SUB SEMNUL CORBULUI VI.

“Janos, il quale non era Ongaro nobile, ma Valacho”
(Relatarea nunţiului apostolic, Engel: Geschichte des ungrischen Reichs)

 

Forint de aur, Baia Mare, 3,523 g, ø 21mm
+IOhAnES.D.hWR:VnGARIE.GV.                                            
IOhAnES · D(e)  · hW(nyad)  · R(egni)  · VnGARIE · GV(bernator)

.S.LADISL-AVS.REX.
S(anctus) · LADISL - AVS · REX
n - z (Sigla meşterului aurar Christophorus de Florentia)

Originea transalpină şi românească a lui Woyk a fost bine cunoscută de contemporanii lui Iancu de Hunyad. În cronica sa, bazată pe surse destul de credibile şi realizată într-un stil reţinut, János Thuróczy specifică : pe Woyk, pentru virtuţile sale, Sigismund l-a adus pe dominiul său.

“Erat nobili et claro Transalpinae gentis de gremio natus Joannes de Hunyad.  Peregrinis de partibus regni Hungariae deductus inter oras.  Fertur rex Sigismundus genitorem ipsius, virtutis merito, partibus de Transalpinis suum traduxisse in dominium“

(Chiar şi Ladislau Postumul menţionează că mijlocul originar de dobândire a proprietăţi pentru familia de Hunyad a fost o donaţie primită de la Sigismund)

Un sâmbure de adevăr există, măcar în parte, fiindcă  atât Bonfini cât şi povestitorul Caspar von Heltau (1) respectă această versiune privind originea lui Woyk

Denarul de argint al lui  Iancu de Hunyad. Buda 1453, 0,53 gr

În documentele cancelariei ungare din veacul al XIV-lea, găsim urma multor familii (mici boieri sau oşteni) refugiaţi din Transalpina. Aceste refugieri se înmulţesc în timpul campaniilor regilor angevini în Transalpina sau imediat după încheierea ostilităţilor între regatul ungar şi voievozii din sudul Carpaţilor. Nu numai vrajba sau duşmǎnia dintre cei cu sau fără dregătorii şi voievozii lor a jucat un rol în venirea acelor familii în Transilvania, acest proces a avut şi o proiecţie de creştere în funcţie (şi nu în ultimul rând, ajungeau la poziţii economice mai avantajoase) pentru refugiaţi. Cu mult mai uşor au pătruns în rândurile nobilimii mijlocii (ca urmare a colaborării cu puterea centrală ori datorită donaţiilor de moşii şi libertăţi) decât românii care trăiau în Transilvania sau cei care au fost colonizaţi aici pe vremea regilor arpadieni. În timpul angevinilor puţini familii cneziale româneşti băştinaşi au reuşit să urce în ierarhia feudală (mai mult cei din Maramureş), marea lor majoritate au rămas la starea de jude sătesc.

Patentă de colonizare. Regele Andrei al III-lea, ultimul rege arpadian, îngăduieşte „olacos possit aggregare et retinere” pe moşiile de moştenire ale lui Alexadro fiul lui Gurk, la Elye (Ilia), Zad (Gurasada) şi Fenes (dispărută), pentru toate serviciile aduse regelui în diversele expediţii contra ducelui austriac Albert.

16 iunie 1292 (MOL, DL 38923)(2)

Zolio (Zólyom - Zvolem), 6 iulie 1374. Scrisoarea lui Ludovic I către Benedicto Heem (Benedict Himfi), comite de Timiş.


„Fideli nostro dilecto, magistro Benedicto filio Pauli  filii Heem,

Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie etc.

Fidelis noster dilecte. Noveritis quod de terra Transalpina a Laykone voyuoda fugientes ad nos venerunt quidam Volachi, videlicet Stoykan, filius Dragmerii, filii Voyna de Laysta, Danchul, germanus condam comitis Neeg, Woyk, filius Raduzlu, et Selibor, familiaris specialis Layconis voyuode, et sunt modo hic in Zolio, quos adhuc ad conspectum nostrum venire non permisimus, unde requirimus vestram fidelitatem vobis committentes, quatenus expeditis nostris negotiis, vobis notis, statim ad nos cum paucis veniatis, quantocitius venire potestis, informaturi nos de eo, quid eis respondeamus, aut si eos reţinere debeamus, vel si Layk voyuoda nobis improperabit, quomodo nos in heac parte expediamus, aut quid eis dare debeamus; nam mulţi rumores ex parte Laykonis  voyuode et Turkorum, quos dicunt esse confederatos, nobis proferuntur. Assertur etiam quod Layk voyuoda esset in Nykapol constitututs. De quibus omnibus premissis studeatis certitudinaliter experiri, et vestrum ad nos accessum continuatis gressibus accelerare, relinquendo alia negotia nostra fratribus vestris. Preterea, scire vos facimus quod nos de quadam nobili domina, annosa, cognata vestra, quam in domo nostra habere vellemus, vobis mentionem teceramus; unde significetis nobis, si ipsa domina vuit stare in domo nostra, nam post ipsam currum pendentem transmittere volumus, dummodo sciamus quo ipsum currum destinare.

Datum in Zolio, in octavo festi beatorum Petri et Pauli apostolorum. „


- Iubitului nostru credincios, magistrului Benedict fiul lui Pavel fiul lui Heem,

Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei etc.
Iubitul nostru credincios. Aflaţi că au venit la noi, fugind din Transalpina, de la voievodul Layk (Vlaicu) câţiva valahi, anume Stoykan  fiul lui Dragmer fiul lui Voyna de Laysta (Lovişte), Danchul, fratele fostului comite Neeg, Woyk fiul lui Raduzlu, şi Selibor, familiarisul voievodului Layk, acum sunt în Zolio, dar nu i-am primit. Cerem şi vă poruncim ca după ce terminaţi lucrările noastre ştiute de voi, să veniţi la noi cu alai sărac (puţini însoţitori), cât de repedea veni  puteţi, să ne informaţi ce să răspundem acelora, să-i oprim sau, dacă voievodul Layk ne dezaprobă, în ce mod în ce parte să-i trimitem, ce ar trebui să le dăm lor. Ni se spun multe (zvonuri) despre voievodul Layk şi turci, se spune că sunt aliaţi. Se spune chiar că voievodul Layk s-a stabilit la Nykapol (Nicopole)......... În încheiere, regele se înteresează de o nobilă doamnă, annosa - încărcată de ani, ruda lui Heem, pe care regele  ar vrea să o vadă în casa lui, şi ar trimite o lectică după ea.

Graduale. (Corviniana), folio 10 recto
(Biblioteca Naţională Széchényi, c78841)

 

Este posibil ca Woyk să fi părăsit Transalpina în  perioada de anarhie ce a domnit la sud de Carpaţi după înscăunarea lui Vlad (Uzurpatorul). Actul din 1409 este o  „nova donatio “, un titlu juridic, în fapt o confirmare a dreptului de proprietate exercitat efectiv şi până atunci (3), şi care trebuia reconfirmat (şi va fi la data de 10 februarie 1410). Woyk primeşte o fostă proprietate regală (quandam possessionem nostram regalem), suficient de importantă (a fost luată înapoi de la voievodul Transilvaniei), şi are titlu de mic nobil (militem de Hunyad) (4) Puţin probabil ca un cneaz local ar fi primit o „nova donatio “ fără să fi fost menţionat în textul actului de danie, de către cancelaria regală, că deţinea  până atunci această proprietate sub nomine keneziatus.

Iancu de Hunyad şi aliaţii săi europeni beau din izvorul Înţelepciunii. (5)

N-ar trebui să lăsăm legenda să vorbească, pentru că ceea ce spune este lesne de desfăcut. Povestea că Iancu ar fi fost fiul  natural al regelui Sigismund de Luxemburg a fost combătut deja de mult şi de mulţi.

Sigismund n-a pus niciodată piciorul pe pământul transilvan înainte de vara anului 1394 (pentru a organiza campania intreprinsă în Moldova) (6), când Iancu avea deja în jur de 7-9 ani. (7) Sunt şi alte elemente care vin să lupte împotriva acestei „ poveşti ingenioase” - cum spune Bonfini – inventată de partizanii Grafului von Cilli. Iancu până la vârsta de 44 de ani a fost departe de curtea lui Sigismund, iar când acesta era pe moarte şi fără urmaş, l-ar fi numit succesor la tron pe Iancu dacă istorioara lui Heltau era adevărată, aşa cum a procedat Matthias cu fiul său nelegitim.

......................................................................

1. Bonfini spune că de fapt Sigismund, pe Iancu l-a adus din Transalpina, tatăl său, Buth Valahul (Fuit autem Ioannes Hunyades Buthi Valachi filius) venind cu el. Şi Gaspar von Heltau, în complicata sa istorisire (paternitatea lui Sigismund) rămâne fidel scrierii lui Thuróczy (sau în secolul al XVI-lea acest fapt era încă binecunoscut şi nu putea ocoli acest adevăr): frumoasa fată de la Morzsina se căsătoreşte cu Voyk Buthi, un boier fugit din Transalpina.

2. „ Andreas Dei gratia Hungarie, Dalmatie, Croatie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Cumanie, Bulgarique Rex. Omnibus Christi fidelibus, tam presentibus quam futuris, presentem paginam inspecturis, salutem in Domino sempiternam. Ad universorum tam presentium, quam futurorum notitiam harum serie volumus pervenire, quod nos consideratis fidelitatibus et servitiorum meritis Alexandri filii Gurk de genere Akus, que nobis in diversis expeditionibus regni nostri, et maxime in exercitu nostro, quem contra dominum Albertum ducem Austrie, eo tempore nostrum et regni nostri capitalem inimicum habuimus, exhibuit, licet in recompensationem servitiorum suorum a maiestate regia donationis premia decerpere mereretur amplioris, tanem ut aliquantisper votis eiusdem annuamus: concedimus, ut ad quasdam terras suas hereditarias, Elye, Zad et Fenes vocatas, olacos possit aggregare ac aggregatos retinere, omnem collectam ac debitum eorundem olacorum predicto Alexandro relinquentes. In cuius rei memoriam et ut huius gratie nostre series facta prefato Alexandro robur optineat perpetue firmitatis, presentes concessimus litteras, duplicis sigilii nostri munimine roboratas. Datum per manus discreti viri magistri Theodori, Albensis ecclesie prepositi, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis nostri, anno Domini M°CC° nonagesimo secundo, sextodecino kalendas Julii, indictione quinta, regni autem nostri anno secundo.”

Documentul a fost adăpostit (pitit) în perioada 1848-1905 la mănăstirea de maici din Cluj. Lăsământ: familia Bethlen

3. „Unde sciendum, quod nova donatio cum clausula praesenti tempore inseri solita, videlicet: in cuius vel quarum pacifico dominio progenitores suos perstitisse, seque persistere asserit etiam de praesenti etc. facta, non est aliud quam prioris donationis legitime factae iterata roboratio. ... Quae ex sui vocabuli significatione semper praesupponit priorem donationem, vel aliam bonorum ipsorum acqui-sitionem. „ (Werböczy:Tripartitum)

Aşa întâlnim în actele de confimare, de întărire expresia latină : „ de nuo et ex novo„- nu este o donaţie nouă, ci este donată din nou.

4.Castel, cetate nu are, altfel vicevoievodul în scrisoarea din 1414  l-ar fi numit pe Woyk „comes de castri Hunyad”

5.Ducele Filip cel Bun de Burgundia (în mantie neagră), Skanderbeg, papa Calixt al III-lea (a ordonat ca, în amintirea victoriei de la Belgrad, clopotele bisericilor catolice să sune zilnic, la amiază), cardinalul Rodrigo Borgia, cancelarul papei şi regele Franţei, Carol al VII-lea.

6.Itinerariul lui Sigismund de Luxemburg  în perioada vara anului 1394 – primăvara anului 1395.


1394

Roviniţa Mare:10 august
Petrovaradin:14 august
Severin: 24 august
Timişoara: 12 septembrie – 13 octombrie
Szeged/Seghedin: 23 octombrie – 12 noiembrie
Cenad: 13 – 19 noiembrie
Timişoara: 30 noiembrie
Cseri (dispărută), comitatul Timiş, măsăstirea franciscanilor: 1 decembrie
Turda: 24 decembrie

1395

Cristuru Secuiesc : 3-4 ianuarie
Odorheiu Secuiesc: 9 ianuarie
Piatra lui Crăciun : 30 ianuarie

....in terra nostra Molduana ante villam Karachonkw (Piatra lui Crăciun)(MOL, DL 29745)




Neamţ : „ante castrum Nempch in terra nostra Moldouana„:  3 februarie
Brasov : 12 februarie -7 martie

Mircea cel Bătrân depune jurământ de credinţă faţă de Sigismund de Luxemburg

Nos Mirchya Vayuoda Transalpinus, Dux de Fogaras et Banus de Zewrin.......
Datum Brassouiae in Dominica reminiscere. Anno Domini M. CCC. XCV. (7 martie 1395)
( MOL, DL 8043)



Codlea: 8 - 11 martie
Sibiu: 15 – 18 martie
Cluj: 25 martie
Vadu Crişului: 29 martie
Visegrad: 7 aprilie

După bătălia de la Turnu (Măgurele) şi reînscăunarea lui Mircea, Sigismund petrece o zi la  Câmpulung „Datum Campestri nostro in descensu prope villam Hozyvmezeu vocatam, quinto die festi visitationis Beatae Mariae Virginis. Anno Domini M. CCC. XC. quinto„- 6 iulie 1395 (Arhivele Statului Sibiu U 454)

7. În 1409 Iancu avea  în jur de 24 de ani. (Scrisoarea din 17 septembrie 1448 către papa Eugen al IV-lea: „iam supra sexaginta numeramus annos” -  (am) îndată/deja peste şaizeci de ani) Avea vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege, după cutumele din regatul ungar, de drepturi depline - stăpânire de fapt asupra bunurilor sale, se poate implica în procese şi se poate căsători fără comsimţământul tatălui.
(Corpus Juris Hungarici - Werbőczy.I/III.2,6).

Cei doi fraţi ai lui Iancu sunt amintiţi abia peste zece ani, deci putem admite că în anul 1409 erau născuţi deja, dar nu aveau vârsta legală pentru a fi menţionaţi  în calitatea de fraţi  copărtaşi.

Relatio Piponis de Ozora comitis Temesiensis. (în partea de sus a  documentului)
Document de întărire, emis de Sigismund, la 10 februarie 1410, pentru Woyk fiul lui Serbe, aule nostre miles privind posesiunea Hwnyadwar. (MOL, DL 37592)