DRAGWLYAHAZA

Vlad Ţepeş la Pécs ?

“Horum tyrannum Draculum, nomine quo ipsi demonem appellant, dum Pii secundi pontificis maximi apud Hunorum regem legati essemus, captivum vidimus, non Quidem procero admodum corpore, sed membroso sane ac valido, truci vultu atque horrendo,pregrandi et adunco naso, inflatis naribus, tenui et modice rubenti facie, in qua glaucos patentesque oculos extantia opido cillia vallabant, et nigrantia multo vilo supercilia minaces ostentabant; abrasis preterea genis mentoque omni, superiorum labiorum parte dumtaxat excepta, tumentia tempora teste molem augebant, taurinum collum erectam cervicem latis constebat humeris, ad quos subnigri crispantes capilli pertinebant. – Pe tiranul acestora Dracul, nume cu care ei numesc diavolul, l-am văzut captiv, pe când îndeplineam funcţia de legat al papei Pius al îî-lea pe lângă regele hunilor; nu foarte înalt de statură, dar foarte vânjos şi puternic, cu înfăţişarea crudă şi înfiorătoare, cu nasul mare şi acvilin, nările umflate, faţa subţire şi palidă, în care genele foarte lungi înconjurau ochii verzi şi larg deschişi, iar spâncenele, negre şi stufoase, îi arătau ameninţători; faţa şi bărbia erau rase, cu excepţia mustăţii. Tâmplele umflate sporeau volumul caputlui. Un gât ca de taur lega ceafa înaltă de umerii laţi pe care cădeau plete negre şi încârlionţate.” (Vaticani Latini MS 6029, Biblioteca Apostolica Vaticana)

 

Codicele lui Nicolaus Machinensis de Chatero, episcop de Modrusa (Roma, Biblioteca Angelica,  MS 551)

Contrar legendelor, Vlad a avut o bună libertate de mişcare în timpul şederii sale în Ungaria. I s-a cedat o casă în Pesta, primea stipendii, iar după 1474 s-a căsătorit cu Justina Szilágyi de Horogszeg, o rudă a lui Mathias (1), şi a avut în proprietate comună cu Justina o casă la Pécs.

Pesta şi Buda (Matthias Greischer, 1686)

La 10 septembrie 1489, la capitlul catedral de Pécs (2) s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare  privind un imobil situat în centrul oraşului. Vânzătorul a fost castelanul Jacob Kun de Rozsály, un membru al familiei Kun cu moşii întinse în comitatele Sătmar şi Ugocea. Devenind familiarul episcopului de Pécs, Iacob s-a mutat  în părţile vestice ale Ungariei. Imobilul, care purta numele de “Dragwlyahaza” (Casa lui Dragwlya), era o casă de piatră cu două etaje, situată în apropierea bisericii Sfântul Birtalan, mărginită dinspre est de proprietatea lui Benedict Szabó, dinspre sud şi vest de drumul public, dinspre nord de casa rectoratului altarului Sfânta Ecaterina. După moartea voievodului Dragwlya, văduva acestuia, Iustina a  donat casa servantului (famulus) ei, Dionisie. Acesta, săvârşind o tâlhărie şi omucidere (latrocinum), din prunca regelui a fost condamnat la moarte de către judele şi juraţii oraşului Pécs. Apoi regele şi episcopul au donat casa  lui Iacob Kun de Rozsály. Acum Iacob vinde cu 200 de florini această casă şi o şesie nepopulată, situată la sud de casă, lui Georg de Gyula şi fiilor săi, Ioan, Grigore şi Mihai.

Actul de vânzare a casei “Dragwlyahaza“ (3)

(Slovenský národný archív U 587 / GYULAY 10 25)

Cognomenul Dragwlyahaza arată că locuitorii oraşului Pécs au făcut o asociere între imobil şi persoana lui Vlad Ţepeş. Nu putem trage prea multe concluzii, alte dovezi ale prezenţei lui Vlad la Pécs nu există, sigur este doar faptul că acea casă era cândva în proprietatea voievodului muntean. Cu ocazia sistematizării centrului civic al oraşului s-a încercat localizarea casei “Dragwlyahaza” pornind de la descrierea din document. Preţul de vânzare ne arată că  era un imobil important. Era o casă pe colţ,  făcea parte dintr-un ansamblu de clădiri, situată într-o zonă centrală, în apropiere de biserica ruinată în timpul ocupaţiei otomane, pe locul căreia a fost constuită geamiul paşei Kasim Gazi. În planul oraşului din 1686, inginerul francez Joseph de Haüy, la sud de geami, indică un ansamblu de clădiri care împarte în două zona centrală. Arheologii presupun că pe colţul sud-vestic al acestuia era casa lui Vlad Ţepeş.

Zona centrală a oraşul Pécs în anul 1686 (detaliu)

În acea zonă au fost descoperite resturile unor construcţii medievale şi o pivniţă, dar nici un indiciu care să facă trimitere la voievodul muntean.

.....................................................

1. Cronica deacului Fedor Kuriţîn (?), trimisul suveranului moscovit Ivan al III-lea la curtea lui Mathias, păstrată în copia călugărului Iefrosin (Povest’o Dracule), copist la mănăstirea Sfântul Chiril din Belozersk:

 “[Craiul]...i-a dat o casă la Pesta, în faţa Budei” , iar după moartea lui Vlad “a luat pe sora lui şi cu cei doi fii în Ţara Ungurească, la Buda: unul trăieşte pe lângă fiul craiului, iar celălalt a fost la episcopul de Oradea şi a murit în vremea mea. Iar al treilea fiu, mai în vârstă, Mihai, l-am văzut aici la Buda, fugise de la împăratul turcesc la rege.”

2. În evul mediu oraşul Pécs se numea Quinque Ecclesiae/ Fünfkirchen (Cinci Biserici)

3. Textul latin

“Nos capitulum ecclesie Quinqueecclesiensis memorie commendamus, quod egregius Iacobus Kwndictus de Rosaal castellanus castri Quinqueecclesiensis coram nobis personaliter constitutus libereconfessus extitit in hunc modum: quomodo ipse quandam domum suam lapideam, Dragwlyahaza vocatam in civitate Quinqueecclesiensi fundatam, cui ab orientali fundus Benedicti Zabo, meridionali et occidentali vie plaustrales communes, aquilonari vero plagis domus rectoratusaltaris Sancte Katherine virginis in ecclesia parochiali Sancti Bartholomei apostoli in dictacivitate Quinqueecclesiensi fundata constructi contigue vicinari asseruntur, quam quidem domum sive fundum generosa domina Iustina relicta condam Dragwlya waywode cuidam Dionisio famulosuo ob servitiorum suorum merita in perpetuum contulisse perhibetur, sed postmodum eodem Dionisio in crimine latrocinii deprehenso et ob id iussu regie maiestatis per iudicem et iuratos cives huius civitatis Quinqueecclesiensis, uti idem Iacobus Kwn retulit, laqueo mortis iuridice condempnato eandem dom[um sive fun]dum idem serenissimus dominus Mathias rex etc. acreverendus dominus Sigismundus episcopus huius ecclesie nostre Quinqueecclesiensis dicto Iacobo Kwn pro fidelibus servitiis suis per notam dicti commisso criminis manifestam sub certis libertatibus et privilegiis contulisset  perhenniter possidendam egregiis Georgio de Gywla ac Iohanni, Gregorio et Michaeli filiis eiusdem ipsorumque heredibus et posteritatibus universis pro ducentis florenis auri puri iam plene persolutis et perceptis dedisset et vendidisset iure perpetuo et irrevocabiliter tenendam possidendam pariter et habendam simul cum cunctis suis libertatibus et  privilegiis, aliis etiam utilitatibus et pertinentiis ad eandem de iure spectantibus et pertinere debentibus, quibus scilicet hactenus dictus Iacobus Kwn tenuisset et possedisset, et signanter una sessione deserta penes dictum fundum curie a parte meridionali habitam [habita], nullum ius nullamve iuris et dominii proprietatem in eadem sibipsi reservando, sed totum et omne ius ac omnem iuris et dominii proprietatem, si quod et quam memoratus Iacobus Kwn in eadem domo qualitercumque imposterum habere speraret, in prefatos Georgium, Iohannem, Gregorium et Michaelem de Gywlaac eorum heredes transferens pleno iure harum nostrarum vigore et testimonio literarum mediante. Datum feria quinta proxima post festum nativitatis gloriosissime virginis Marie anno Dominimillesimo quadringentesimo octogesimo nono.”