DAN VOIEVOD II

Dan la Râşnov,  însoţit de fiul regelui João al Portugaliei.

Privilegiu acordat braşovenilor. Ioan Dan Voievod. 23 octombrie 1423

(MOL,DL 43569)

Dan participă la campaniile militare din Transilvania, însoţind armatele otomane. (1) Reprezentanţii stărilor din Transilvania se reunesc la Turda (prima Dietă), şi, ştiind că nu pot conta pe Sigismund (acesta fiind implicat în război contra husiţilor), hotărăsc ca fiecare al treilea nobil şi fiecare al zecelea ţăran să fie chemat sub arme. Dar insurecţia nu va mai avea loc, Sigismund încheie armistiţiu cu turcii, iar Dan depune jurământ de vasalitate regelui ungar. (Das Leben König Sigmunds von Eberhard Windecke, 1886)

În scurt timp Dan va fi alungat, şi intervenţia turcilor duce la înscăunarea lui Radu Prasnaglava. Sigismund recheamă grosul armatei sale, care staţionează în Moravia, şi oastea, sub conducerea lui Pipo de Ozora, după data de 23 aprilie 1423, va pleca spre Transalpina.(2) Lui Dan i s-a restituit Voievodatul „Daan Vaivoda in Dominium huiusmodi sui Vaivodatus, votive restitutus,..”

Aceste intervenţii militare, pentru repunerea lui Dan pe tronul voievodatului său, se vor repeta şi în anii următori.

La 4 aprilie 1425 Sigismund interzice utilizarea în Transilvania a monedelor emise de către Dan, şi îl avertizează pe voievodul muntean pentru calitatea slabă a acestora - diferenţa dintre valoarea intrinsecă a acestor monede şi valoarea impusă de către Dan, nu mai putea fi susţinută în  afata graniţelor Transalpinei.

(Arhivele Statului Brasov, Privilegia et instrumenta publica - U 464)

În aprilie 1425 Dan domneşte efectiv, dar în vara anului următor  se vede obligat, din nou, să caute spijinul lui Sigismund, şi fuge în Transilvania. Solicită fonduri regelui pentru a alcătui un corp de 600 călăreţi sau pedeştri munteni cu leafă (1 perper pe zi, pentru un călăreţ sau pentru trei pedeştri). Sigismund în septembrie 1426 vine la Lipova, unde  va emite un decret privind sprijinul acordat voievodului Dan: 1000 de ostaşi munteni, din care 100 călăreţi, vor fi plătiţi din vistieria regală, şi cheamă nobilimea, saşii şi secuii la insurecţie, să pătrundă imediat în Transalpina. La data de 5 noiembrie 1426 dispune ca János Geréb de Vingárt şi magistratura sibiană să asigure securitatea personală a lui Dan, să  pună la dispoziţia voievodului o gardă de corp. Anul Nou îl petrece la Braşov, dar în ziua de 25 ianuarie 1427, Sigismund este deja  în tabăra de la Rosno (Râşnov), împreună cu  fiul regelui João al  Portugaliei, cu voievodul Dan, şi cu toţi baronii din regatul Ungariei. Armata regală e sub conducerea lui János de Maróth, ban de Macsó. (3)

Scrisoarea lui István Rozgonyi, comite de Győr, dată la Râşnov (MOL,DL 80077) Sigismund e la Rosno, în compania „illustrissimum principem dominun regem Portugalie simulcum famoso Dan parcium Transalpinarum voivoda et omnibus baronibus regni Hungariae...” Sigismund nutreşte mari speranţe în legătură cu  această campanie, speră că îl vor captura,  îl vor putea ţine în captivitate pe „infestum... infidelem Radul Pracznaglava” şi dacă vor reuşi să treacă Dunărea îngheţată, vor respinge turcii „usque portum Maris - până la portul Mării.

Triumful lui Sigismund durează puţin. În mai 1427, pe tronul Transalpinei îl găsim din nou pe Radu Prasnaglava. De data aceasta, în  ajutorul lui Dan, regele îl trimite pe Albert de Nagymihály, priorul de la Vrana, cu 225 de suliţaşi. Sigismund cu oastea regească aşteaptă la „Hozzimezzii” (Câmpulung). Dan învinge şi la sfârşitul lui iulie ocupă din nou tronul Transalpinei (László Blagay, care a participat la aceste lupte, este recompensat  de către rege, la Câmpulung, la 27 iulie 1427 - Fejér: Codex diplomaticus...X/VI. 876)

Fernão Lopes: Cronica  regelui João I

(Arquivo Nacional da Torre do Tombo)

Vladislav (viitorul Vlad Dracul), un alt fiu al lui Mircea, care din 1396 trăia la curtea lui Sigismund, în primăvara anului (înainte de finele lunii februarie) 1430 a fugit cu întreaga sa suită. ”Laykone, filio olim spectabilis ac Magnifici Merche Waywode partium nostrar. Transalpinarum, in curia nostra educato...furtim et clandestine effugiente..cum Vayvodis ac cunctis suis eotunc sequacibus. - Laykone (Vladislav) fiul  fostului Merche (Mircea) respectabilul şi măreţul voievod al părţilor noastre transalpine, educat la curtea noastră,.. pe furiş şi clandestin a fugit cu voievozii lui şi cu toţi cei ce-l urmau. (Scrisoarea de donaţie a regelui Sigismund, pentru castelanul de Wywar. - Fejér: Codex diplomaticus... X/VII. 219)

Fugarii sunt prinşi aproape de hotarele Poloniei, au fost duşi din nou la curtea regală, dar Vladislav, cu ceva timp mai târziu, reuşeşte să plece la Constantinopol. Presupun, ajutat de o partidă de boieri, Vladislav izbuteşte să-l ia prizonier pe Dan.

În  aprilie 1431 Sigismund e la Norimberga (Nürnberg), Vladislav se prezintă în faţa lui, şi regele află că voievodul Dan a fost decapitat.

 

Nürnberg, 1493 (Hartmann Schedel: Liber Chronicarum, folios 99v-100r, Museen der Stadt Nürnberg)

Regele Albert, la data de 9 octombrie 1439 dă dispoziţie trezorierului Ladislao Thythews să-i plătească lui Basarab, fiul răposatului Dan voievod, din banii (dările) cumanilor şi ai iaşilor, suma de 600 de forinţi de aur.

„ Nos Albertus dei gratia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Bohemie, Dalmatie, Croatie etc. Rex et dux Austrie tibi fideli nostri manifico Ladislao Thythews de Bathmonostora summo thesaurario nostre maiestatis firmissime precipimus et mandamus, quatenus  visis presentibus, de pecunii Comanorum et Philisteorum nostrum erga te habitis, fideli nostro Basarad filio Condam Daan wayvode Transalpino, sexingentos florenos auri dare et assignare, ac ipsum de aisdem realiter expedire debeas ad rationem nostre maiestatis, et aliud facere non ausurus, presentes autem facta prescriptorum florenorum auri assignatione pro tui erga te reserves expedicione.

Datum in Zond, in festo beati Dionisii martiris, annodomini M CCCC XXX nono.”

Scrisoarea regelui Albert, către trezorierul Ladislao Thythews. 9 octombrie 1439
(MOL, DL 80699)

.............................................

1. Mychael, abatele mănăstirii cisterciană de la Cârţa,  în scrisoarea sa de demisie, aminteşte de atacurile turcilor, la care au participat şi ostaşi înarmaţi din Transalpina :.”...et a Turcis et a Valachis ac aliis crucis Christi inimicis.... dictum monasterium nostrum pluribus vicibus fuerat combustum et desolatum..”

(Ludwig Reissenberger : Die Kerzer Abtei.Mit zahlreichen Illustrationen. Hermannstadt 1894. )

Atacatorii au incendiat şi demolat o parte din vechea mănăstire. În 1427 Sigismund de Luxemburg le cerea sibienilor să efectueze reparaţiile necesare.

2. Dan va domni până la începutul anului 1431, cu întreruperi datorate lui Radu Prasnaglava, care se bucura de sprijinul constant al lui Murat al II-lea. Despre prima intervenţie armată a trupelor ungare, în spijinul lui Dan, aflăm din scrisoarea lui Péter Perényi, judex curiae regiae, care amână un proces, fixat la 1 mai 1423, pentru data de 8 noiembrie, fiindcă pârâtul a plecat cu armata în Transalpina „in regium exercitum versus partes Transalpinas forent profecturi”.

„..nostre...familiaris magnifici Piponis de Ozora comitis Themesiensis, versus partes nostras Transalpinas „ – (Scrisoarea lui Sigismund din data de 23 aprilie 1423.)

3.Sigismund emite un regulament privind comportamentul soldaţilor. Pentru prima dată sunt menţionaţi arbaletieri în oastea lui Sigismund, şi o „achiziţie publică” pentru armată: o câblă de orz, secară sau ovăz = între 25 şi 31 de denari, fân (pentru o zi) = un denar, o gâscă= 5 denari, o găină = 3 denari, şi interzice vânzarea-cumpărarea sării străine.