Domina cetăţii Csejte
Ruinele cetăţii
Csejte / Čachtice
Elisabeta Báthori a dobândit o
popularitate “monstruosă” în rândul consumatorilor de legende macabre. Sânge,
magie, sex, moarte şi iar sânge – totul amestecat cu o
istorie strâmbă - spre deliciul celor căliţi prin literatură de groază. Respectând
adevărul, povestea Dominei cetăţii Csejte nu îndeplineşte niciun criteriu al
succesului. Este mult prea “anemică”.
Čachtice,
1890
Trebuie să lămurim de la
bun început:
evenimentele sângeroase s-au petrecut în satul de la poalele cetăţii Čachtice, în conacul (1) situat
la nord-vest de biserică (2), şi nu în cetate. Aici au
locuit Elisabeta Báthori şi soţul ei Francisc Nádasdy, atunci când veneau la Čachtice.
Cetatea Sárvár, rezidenţa familiei Nádasdy.
Primele vorbe pe seama Curţii
Nádasdy au început să circule la Sárvár, încă din anul 1602. Se rostea cu voce scăzută
că slujnicele sunt chinuite, iar stăpânii, în primul rând “puternicul bei
negru”, au un comportament tolerant faţă de actele de brutalitate ce au loc în
cetate. Deci pentru moment, sunt acuzaţi pentru îngăduirea şi nu
pentru săvârşirea actelor de cruzime şi doar pe cuvântul zeiţei Fama. Spre norocul nostru, s-au
păstrat două missilis (scrisoare-mesaj trimisă) din acel an şi astfel putem cunoaşte chiar
de la rădăcini ancheta demarată mai târziu, în anul 1610, pe fondul acuzaţiilor aduse Elisabetei Báthori.
“Am cerut să fie
prinsă Domina Nádasdy, acum o duc în cetate.”
Scrisoarea palatinului Thurzó despre reţinerea Elisabetei
Báthori, 29 decembrie 1610 (Arhivele Naţionale Bytča, Corespondenţa Thurzó,
III-T/12)
Reverendul lutheran Ştefan Magyari,
preotul de curte al lui Francisc Nádasdy şi predicator la Sárvár, trecând prin
Nagycenk, îl roagă pe parohul Mihai Zvonarich (3) să scrie o scrisoare, în numele său, predicatorului Gregor
Pythiraeus (4) din Keresztúr, şi să-i
ceară sfatul dacă se cade să-i permită unei femei netrebnice de a se împărtăşi.
“Dominus senior Stephanus Magiarinus hodie
hac transeundo, de quisdam mecum collocutus est negociis, praecipuum tanem, de
quo etiam censuram tuae d(ignitatis) r(everendae) flagitat, hoc est.......... – Domnul decan Ştefan Magyari,
fiind în trecere pe aici, a schimbat câteva vorbe cu mine azi, dar mai degrabă
în problema de mai jos vă cere aprecierea. În urma hotărârii unanime a
decanilor se va întâmpla dojenirea stăpânului şi a stăpânei pentru tiranie. Într-adevăr
există o femeie netrebnică, de a cărei activitate stăpâna se foloseşte, cât mai
mult posibil, în actele de schingiuire ştiute de toţi. Deci întreabă domnul
decan, s-o oprească de la împărtăşanie şi să o alunge pe acea femeie.....
Datum Cenkii 27 Martii Anno 1602
Michael Zuonarich
minister Cristii in Cenk
Manu propria”
(EOL Archivum Generalis Ecclesiae- Góbi Imre
elenchus I/a 7 no.28)
“Ich Martinus Lüther
Doctor.....” şi cei trei martori: Philip
Melanchthon, Caspar Cruciger şi
Johannes Bugenhagen
Testamentul lui Martin Luther (prima şi ultima
pagină)
Răspunsul pastorului Pythiraeus a fost
aprobativ.
”Consilium r (everendae) d (ignitatis) v (estrae), quod mihi mirum
in modum placet, approbo....Carnificam
illam, si accesserit, seorsim examinabit... - Părerea respectabilei Dumneavoastră persoană
mă uimeşte în mod plăcut, o aprob...Pe acea femeie-călău, dacă se prezintă în
faţa lui, o va examina separat..”
Din ce cauze au pornit tocmai
slujitorii lui Dumnezeu “război” împotriva stăpânilor lor? Una pare a fi percepţia vremii (“turcii sunt
pedeapsă de la Dumnezeu”) care se consolidase şi prin afirmaţia insistentă a
protestanţilor: “cel de sus loveşte ţara
fiindcă printre oameni nelegiuirea locuieşte”. Toate aceste idei au fost
sintetizate de Magyari în 1602, într-o lucrare dedicată lui Francisc Nádasdy. În opinia predicatorului pricina “multelor stricăciuni nu e Luther, ci
răul ce şade printre noi”. Magyari putea să observe aceste “stricăciuni” chiar
în imediata apropiere a sa. Domeniile Nádasdy au avut tot mai mult de suferit
în urma războiului de 15 ani, iar acest fapt i-a întărit şi mai mult opinia. La
Sárvár brutalitatea stăpânilor este sursa relelelor. Procesul verbal întocmit
în 1610, cu ocazia “cercetării” Elisabetei Báthori, face referire la faptul că
Magyari s-a sfătuit de mai multe ori cu cei
doi pârcălabi din cetate, cum să procedeze în legătură cu cauza. Ce fel
de cauză, nu reiese din text, doar atât că în cetatea Sárvár s-au intâmplat mai
multe decese neexplicate.
Nu avem date concrete când a fost
Elisabeta Báthori “dojenită” de reverend pentru că accepta faptele “femeii
netrebnice”, nici dacă această mustrare s-a întâmplat public, în timpul
predicii din cadrul slujbei, sau în particular. Oricum, a
fost un act de mare curaj din partea unui reverend mărunt, dependent de puternica
familie Nádasdy. Furtuna răsărită din bobul de vânt semănat l-a măturat şi pe
Magyari. După moartea lui Nádasdy, survenită în anul 1604, predicatorul a
părăsit oraşul în împrejurări până azi neelucidate.
Va urma...
.......................................................
1. Familia
Nádasdy a obţinut conacul şi domeniile
de la Čachtice şi Klostermarienberg în anul 1569, în schimbul cetăţii Kanizsa, predată
fiscului regal, şi ca zălog pentru plata sumei de 50.000 de florini. În anul 1602, Francisc Nádasdy mai plăteşte 36085 de florini camerei regale şi primeşte dreptul de folosinţă veşnică.(Scrisoarea de
donaţie a fost emisă de regele Rudolf al II-lea la 22 august 1602) Conacul era format din trei corpuri de clădire (sub
formă de U), dintre care una cu etaj, cu ferestre cu ancadramente din piatră profilată. A avut o dată patruzeci şi şase de camere şi două saloane
(şi un ceas de perete, la reparaţia căruia un meşter ceasornicar din Topoľčany a lucrat şaisprezece zile), din care nu mai rămas
nimic, doar pivniţa-labirint de sub clădirea ruinată mai dăinuie şi azi. Domeniul a fost
confiscat în 1671, o dată cu celelalte bunuri ale
familiei, intrând în proprietatea fiscului regal, atunci
când nepotul Elisabetei Báthori, marele latifundiar Francisc Nádasdy de Nádasd
şi Terre Fogaras, a fost condamnat şi decapitat pentru participare la un complot
antihabsburgic.
Francisc Nádasdy, în
fundal: înmormântarea grofului, 1671
(gravură în cupru, Biblioteca Naţională Széchényi)
În pivniţa conacului s-a găsit o lespede cu stemă,
înfăţişând o raţă sau o gâscă (azi încastrată în zidul exterior al capelei
Sfntul Anton din Čachtice). Mai departe este sarcina
istoricilor să descifreze dacă e vorba de stema familiei Nádasdy ori este un
însemn husit (în limba slovacă husit însemnă gâscă).
“Gâsca” de
la Čachtice
Stema familiei Nádasdy
(Joan Blaeu: Regni Hungariae nova
et exactissima delineatio. Amszterdam, 1664)
2. Biserica a fost fondată
în jurul anului 1390, de viitorul
voievod transilvănean Stibor.
3. Era fiul unui cizmar din Sárvár (mama lui a fost servitoare la
cetate), a fost
audiat în “procesul” Elisabetei Báthori.
4. Mai târziu diacon la Sárvár, a
semnat ca martor testamentul Elisabetei Báthori.