COMITATUS TIMISIENSIS/ Temesvármegye/ comitatul Timiş

Testamentul comesului Caba

Prima menţiune documentară referitoare la un comite de Timiş datează de la sfârşitul secolului al XII-lea. Într-o duminică, stând la umbra unui stejar, pe moşia comesului Ssene, Béla al III-lea, regele Ungariei întăreşte testamentul numitului Caba. Acesta, după moartea sa şi a soţiei sale Edlelmes, lasă moştenire toate bunurile sale mănăstirii Sf. Martin din Pannonhalma. Printre martori este menţionat şi Pancracius comes/ispán/comite de Timiş.

“ Notum sit omnibus tam modernis quam futuris hominibus, Qui presencia scripta viderint, auderint vel legerint. (Să fie cunoscut de către toţi, cei de acum şi cei ce vor trăi în viitor şi vor vedea, vor auzi sau vor citi prezenta slovă...) Quia nutu Dei Rege Bela tercio Regnum Ungarie feliciter et pacifice gubernante, Farcasio Palatino Comite mediante pro. loquutore vek executore negocii presentis existente.Ego Caba eidem Regi inclinavi, ut quoniam expers heredis eram, totam possessionem meam ram in agris per iugera centum, quam in uineis duabus; mancipiis et peccoribus Deo et monasterio Sancti Martini in Monte Pannonie manciparem; ita duntaxat, ut quoad uiuerem cum coniuge mea possiderem ; postobitum meum si Edlelmes coniux mea superuiuret, et ipsa similiter possideret terram sub protectione Sancti Martini, et Abbatis, et fratrum eiusdem monasterii.Tale votum et oblacionem meam Rex et omnes Principes qui aderant approbarunt, et ut perhenniter ratum esset, Rege iubente per manum Pauli Prepositi et eiusdem Regalis Notarii presenti scripto confirmatum est et sigillo Regali roboratum. Quando Rex ista fieri precepit, in die dominico in domo Ssene Comitis sub quandam quercu sedebat, et Comites isti cum eo (cu el au fost) :Dionisius Comes Baaciensis (comite de Bács), Gallus Comes Albenssis Ultrasiluanus (comite de Alba Ultrasilvanus) Thomas Comes Clusiensis (comite de Cluj), Zemere Comes de Simtei (comite de Sempte-Šintava), Pancracius Comes Temissiensis (comite de Timiş), Antonius Comes Novi Castri (comite de Újvár), Ssubanus Comes Strigoniensis (comite de Esztergom), Tomas filius Samsonis, Cornelius Comes Geuriensis (comite de Győr), Thomas filius Zah, et alii quam plures ministeriales Regia viciniores et remoti, quos omnes nomitiam dinumerare vel describere longum est. ”

(Béla al III-lea a domnit între anii 1172-1196. În document nu există trecută o dată certă, dar după aprecierile unor istorici documentul este ante 1183. În acel an Gallus este deja pomenit ca Gallo culusiense Comite - comite de Cluj)

O atestare documentară indirectă este documentul din 1203, emis de regele Imre în favoarea mănăstirii Heiligenkreuz (Austria), în care regele donează cistercienilor un fost pământ al pecenegilor (la sud de râul Sár). Printre martori este menţionat şi Poth, Thymisiensi comite.

“In nomine Sanctae Trinitatis, et indiuiduae Vnitatis. Hemericus, Dei gratia, Hungariae, Dalmatiae, Croatiae, Ramae, Seruiaeque Rex in perpetuum. Quoniam humanorum actuum series cum tempore simul et ordinatore cito praeterit et deletur: consonum esse dinoscitur legibus aequitatis, vt regia liberalitas intendat quam plurimum esse repleta muneribus, maxime religioni compatiendo, et viris Deo militantibus, in nomine illius regis, in cuius manu sunt omnium potestates, et omnium iura regnorum, extremam diem habendo prae oculis, erogare copiose maturet. Quod et progenitores nostri, et horum praecipue felicis memoriae, Pater noster Bela Rex, prudenter animaduertens, inter alia pietatis acta innumera Coenobiorum S. Crucis in Austria fouebat vt suum, manutenebat vt proprium, et eleemosynarum larga crebraque donatione sustentabat. Cuius nos cum et regni successores et potestatis ac copiarum omnium legitimi simus haeredes, pietati etiam eius et liberalitati non impares inueniri volentes, praedium, quod Bysseni quondam possidebant, de iure Musuniensis Castri exemptum, praememorato Coenobio S. Crucis ita, vt Bysseni illud habuerunt, integrum cum omnibus pertinentiis suis, regia ac potestatiua manu in regno nostro perpetuo iure contulimus possidendum. Quod praedium per Pristaldum nostrum, Maurum, Mossuniensem Comitem, Abbatiae, Fratribus S. Crucis ex praecepto nostro assignatum his metis collustratur, et includitur; videlicet: prima meta sumit initium ad septemtrionem a fluuio, qui vocatur Sár, deinde protenditur ad orientem, iuxta riuulum, qui fluit in praedictum fluuium Sár; inde ascendit planitiem minimi montis, et descendit in vallem arundinetorum; deinde ascendit ad viam in meridiana plaga ante syluam, cuius nomen Hagenowe; quae sylua patrimonium est filiorum Comitis Stephani; deinde descendit in magnam vallem ad occidentem, et transit vltra magnam viam, et tandem terminatur in praenominato fluuio Sár. Vt igitur nostrae donationis series, absque cauillationis scintilla stabilitatis sortiatur argumentum, praesentem paginam sigilli nostri munimine dignum duximus roborari. Datum per manum Petri, Albensis Praepositi, et aulae regiae Cancellarii, anno ab Incarnatione Domini Millesimo, ducentesimo tertio. Venerabili Iob Strigoniensi Archiepiscopo existente, Reuerendo Iohanne Colocensi Archiepiscopo, Calano Quinqueecclesiensi Episcopo, Vgrino Ieuriensi Episcopo, Catapano Agriensi Episcopo, Simone Waradiensi Episcopo, Desiderio Chenadiensi Episcopo, Benedicto Palatino et Bychoriensi Comite, Ypoch Bacsiensi Comite, Tyburtio Comite de Budrugh, Chepano Supruniensi Comite, Iulio Chenadiensi, Curiali Comite, Poth Thymisiensi Comite, Thoma Posoniensi Comite, Martino Comite de ferreo castro, Benedicto Woywada, Nicolao, Comite de Wjuár, Mauro Comite de Mosson.”

(Georgius Fejér, CD. V/1, 292)

Asediul cetăţii Timişoara, 1596 
(Sibmacher, 1620, Nürnberg, Biblioteca Naţională Széchényi – Budapesta)

Timişoara, 1686  (Giuseppe Longhi, 1686, Bologna, Biblioteca Naţională Széchényi – Budapesta)

În 1213, figurează ca martor un alt comite de Timiş, Záh. (Numitul Doma, neavând mijloace de a restitui suma creditată, în prezenţa conventului bisericii Sf.Mihai din Veszprém lasă bunurile predate în amanet creditorului Gyula comes)

“ Az egy és oszthatatlan Szentháromság nevében !
Én, Doma mind a mostaniakkal, mind az utódokkal ezen oklevél tanúságával közölni kívnom, hogy mivel a bíró arra kötelezett,, hogy feleségem hitbérét kifizessem, erre a pénzt Gyula ispántól kölcsönöztem olyan formában, hogy neki zálogba adtam rátóti reljes földemet berekkel és egy malommal, két szolgával, tudniillik Kökénnyel és Vásárddal, egy paloznaki szőlővel és négy vincellérrel, akiknek ez a neve : Bede, Pósa, Pele, Csek, de azon feltétellel, hogy amennyiben az említett pénz felvétele napjától Szent György ünnepéig a kölcsönvett pénzt nem tudnám kifizetni, akkor említett zálog egészben minden ellenmondás nélkül a hitelező tulajdonába kerüljön. (Formarea acestui contract s-a făcut la Curtea de la Buda, în prezenţa multor distinşi domni şi cavaleri cum sunt :...) Ennek a szerződésnek a formába öntése a budai udvarban történt sok előkelő és lovag jelenlétében, tudniillik Bors fia Miklós ispán, Smaragd szolnoki ispán, Sándor somogyi ispán és Záh temesi ispán jelenlétében. Azután pedig, hogy eljött a kölcsönzött pénz visszafizetésének az ideje, mivel hitelezőmet, tudniillik Gyula ispánt nem tudtam kielégíteni, ezért a veszprémi Szent Mihály teljes konventje előtt az említett zálogot örök birtokul átengedem neki, és abban e hártyának tanúságával megerősítettem. ”
(Arhiva Episcopiei de Veszprém, Vp.lt.1213.Litterae mancae 1.)

Deşi începând cu secolul XII. avem cunoştinţă de existenţa unor comiţi (comes, -ites, ispán) de Timiş, termenul latin nu ne îngăduie să tragem o concluzii sigură despre divizarea administrativ-teritorială existentă în părţile Timişului în acele timpuri, şi anume : dacă aceşti comites stăteau în fruntea unui comitat (comes comitatus, comes parochie=vármegye ispán) sau au fost doar conducătorii unor cetăţi regale (comes castri=várispán)

Un comitatus (VÁRMEGYE-ISPÁNSÁG) nu întotdeauna a avut cetate, dar avea un domeniu puternic, unit. Comitatus castri (VÁRISPÁNSÁG) era doar cetatea şi domeniile cetăţii, dar imprăştiate. Conducatorul administrativ al cetăţii tot comes (ispán) se numea.

...... parrochia Tymisiensi...(DL 40030)

O posibilă menţiune a comitatului Timiş apare într-un document din 1211, când sunt amintite posesiunile fraţilor Chama şi Laurentius, Kaal, Luev et Pochvr de parrochia Tymisiensi (MOL, DL 40030), dar prima atestare sigură şi de necontestat este cel din 1266. Regele cel tânăr (junior rex) al Ungariei, viitorul István al V-lea, donează  comes/ispán/comitelui Parabuch pământul numit Rety al cetăţii Timiş precum şi (contra cost) pământul numit Popth care se află in comitatul Timiş.

.... terram Castri de Tymes.....in Comitatu Tymisiensi.. (DL 57231)


“ Stephanus Dei gratia junior rex Hungariae, Dux Transilvaniae, Dominus Cumanorum. Omnibus Christi fidelibus, praesentem paginam inspecturis, salutem in omnium Salvatore. Regalis culminis mansvetudo remediis et utilitatibus invigilat subditorum, qua dom prospicitur, dum dignis premiis adjunguntur, ex ipsorum opulencia regis gloria concrescit et augetur. Proinde universorum noticie harum serie declaramus: quod attendentes fidelitates et servitiorum merita, que nobis Parabuch comes a primevis puericie nostre temporibus exhibuit indefensse, in domo nostra famulando fideliter ac devote, qui eciam in nostris et regni nostri magnis et arduis negociis in Cumano et legacionibus nostris diversis in regno nostro et extra regnum multipliciter se totum insudavit beneplacito regio exponendo, omnia ad benignitatem animi revocantes, ut eius exemplo reliquos ad fidelitatis antidota fortius accendamus, terram Castri de Karassou, Kuke vocatam, et terras Castri de Kewe, Wolter et Belan vocatas, ac terram Castri de Tymes, Rety vocatam; praeterea de terra Popth vocata, quae iacet in Comitatu Tymisiensi, quam terram Keyran Dominus de Cumanis de genere Borechol, ex collatione carissimi Patris nostri, et nostra possidebat; ex consensu et beneplacito duorom filiorum suorum ac omnium cognatorum ejusdem, videlicet: Illan, Jardar, Michi, Chibuk et Ona Dominorum de Cumanis, ex nostro permissu, consensu, voluntate et collacione expost facto, eidem Parabnch Comiti medietatem vendidit pro quadraginta marcis, quas in exzemetis purpuris, deauratis et aliisrebus preciosis persolvit plenarie coram nobis, Cuius quidem terrae Popth medietas fuerat terra Udvarnicorum nostrorum; alia vero medietas fuerat Castrensium de Tymes. Item duas terras, obtentas a Domino rege, carissimo Patre nostro, Temerken vocatas, scilicet Muk Graeeci et Mike, origine Ismaelitis, sine haerede decedencium, et sitas iuxta Morisium in Comitatu Orodiensi, et terram Fulgudus de Comitatu Chanadiensi; nec non tres terras Wonuz appelatas, que quondam feurunt Paratorum arcuum nostrorum in Comitatu Chanadiensi, cum diversis et singulis litteris collatas sub compendio presertim inseri facientes, auctoritate eciam presentium innovando, ipsas collaciones dudum factas duximus confirmandas. Et ut ipse collaciones obtinere dignoscantur roboris perpetui firmitatem; et ne ullo unquam tempore aliquo ingenio contra ipsas litteras aliquas debeant adtemptari, nomina earundem terrarum mandamus penitus aboleri, et Parabuch nomine singulas ordinamus et statuimus appellari: Et quia beneficia regia favore debent benevolo solidari: omnes premissas terras contulimus cum omnibus utilitatibus et pertinentiis suis, et sub antiquis metis et limitationibus ipsi Parabuch Comiti, et suis heredibus, heredumque successoribus, perpetuo valiture donacionis titulo inviolabiliter duraturas. Ne igitur premissorum series successivorum mutacione temporum offuscari valeat, vel in dubium revocari, vel etiam ausu temerario per quempiam retractari: presentes ad perpetuam memoriam concessimus litteras, dupplicis sigilli nostri munimine roboratas. Datum per manus Magistri Petri-Vicecancellarii dilecti et fidelis nostri anno Domini millessimo ducentesimo sexagesimo sexo.”

(Georgius Fejér : CD IV/III. 342)