ca siglă de monetărie sau semn de meşter pe florinii de aur ungureşti
Primele monede de aur ungureşti au
fost emise în jurul anului 1325, după modelul florinilor bătuţi în Florenţa,
având pe avers un crin stilizat, iar pe revers figura ocrotitorului oraşului-stat
italian, Sfântul Ioan Botezătorul (1).
În ciuda protestelor împotriva acestui “furt de idee”, venite din partea Florenţei,
imaginile aflate pe cele două feţe ale monedei vor suferi schimbări abia la
sfârşitul anilor 1350, când în locul crinului apare stema dinastiei ungare a
angevinilor,
iar figura lui Ioan Botezătorul
este înlocuită cu cea a regelui-cavaler, Sfântul Ladislau.
Aceste schimbări pot fi legate de
numele unui italian, magister Jacobus
dictus Zerechen (2), comitele
camerar şi consilierul economic al regelui Ludovic I.Anjou. Emblema sa, un mic
cap de saracen, apare şi pe dinarii emişi de Ludovic. Lipsa siglei de monetărie
pare să fie compensată de rozeta din
jurul scutului heraldic, ea diferind de la o monetărie la alta. Folosirea
semnelor de monetărie se generalizează
în vremea lui Sigismund de Luxemburg, De obicei litera gravată în partea stângă
a reversului reprezenta monetăria, emblema din partea dreaptă era a comitelui
camerar. Tot în această perioadă, folosirea blazonului cunoaşte o răspândire mai
mare, iar “moda”
îşi face simţită prezenţa şi în cazul monedelor. Persoanele responsabile
cu baterea lor, preferă ca în locul iniţialei numelor lor, pe “galbeni” să fie
gravată blazonul lor familial.
Prima monedă pe care apare
blazonul unui comite camerar este florinul emis de Sigismund de Luxemburg în
primii cinsprecece ani de domnie (până în 1402 în stema regelui figurează fascii arpadiene şi acvila
brandenburgheză). Sigla monetăriei lipseşte, nu se poate stabili locul unde a
fost bătut. Înălţimea blazonului comitelui are 2 mm, gravorul fiind pus în
imposibilitate de a reda corect, pe o suprafaţă atât de mică, toate elementele
înscrise pe scutul heraldic. Totuşi, V-ul
încris în scut ne duce cu gândul la blazonul familiei Jakcs de Kusaly (Coşeiu):
o coroană cu frunze
stilizate, două fire de trifoi, crescând. George Jakcs a îndeplinit; pentru o
lungă perioadă de timp, funcţia de tavernicorum
regalium magister (3), în
responsabilitatea sa intrând şi administrarea monetăriilor. Prin funcţia sa a
făcut parte din înalta aristocraţie a Ungariei (baro-regni), rang semnalat de o mică flamură (bandum) gravată deasupra scutului heraldic.
Blazonul familiei Jakcs de Kusaly (DL 80104)
Stema simplificată a oraşului
şi pe florinul din 1522 al
regelui Ludovic al II-lea. Corelaţia dintre H(ermannstadt-sigla monetăriei) şi
stema oraşului Sibiu (semnul celui responsabil cu administrarea monetăriei)
relevă un drept de concesiune colectivă asupra monetăriei.
Ca siglă de monetărie, stema unui
oraş apare o singură dată.
Stema Clujului pe moneda regelui Ioan Zápolya.
Monetăria Kremnica, blazonul comitelui camerar Johann Kanstorffer.
Monetăria Baia Mare, blazonul fraţilor Christophorus şi Antonius de Florentia
Monetăria Baia Mare,
Blazonul lui Orban de Nagylucse (DL 105029)
Monetăria Baia Mare, blazonul voievodului transilvănean Bartolomeu Drágffy.
Blazonul familiei Drágffy de Béltek (DL 38623, 108128)
Monetăria Sibiu, blazonul lui Georgius Hecht
În continuare vezi:
........................................
1.Emise la Buda, puritatea acestor monede era foarte ridicată
(986%o - depăşind 23¾ carate - 3,52 grame aur pur din 3,55 grame greutate).
2.G.Fejér: CD, IX/2, 145 (szerecsen = saracen, maur)
3. Administratorul trezoreriei regale.