), îmbrăcat în piele aurită, 61 x 44,5 cm. În mijloc figurează stema lui Mathias, lateral stema Croaţiei şi a Boemiei, stema lui Dominic Kálmáncseyi, prepozitul de Alba Regia şi stema episcopului de Pécs, Ioan Ernuszt. Deoarece pe scut figurează stemele celor doi înalţi prelaţi, este foarte mare probabilitatea că scutul a fost făcut la comanda lor, cu ocazia înmormântării regelui. Textul : Alma dei genitrix Maria interpella pro Rege Mathia. – Maria, maica milostivă a Domnului, intervino pentru Regele Mathia.
Mai avem descrierea unui scut asemănător, în anul 1631 era în posesia oraşului Sopron. Stemele nu sunt descrise doar textul inscripţiei a fost notat : Sancta Dei genitrix Maria interpella pro Rege Matthia – Maria, maica sfântă a Domnului, intervino pentru Regele Mathia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu