ISTORIE POVESTITĂ: noiembrie 2012

Nobili din Banate, Partium, Maramureş şi de dincolo de Zam

Emeric Bohus şi prin el Iuliana Kelecsényi, soţie şi Ioan, Anton, Iuliana, copii. Acordat nobilitate şi blazon. Viena, 24 noiembrie 1755, Libri regii 43: 649-652, Conceptus Expeditionum, decembrie 1755 no. 32

Familia era originară din comitatul Liptó/Liptov (azi, Slovacia). În 1741 Emeric Bohus de Behárfalva era deja prim procuror al comitatului Arad, şi prin donaţie regală intră şi în posesia comunei Kisölyved/ Malé Ludince, situată în fostul comitat Nitra. În 1750 îl găsim prefect al domeniului de Mutina/di Modena din comitatele Cenad, Arad şi Zărand (MOL, UC 146 : 75), şi are cea mai mare casă în Arad. Cum Viena plănuia să mute o parte a oraşului la Utviniş, iar reşedinţa comitatului (din cauza prezenţei cetăţii, construcţiile civile au fost drastic limitate) la Şiria, Emeric Bohus, la 23 aprilie 1767, oferă autorităţilor în acest scop pusta sa de la Zimand. Răspus va primi văduva sa, la 18 noiembrie 1778, şi familia, în schimbul pustei, devine proprietar asupra domeniului Şiria (MOL, P szekció/1973).

Fraţii Bohus. Sigimund, Ladislau şi Ştefan, fii Antoniei Bohus Szögény (cca.1907)

Castelul Bohus (foto:Klösz György, 1890)

Carol Andrényi de Gyorok, comerciant din Arad, şi prin el Terezia Probszt, soţie şi Carol, Bela, Coloman, Ludovic şi Ilka, copii. Acordat nobilitate şi blazon. Viena 11.11.1876. Libri regii 68:202-204

Carol Andrényi a fost membru fondator al lojei masonice ”Fraternitas” din Arad, afiliată Marelui Orient al Ungariei. În actele lojei numele său figurează începând din 1872 până în anul 1877, când din raţiuni economice loja îşi încheie activitatea.

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=131509510338561&set=a.103309843158528.5820.100004385374627&type=1&theater

(În anul 1888 a fost constituită o nouă lojă, “Concordia”, care lucra în primele trei grade din ritul ioanit, sub obedienţa Marii Loji Simbolice a Ungariei)

Iuliu Salacz de Endrőd, primarul oraşului Arad, şi prin el Elena Keller, soţie şi Iuliu, Ivan, Bela, Elisabeta şi Elena, copii. Innsbruck, 30.09.1893. Acordat nobilitate şi blazon. Libri regii 70:764-768

Iuliu Salacz, primarul Aradului între anii 1875-1901

Vicenţiu Joannovich-Vidak, episcop greco-răsăritean de Timişoara şi Lipova, şi prin el Trifon, frate şi Toma, Eva şi Susana, copiii acestuia. Acordat nobilitate şi blazon. Viena 03.12.1762. Libri regii 46: 253-255, Conceptus Expeditionum 1762, decembrie, no.71

Vicenţiu Joannovich-Vidak

Blazonul familiei Almásy de Zsadány et Törökszentmiklós

În secolul al XVIII-lea, o ramură a familiei obţine proprietăţi în comitatele Arad (Iratoşu, Sânpaul, Miniş, Arad), Békés (Chitighaz) şi Timiş (Secusigiu şi Satu Mare, azi în judeţul Arad), iar în anul 1815 primeşte titlul de conte. Dintre membrii familiei, Ignaţiu, între anii 1812 – 1829 a fost fişpanul (prefectul) Timişoarei

Almásy de Zsadány et Törökszentmiklós (1750 – 1821),

judecător la tabla regească, guvernator la Fiume (azi, Rijeka), prefect al Aradului. (Muzeul Pomorski, Rijeka)

Şuştra, judetul Timiş, 1819 (MOL, S 12 Div XI No 0023)

Autentificator: Eugen Almásy de Zsadány şi Törökszentmiklós, judex nobilium al comitatului nobiliar Timiş.

Ladislau Almásy (1895-1951), “Pacientul Englez”.

(Landesmuseum Burgenland:” Auf den Spuren des „Englischen Patienten“/ Pe urmele “Pacientului Englez”, expoziţie dedicată lui Ladislau Almásy, 1 iunie - 4 noiembrie 2012)

Cristopher şi Cyrill Nako de Nagyszentmiklós.

Acordat nobilitate şi blazon. Viena, 27.02.1784.Libri regii 53:20-25

Proprietăţi: Sânnicolau Mare, Cenad, Marienfeld/Teremia Mare, Albrechtsflur/Teremia Mică, Nakovo (Vojvodina)

Cyrill Nako de Nagyszentmiklós

Fraţii Cristopher şi Cyrill Nako, macedonieni (1), comercianţi de bumbac, cumpără comunele Teremia Mare, Sânnicolau Mare (prin licitaţie de la fisc) şi Nakovo, şi se mută din Viena în Banat.

N(?) din familia Secujac, soţia lui Cyrill Nako

Pe domeniul lui Cristopher a fost descoperit “tezaurul de la Sânnicolau Mare”, pe care cei doi fraţi îl oferă împăratului Josif al II-lea (azi în patrimoniul Kunsthistorisches Museum, sub denumirea “Tezaurul bulgăresc de la Sânnicolau Mare”). Recompensa nu întârzie prea mult, şi Alexandru, fiul lui Cristopher primeşte titlu de conte. (Despre viaţa lui Alexandru Nako a scris Jókai Mór romanul care stă la baza libretului operetei Der Zigeunerbaron/Voievodul ţiganilor de Strauss fiul)

Konstanzia Sissányi de Törökbecse/Novi Bečej, soţia lui Josif Nako, fiul lui Cyrill

Fondată de Cristopher Nako în 1799, prin testament (1 clasă/12 băieţi/40 forinţi/bursier), a fost a treia şcoală cu profil agricol din Ungaria istorică (2). (În timpul ocupaţiei otomane, vis-a-vis de clădirea şcolii agricole a funcţionat o şcoală de ieniceri, transformată de austrieci, pentru o scurtă perioadă de timp, în cazarmă.)

Blazonul mortuar al lui Cristofer Nako

Berta Gyertyánffy, soţia lui Coloman Nako (3)

............................

1. Însemnările lui András Komáromy despre situaţia arhivelor comitatului Torontal, 1914-1916.

“Într-un alt dulap, diplome de înnobilare şi privilegii în original, şi alte acte importante. Cele mai interesante sunt diplomele de înnobilare din anul 1784 şi de acordare de rang de conte din anul 1813 ale familiei Nákó, de origine greco-macedoniană, păstrate într-o cutie de catifea cu zar, printre celelalte acte şi o adeverire dată de arhiepiscopul Macarie din Salonic, că neamul Nako-Kipriano, în secolul al XIV-lea, era deja nobil.” (MTT, Kézirattára, Ms.5219/9)

Textul testamentului lui Cristopher Nako. Viena, 24.08.1799, în Libri regii 62: 615-630

2. Benficiarii testamentului său vor asigura o clădire corespunzătoare pentru şcoală şi un teren pentru gopodărie anexă. Elevii vor fi selectaţi din familii de ţărani, iar cei care vor termina cursurile cu rezultatele cele mai bune şi vor fi capabili să înfiinţeze o gospodărie proprie, să primească căte 100 de forinţi. Cei care vor să înveţe mai departe, să primească, până la vârsta de 24 de ani, un stipendiu anual de 100 de forinţi.

În iulie 1801, consiliul locţiitor regal (consilium regium locumtenentiale Hungaricum) invită moştenitorii să elaboreze, conform testamentului, proiectul de organizare a şcolii. Pentru realizarea acestuia, în luna octombrie, a fost desemnat Samuel Tessedik (prima şcoală agricola din lume a fost înfinţată de el, în 1780 la Szarvas). Proiectul a fost tipărit în acelaşi an (Zeitschrift von und für Ungarn. Zur Beförderung zur Vaterlándischen Geschichte. Erkunde und Literatur, 1802. 252-261).

Şcoala a fost inaugurată la 25 noiembrie 1803. În primul an şcolar dintre cei 12 bursieri 5 au fost nemţi, 4 sârbi şi 3 români, limba de predare fiind germana şi româna. Dascălul János Incze (un fost elev al lui Tessedik), a fost urmat, din 1805, de Imre Jandák.

3. Familia a stat rar la Sânnicolau Mare, şi Berta a deschis publicului parcul castelui. Întrebată de publicistul Victor Schreyer dacă nu o deranjează prezenţa “clasei de jos”, răspunsul ei a fost: “Dumneavoastră aţi fost vreodată la Schönbrunn?”