DAN VOIEVOD I.

Ani de ameninţări.

Sigiliul voievodului  Ioan Dan (1423)

„Plecând din Bavaria, ţara mea iubită..(...) Am ajuns, cu armata regelui Sigismund, în Turcia.(1) Apoi am fost şi în cele două  mari  aşezări  a Wallachiei; una se numeşte Agrich (Curtea de Argeş), cealaltă Türckisch (Târgovişte). Un oraş la Dunăre se numeste Ubereil (Ibrail-Brăila), aici  vase comerciale aduc mărfuri din ţări păgâne. Trebuie menţionat, că populaţia Wallachiei Mari şi Wallachiei Mici mărturisesc credinţa creştină. Au limba lor proprie (vnd habent och ein besunder sprach). Nu-şi tund barba şi părul, (...) Am fost şi în Walachia Mică (Oltenia de azi, până în  secolul al XVI-lea, şi nu Moldova!) şi în Sybenbürgen. Aceasta este o regiune nemţească (das ist ein dütsch land), a cărei capitală se numeşte Hermenstat; şi în Burtzenland (Ţara Bârsei) cu capitala la Brassaw .”(2)

(Memorialul de călătorie : Reisen des Johannes Schiltberger aus München in Europa, Asia und Afrika von 1394 bis 1427, München,1859)

Harta Balcanilor. Codexul Taccola (Paris, Bibliothèque Nationale)

Reprezintă situaţia politică din Balcani, înaintea căderii Constantinopolului (pe zidul oraşului este arborat steagul cruciaţilor)

Într-o psaltire de la Hilandar se află o scurtă notă cronicărească, în dreptul anului 6928 (1420) scrie: ”a luat sultan Amirat  Vlašku zemlju”. Deşi numele sultanului pare greşit, fără îndoială este vorba de campania otomană declanşată în primăvara anului 1420 (3), condusă personal de către sultan, pe un front foarte larg.

Ciocniri armate dintre creştini şi turci au avut loc şi în anul 1419, mai ales, în împrejurimile cetăţii de la Severin, porţiunea cea mai expusă atacurilor turceşti. Sigismund de Luxemburg mobilizează armata regală încă de la finele lunii august pentru zona de conflict de la Dunăre. Deşi evenimentele din Bosnia arătau clar neobişnuita putere de expansiune a turcilor, prezenţa oştilor regale în Banatul Severinului a condus, temporar, la imobilizarea a unei bune părţi din efectivele sultanului, la un răstimp de linişte. Dar cu moartea fratelui său Vaclav (al IV-lea), preocuparea şi interesul lui Sigismund se îndreaptă spre „procurarea” coroanei Cehiei. De a nu duce un război pe două fronturi, încheie  pace cu sultanul (4), tolerează  ca Veneţia să pună stăpânire pe ultimele teritorii dalmate, şi pleacă în Cehia, croindu-şi drum până la capitala acesteia cu forţa armelor. Armistiţiul încheiat cu Mehmed (şi reînnoit cu urmaşul acestuia) nu a împiedicat puterea osmană să continuie să acapareze pământuri la nord de  Dunăre.

Pisanello: Sigismund de Luxemburg

(Paris, Musée du Luvre, Département de Arts graphiques)

 

Turcii pătrund în Valachia, ameninţă Moldova (5), apoi, prin Banatul de Severin, Haţeg, şi  prin  Pasul Bran ajung şi în Transilvania.(6)

În cursul acestor evenimente piere voievodul Transalpinei, Mihail, fiul legitim al lui Mircea (cel Bătrân). Nu ştim în ce condiţii şi-a găsit sfârşitul. A căzut prizonier, fiind apoi executat, sau a pierit pe câmpul de luptă...aceste aspecte sunt încă neelucidate. Nici fii acestuia nu mai sunt menţionaţi în documentele de epocă. (7)

In Codexul Parisinus Graecus 2953 (din secolul al XIII-lea) se află, notate de o mână necunoscută, câteva însemnări ulterioare (în limba greacă) referitoare la evenimentele anilor 1419 – 1438. Sub anul 1420 găsim o scurtă menţiune despre voievodul Mihail, fiul lui Mircea (cel Bătrân).

„În anul 1420, (....) începând de la l septembrie, în timpul iernii, primăverii şi verii s-a ivit o mare lipsă de alimente, în Apus şi în Răsărit (...). Mai ales în luna iulie cutremure puternice şi mari (...); apoi a urmat căderea Vlachiei Mari sub turci şi uciderea copiilor lui Mircea voievod, a lui Mihail care trăia ca un destrăbălat, şi a altor copii ai săi”

Cu armata sultanului a venit  şi un pretendent la tronul Transalpinei. Dan, căruia turcii îi „făgăduiseră că-l vor ajuta să cucerească domnia cu sprijinul lui Musulman” (Chalkokondyles)

Terra Transalpina va cunoaşte, în următoarele multe decenii, o perioadă de instabilitate politică. Explicabilă este, în primul rând prin neexistenţa unui cod de reguli pentru succesiunea la tron, la care se adaugă spiritul păturii conducătoare, care „organizată„ pe grupuri rivale, era gata oricând să dea sprijin unui alt pretendent. Boierii treceau de la un domnitor la rivalul acestuia, ca în scurt timp să-l părăsească şi pe acesta. „Hiclenia” dregătorilor nu a rămas neobservată pentru cei dinafara . Această carecteristică a conducătorilor politici ai statului muntean o găsim menţionată şi la Chalkokondyles: „..au...legi nu prea bune” În secolul al XVI-lea Nicolai Olahi specifică: „ Sed, vix  alicubi tutta esse potest regni societas, multo minus in Transalpina, nostra etate…Haec obiter volui inserere, vt mores Transalpinorum essent cognitiores.” – Dar, niciunde nu poate fi sigură o uniune a celor din jurul regelui, mult mai puţin în Transalpina, în zilele noatre…..Am dorit să inserez asta, ca obiceiurile transalpinilor să fie cunoscute.

Bizantium (Biblioteca Universităţii Hebrew din Jerusalem)

.............................................

1.Este vorba despre dramatica expediţie a trupelor cruciate din 1396.

2. Se pare că Johann Schiltberger nu cunoştea denumirea de Kronstadt, dată Braşovului, deşi aceasta apare deja în anul 1355, într-un document emis de capitlul din Sibiu.

3. Ljubomir Stojanović: Stari srpski  rodoslovi i letopisi,1927

Până în mai 1421, sultan a fost Mehmed Çelebi. În cronici, cu numele Amirat, Amurad sau Amurath figurează sultanul Murad al II-lea. 

4. La Oradea, la data de 1 octombrie 1419.(Fejér: Codex Diplomaticus... X/VI, 954)

5. Despre atacul turcilor asupra Munteniei şi a Moldovei la curtea regală polonă s-a ştiut din luna mai. Domnul Moldovei, Alexandru (cel Bun) a trimis mai multe solii suveranului său, regele polon, pentru a cere spijinul acestuia. În cuprinsul scrisorii, din iulie 1420, a lui Władysław  Jagiełło către Sigismund, se face referire la o primă solie care a ajuns la curtea regală polonă de Rusalii (conform calendarului catolic în 1420 a căzut pe 26 mai), o altă solie a ajuns în preajma zilei Sfântului Ioan (24 iunie) şi de ziua Sfântului Iacob (25 iulie). „..circa festa pentecostes, beati Ioannis, et denum sancti Jacobi..”  Trimişii voievodului Alexandru cer ajutor armat pentru a salva teritoriile interioare ale Moldovei.

O altă sursă (Heinrich, Ritter Von Zeissberg: Analekten..., 1870) aminteşte  de o a partra solie: Regele Władysław, aflându-se la Łęczyca, trimisul voievodului modav a fost nevoit să parcurgă un drum mult mai lung, şi a ajuns cu puţin înainte de ziua Sfântului Bartolomeu (22 august) „Statio Walachorum serenissime Woyewode Walaschskego venientium fer.V ante Bartholomaei”

Scrisoarea regelui polon ne informează: Uriaşa armata turcească a pătruns în Muntenia, şi până au plecat, cu furie au devastat-o şi au supus-o. Terra Transalpina a fost obligată, prin ameninţări, la depunere de jurământ de credinţă şi la plata unui tribut greu („suorum exercituum potentia terras transalpinas furore referti intrauerunt, quibus vndique peragratis ipsas post multas et inenarrabiles cedes et penurias in totum sibi subegerunt et omagiis fidelitatis ab eisdem seuis comminacionibus extortis tributa et dacias graues receperunt,..”). Lăsând în urmă o garnizoană, turcii au pornit pe Dunăre, la bordul unei mari flote, spre o cetate care se afla în stăpânirea voievodului moldav, pe care o iau cu asalt. În scrisoare figurează doar iniţiala a numelui cetăţii (castrum L.) Poate fi vorba de cetatea Chilia (Licostomo), aceasta fiind deja în componenţa Moldovei mai înainte de anul 1412.

Regele Władysław este la Sandomir, împreună cu Vytauto (Witold), mare duce al Lituaniei, şi va mobiliza armatele de pe teritoriile vecine cu Moldova.

„ Datum in loco campestri ex opposito ciuitatis Pragensis quinta die Julii”

(Archiv für österreichische Geschichte, Band 52/1874)

 

 

 

Sigiliul lui Witold, mare duce al Lituaniei

(Władysław  Jagiełło şi Sigismund de Luxemburg la 15 martie 1412, încheie  Tratatul de la Lublau, care prevedea partajarea Moldovei, în cazul în care Alexander, Woyeuoda Molduanus nu li s-ar alatura în lupta împotriva turcilor. O parte a Moldovei, Bukowina dictam, vsque ad fluuium Pruth... et forum Jaszkytarg (hodie Jasszi) - Bucovina, până  la râul Prut  şi împrejurimile Iaşiului revin regelui polon, iar Feierwar, alias Bielogorod...  et Kilia cum alia medietate pro Domino Sigismundo et corona regni Hungarie – Cetatea Albă şi Kilia, cu alte jumătăţi, Domnului Sigismund şi regatului Ungariei.  (Fejér: Codex diplomaticus...X/V, 279)

O listă cu cei invitaţi şi prezenţi la curtea regală din Buda în anul 1412 (Haus-, Hof- und Staatsarchiv des Österreichischen Staatsarchivs)

Au fost prezenţi, printre alţii: Władysław Jagiełło, regele Poloniei, Đurađ Branković, despotul Serbiei, un prinţ turc, Hervoja Vukšić, prinţ de Spalato (Split), prinţul Ludovic din Brieg (azi Brzeg), prinţi din Teschen şi Troppau (azi Opava), Graf von Cilli, legatul apostolic, archiepiscopul de Esztergam, episcopii de Passau şi Krakovia.

Plan von Troppau in Schlesien.(Arhivele Naţionale Suedeze)

6. În septembrie 1420, la Haţeg, o armată turcă învinge trupele voievodului Miklós Csáki (pierde cea mai mare pare a oamenilor săi) invadează sud-estul Transilvaniei, pradă şi arde Orăştia (după atac oraşul a fost  repopulat).

Despre luptele de la Haţeg şi din Secuime nimic n-am ştii dacă n-ar fi fost amintite într-un act emis de Ladislaus de Chak, la 8 iulie 1421, Cetatea de Baltă:  Blasij, filij Sandrini, filij Lewkews a participat la luptele cu  „Thurcis sub Castro Haczok”, şi a apărat, cu  „preţul sângelui său”, fortificaţia şi turnul de la  Solyomkew (Piatra  Şoimului), situat aproape de râul Olt, care pe vremuri era un turn de veghe a secuilor din Tuşnad (munimentum ac turrim Solyomkew olim Spiculatorum in territorio possessionis Thwsnad Siculorum de Chik prope fluuium Olth vltra syluam dicte possessionis sitam).

(Gróf József Kemény: Diplomatarium Transilvanum, Appendix.V)

Fundanus, 1595 (Budapesta, Biblioteca Naţiolală Széchényi, TR 2838)

Ţara Bârsei are aceeaşi soartă.

Analele Brasovului: „Amurathes II imperator Turcanum terram Barizensem ferro et igne vastat, senatum coronensem abducit residuo populo in arce montis conservato”- Amurathes II, împăratul turcesc, a devastat (a trecut prin fier şi foc) Ţara Bârsei, senatul braşovean  a fost luat (în robie), restul populaţiei a supravieţuit în cetatea de pe munte.

(Johannis Georgii Schwandtner: Scriptores Rerum Hungaricarum Veteres Ac Genuini vol.I.)

7. Obiceiul practicat de Cancelaria domnească de a nu data (cu puţine excepţii) actele emise, împiedică stabilirea cu precizie a momentului când a fost asociat la domnie Mihail. Titulatura sa înscrisă într-un hrisov redactat la 10/27 iulie 1418 e simplă:

Mihai înnoieşte privilegiile oaspeţilor din Cisnădie (Sibiu, Muzeul Brukental, U 459)

 „ Nos Michael vaivoda Transalpinus... universis hospitibus in oppido Heltha... salutem -  Noi  Michael voievod, pentru  toţi oaspeţii din târgul Heltha (Cisnădie) ...salutări.

Mihail întăreşte pentru cei din Cisnădie privilegiile ce le aveau încă de la quondam patris nostri – răposatul nostru părinte. Vechiul act de privilegiu este prezentat de către trimişii oaspeţilor, Jacobus armeanul şi Cristian. Cisnădenii şi oamenii lor, fie ei valachi sau de altă naţie (quod ipsi et eorum homines, videlicet Valachi aut alii, cuiuscunque sint au fuerint conditionis) au dreptul de a-şi paşte turmele pe păşunele voievodului, la fel ca oamenii săi. Dacă s-ar ivi vreo neînţelegere între voievod şi Transilvania (si contigeret nos cum toto terra Transylvana habere querelas aut liters): voievodul păstrează pacea cu cei din Cisnădie, şi le va trimite „săgeata domnească” (cum sagitta nostra) printr-un boier, care le va asigura ocrotire.

„Datum Argies, dominica octavorum corporis Christi Anno M°CCCC° decimo octavo. Juon Michael” (conform calendarului catolic 27 iulie 1418)

(Christianus Engel: Geschichte der Moldau und Valachey, Wien, 1794)