marți, 12 ianuarie 2010

CENTAURUL DE LA SARMISEGETUZA

O raritate în lumea romană şi unicat în Dacia



Statuetă de bronz, sec.I-II d.Chr., descoperită la Sarmisegetuza (Muzeul Gyulavár,Ungaria)


Pe teritoriul fostei provincii romane arta plastică se regăseşe şi prin contribuţia statuetelor de bronz, cel mai adesea în compoziţii mitologice. Domeniul artei minore îmbină toate compartimentele artei clasice, îmbogăţit de largul evantai al patrimoniului cultural din lumea romană. Cercetătorii se confruntă cu multe dificultăţi, una de neîvins este aceea că multe statuete descoperite au dispărut, sau la foarte puţine dintre ele se cunosc condiţiile de descoperire, observaţiile asupra contextului arheologic în care au fost găsite.

Repertoriul iconografic al statuetelor de bronz din Dacia corespunde caracterului eterogen al colonizării, colonişti aduşi “ex toto orbe Romano” (după cum se exprimă Eutropius/VIII 6.2.), varietăţii credinţelor din lumea romană în sec. II şi III d. Chr. şi diversităţii de etnie a militarilor cantonaţi în Dacia, iar imaginile în bronz corespund nu numai cultelor oficiale, ci mai ales credinţelor individuale. Aceste statuetele trebuie să fi fost depuse în temple şi locuri de cult, cu destinaţii diverse, sau ca piese cu rol decorativ.

În cele mai multe cazuri, este aproape imposibil de stabilit dacă au fost cumva piese de cult, au avut rol decorativ sau au fost doar deşeuri de bronz într-un mic depozit temporar al vreunui meşter bronzier. Puteau fi aduse din alte provincii, turnate pe loc de meşteri ambulanţi sau fabricate în ateliere specializate, dar trebuie ţinut seamă şi de faptul că romanii făceau un comerţ intens (Numărul mare de statuete descoperite la Drobeta, oraş siruat pe Dunăre). Dacă au existat ateliere în Dacia, ele trebuie să fi funcţionat în a doua jumătate a sec.II şi primele decenii ale sec.III.

Prelucrarea bronzului a fost un meşteşug care în lumea romană a fost larg răspândit, atât în mediul civil, cât şi în fortificaţii. Atelierele aveau un caracter mixt, ele se aflau în mediul urban şi semiurban (canabae, vici militares), iar meşterii locali vor fi lucrat în cadrul unor asemenea oficine (Într-un singur caz, la Arad-Horea, se pare că avem de-a face cu prezenţa lor în mediul rural). În vicus-ul militar de la Tibiscum a fost descoperit o piesă de lut (reprezentând faţa şi spatele unei statuete Venus), ce putea fi o "probă" de tipar. Ca atare, putem presupune, că aici s-au putut executa piese de dimensiuni mai mici dar mai complicate.

O raritate în lumea romană şi unicat în Dacia este fragmentul dintr-un platou, pe care e redat în relief un centaur (sec.I.- III d.Chr.) descoperit la Micăsasa (Sibiu), şi statueta de bronz descoperit în secolul XIX la Sarmisegetuza. Artefactul este confecţionat din bronz, aurit, înălţimea de 40 cm., reprezentând un centaur. Braţul stâng, îndoit din cot, palma mâinii stângi în care ţinea un obiect, este făcută căuş.

miercuri, 6 ianuarie 2010

TALISMANUL UNUI MOŢ

La sfârşitul secolului XIX. pandativul lui Horea era în proprietatea contelui Béla Festetics, strănepotul baronului Pál Kray de Krajova et Topola 




Pandativul în formă de inimă şi inelul lui Horea (inelul cu trei verigi şi chatonul pătrat este atribuit lui Cloşca)

“Prinderea lor s-a întâmplat în ziua de 27 Decembrie, sub un brad de jumătate găunos, (....) cei doi tărani credincioşi, cari aveau certificate din partea mea, anume Stefan Trifu şi Nuţu Matieş, se aruncară asupra lui Horia şi Cloşca, (....) Soldaţii sosiră numaidecât şi gornicii îi predară pe amandoi. Horia şi Closca erau armaţi cu puşti şi cu lănci. Cloşca mai avea şi două pistoale, pe cari încă nu mi le-au adus. Alte lucruri la dânşii nu s-au aflat, (....)
Abrud, 1 Ianuarie 1785
Locotenent colonel Kray “  


Şi totuşi….

Nu ştim (doar bănuim) în ce împrejurări a intrat baronul Kray (1) în posesia acestui pandativ (2), dar pentru Horea a însemnat ceva ce am putea numi talisman. Presupun că moţul l-a purtat în secret, pentru a fi invingător, iar forma pandativului, cea de inimă revine obsesiv şi pe moneda bătută de către el, şi pe blazonul pe care şi l-a atribuit.

Puţine sunt informaţiile privind moneda de aur bătută în timpul răscoalei. Nu era monedă de circulatie, forma rudimentară, emblema şi legenda, adică textul scris pe monedă arată nepricepere şi lipsa mijloacelor de ordin tehnic. Metalul preţios, mai mult ca sigur, provenea din topirea monedelor şi a bijuteriilor răpite din conacele sau casele nobililor.

Miklós Jankovich (colecţionar şi istorc) publică în 1829 desenul a două monede bătute de către răsculaţi.(3) Aversul primei monede înfăţişează o inima străpunsă de o sabie şi textul „ Nos pro Caesare” (Noi pentru Impărat) - „Hora Rex Daciae” (Horea Regele Daciei), pe revers apare textul „Hora be si hodineste”- „Tara plinge si plateste”. A doua monedă nu are emblemă pe avers, doar textul „R.D.Hora” (4)



In arhiva Eparhiei Reformate din Udvarhelyszék (azi judeţul Harghita) există o inştiinţare scrisă de Samuel Bodola (datată ianuarie 1785) către eparhul reformat din Covasna (Arh.Ep.Ref.leg.29/2), din care aflăm de o scrisoarea în limba latina a lui Horea. (5)

„ Cu ajutorul Domnului vă doresc vouă toate cele bune
Toţi locuitorii de dincoace şi de dincolo de Mures să fie vigilenţi zi şi noapte, fiindcă ungurii dincolo de Mures lacom asteaptă, deci se pare necesar ca locuitorii satelor Geoagiu, Renghet, Homorod, Cib si Geoagiul de Jos să se răscoale fără amânare, (....) să fiţi în 6 octombrie la Geoagiu, acolo dispoziţie voi primiţi.(...) Această scrisoare să fie adusă la cunostinţă zi şi noapte, să nu fie pentru voi o joacă, să nu ocoliţi răscularea şi să refuzaţi mersul impotriva inamicului, altfel mulţi vor veni impotriva voastră, cei care în continuare rămân în mâinile regelui nostru.(....)”
Die tabăra noastră, 2 octombrie 1784
Horre
Regele Cristsorului
Principele de Bistra


Scrisoarea şi blazonul lui Horea: Rex Daciae Hore, crucea triplă, o inimă străpunsă de sabie.


………………………………..

1.Strămoşul familiei Kray, Tamás se stabileşte la Késmárk (azi Kežmarok,Slovacia) după anul 1630. Cu ajutorul cumnatului său, tipograful Jacob Kloess primeşte în anul 1662 titlul de nobil. Jacobus Kray, bunicul lui Pál, este praetor al oraşului, dar alăturându-se răscoalei principelui Rákóczi al II-lea, a fost decapitat in 1709. Pál Kray ( 1735-1804) şi-a început cariera în armata austriacă, în anul 1783 primeşte gradul de locotenent colonel şi preia conducerea Regimentului 2 secuiesc de graniţă, iar doi ani mai tarziu este colonel comandant al Regimentului 1 românesc de la Orlat. Participă la ultimul razboi austro-turcesc şi răstoarnă sensibil sorţii războiului pe “ frontul “ din Tara Romanească. S-a făcut remarcat în luptele de la pasul Vulcan şi a ocupat oraşul Craiova, pentru care primeşte cu pedictum de la Francisc I. al Austriei titlul de baron şi numele de Krajova. In timpul războaielor napoleoniene francezii îl numesc „le fils chèri de la victoire”. Testamentul său, incheiat în 1800 (1 decembrie, la Baia) se găseşte la Arhivele Nationale ale Ungariei (P 643, l.16, leg.31, folio 119-122)

Baronului Pál Kray de Krajova et Topola (1735 - 1804)


2. Verigă de argint, piatră corallis galben pal, cu puncte maronii, în montură de argint. După spusele contelui Festetics, inelul de argint cu chaton oval îi apartinea lui Horea (Model bizantin, cu piatră carneol, 3cm-2,5 cm), iar inelul cu chaton pătrat, trei verigi şi piatră carneol este atribuit lui Cloşca.

3. Tudományos Gyüjtemény, vol. II. pagina 73.

4. Monedele lui Horea sunt amintite şi într-o scrisoare în limba latină datată 5 ianuarie 1785, aflată în colecţia Mike la nr. 396, şi apar în colecţia de monede a contelui Andrássi Manó (pictor si caricaturist) în anul 1865.

5. Textul original:
Deo adjuvante omnia vobis praecor
Incolae penes Marusium cis et transiacentes sint die nocteque vigiles, nam vos Hungari avide in alia ripa Marusii expectant adeoque necesse videtur nobis, ut incolae. Pagos incolentes AllGyogy, Renget, Homorod, Cseb, Bokai in omisse consurgant, seque victualibus ad interim pro videant, horum concursus et respective confluxus sive ulla exceptione aut expectato ultraneo mandato, sit in 5a aut ob retardationem quod non spero mandati sit in 6a huius 10bris 1784 fuit in AlGyogy indeque vos disposituras quo opus fuerit eundem.
Si quis recusaret hanc ce in emolumentum Populi et demandatam insurectionem velut ab hungarorum blanditiis obcoecatus, hujus temerarii Patris familias propriam salutem contemnentis damus et omnia bona in cineres redigentur, familia vero ergo jam meis substitutis capitaneis data plena juris gladii autoritate et libertate gladio vita privabuntur. Litterae hae nocte dieque ferantur, nec sit vobis pro joco eos consurgere ac ire contra adversos recusantes satis secusci alii ad vos ituri sunt, qui in reliquo Gratia Nostra Regia vobis propense manet.
Datum in Campestro Nostro Die 2a Xbr 1784.
Horre
Rex ex Kristsor
Princeps de Bistra ”