.....ÎN ACTE ŞI DOCUMENTE

Cetatea Cheresig 

“Poziţionată la nord-vest de localitate, riguros lângă fâşia de fronti­eră de stat dintre România şi Ungaria. Cea mai mare parte a incintei este în partea ro­mânească, iar o parte a şanţului (colţul nordic) este în partea maghiară..... Donjonul este ridicat din cărămidă, pe un pl. hexagonal neregulat......”

Continuarea pe site-ul

http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/C/Cheresig/Cheresig.htm

Lângă Cheresig, în ziua Naşterii Domnului

(Pécsi Püspöki Levéltár, Klimó-gyűjtemény Tom.I.p.35)

Prima menţiune sigură a cetăţii datează din 25 decembrie 1289, zi în care regele Ladislau Cumanul (1), aflat la Cheresig, porunceşte şi face cunoscut  nobililor şi tuturor celor care fac armată, mai bine zis sunt supuşi serviciului militar, din comitatele Sătmar, Szabolcs şi Bereg, văzând pezenta scrisoare, de îndată, înarmaţi şi împreună cu magistri Ştefan şi Paul, fii comitelui Mihai fiul lui Ubul, să i se alăture şi vor beneficia de bunăvoinţa sa, altfel se va răzbuna pe ei, pe bunurile şi persoana lor, ca pe cei care nesocotesc poruncile şi dispoziţiile sale. Dată lângă Cheresig în ziua Naşterii Domnului.

“ Ladislaus, Dei gratia, Rex Hungariae, fidelibus vniversis,

Ladislaus, Dei gratia, Rex Hungariae, fidelibus suis Vniuersis Nobilibus, et aliis omnibus exercituantibus, seu exercituare debentibus, in Comitatibus de Zathmar, Zabouch, et Beregh existentibus, salutem et gratiam. Fidelitati Vestrae firmiter praecipiendo mandamus, quatenus statim visis praesentibus, vna cum Magistris Stephano et Paulo, filiis Comitis Michaëlis, filii Vbul, armati ad nos accedere debeatis, et vos in instanti iungatis; et si fidelitatis seruitia nobis exhibueritis, prosequemur vos omni bono regio cum fauore, sed si in praesenti nobis negocio fidelitatem et seruitia non exhibueritis, vlciscemur vos in rebus et personis tanquam nostri praecepti et mandati transgressores. Datum iuxta Keressceg in Festo Natiuitatis domini.“

 “Rex Ladislaus interficitur – Regele Ladislau este omorât” (Cronica Picatată, p.129)

În anul 1313 cetatea Cheresig era în posesia lui Beke, fratele palatinului Kopasz fiul lui Toma din neamul Borsa. (DL 54465) Apoi, Carol de Anjou asediează şi cucereşte cetatea (DL 99555) în vara anului 1317. (La 6 iulie regele era sub castro Adryan, DL 1148) Nu putem exclude ipoteza că la acel moment fortificaţia să fi fost apărată de cel mai liniştit membru al clanului Borsa, Ladislai dicti Vook/ Ladislau zis cel Orb (DL 3379).

(Beke a fost asediat şi învins în cetatea Nyalaab/Korolevo/ în anul 1315 - DL 70606)

Afirmarea autonomistă a oligarhiei se consolidase mult prea mult şi Ungaria risca să devină un stat-mozaic, iar puterea regelui formală. Intervenţia energică a lui Carol de Anjou, înfruntarea militară între regalitate şi “monarhii” regionali a nimicit prepotenţa şi a familiei Borsa. Comitele Bihorului va deveni Dionisiu de Futak, castelan al cetăţii Adrian va fi Pós, omul voievodului transilvan Dausa de Debreţin, la Bologa îl găsim pe Desideriu de Elefant, dar şi cetatea Cheresig va intra în stăpânire regală, pe mâna lui Alexandru de Nekche, fratele magistrului tavarnicorum regalium (2), Dimitrie de Nekche.

“Anych consortem Magistri Beke filii Thome” – Anych soţia magistrului Beke fiul lui Toma din neamul Borsa (DL 1577)

Şirul castelanilor (vicecastelanilor) începe din anul 1313 şi continuă apoi, cu mari şi dese întreruperi, până dincolo de anul 1400.

1321, 1323, 1324, 1327

Magister Alexandu fiul lui Alexandru de Nekche din neamul Aba. A murit la Cheresig (cca. 1327) şi a fost înmormântat la Oradea, în “Ecclesia Varadiensis in honorem illibate virginis Marie...constructa et olim per gloriosissimum principem sanctum Ladislaum, regem Hungarie,...pie et laudabiliter fundata”(DL 2031, 275797, 60190, 2438)

1322

Nicolae fiul lui Aba, vicecastelan (DL 2116)

1326/1327

Bartolomeu, vicecastelan  (DL 71546)

1327, 1328 

Dimitrie Nekche fiul lui Alexandru din neamul Aba (DL 2438, 60963)

1344, 1345, 1346

Magister Cyko (DL 274060, 87369, 3818)

“...potentia divina per pestem  indicibilem... – puterea divină print-o ciumă de nedescris...” (Dumitru, episcop de Oradea. 1349/DL 4055)

1349 -1350

“...puterea divină printr-o ciumă de nedescris, ivită în acest an, mai bine zis anno domini MCCCXLIX, a curmat inevitabil cursul vieţii multora...”

Date strict referitoare la domeniul şi cetatea Cheresig din timpul marii ciume nu avem, dar sigur au împărtăşit soarta celorlalte aşezări din Bihor, suferind pierderi însemnate de pe urma epidemiei, cu efecte pe termen lung. Cronica mănăstirii din Miechówi (Polonia) vorbeşte despre o rată de mortalitate foarte ridicată “..mortalitas magna fuit in regno Hungariae, multe civitates et ville deserte habitatoribus vacuate...- mare a fost mortalitatea în regatul Ungariei, multe oraşe şi sate sunt pustii, golite de locuitori” (Monumenta Germaniae Historica, Scriptores. XIX. S.670)  Episcopul de Oradea încerca disperat, deja în 1349, să repopuleze satul Vintere (comuna Holod), oferind judelui satului, voievodul Petru fiul lui Stanislai o seamă de libertăţi şi favoruri, printre care şi posibilitatea de a ţine un preot ortodox, fără plata de collecta, pentru a atrage români pe domeniul episcopiei.

“Nos Demetrius dei et apostolicae sedis gratia episcopus Waradiensis significamus tenore praesentium quibus expedit universis, quod nos terram seu possessionem nostram Felwenter vocatam populorum multitudine intendentes decorare, Petro Woywodae, filio Stanislai, iudici eiusdem villae Felwenter hanc gratiam specialem duximus concedendam, ut unum presbiterum olachalem, donec nostrae placuerit voluntati, sine omni collecta et exactione qualibet nobis jure domini provenire debentibus possit et valeat conservare. Datum in Kyralmezey, feria sexta proximia post festum beatae Margaretae virginis et martiris. Anno domini M. CCC-mo XL-mo nono.”

Turnul de la Cheresig (releveu 1967 – Crisia XXXIX, 2009, p.88)

Statutul de cetate regală se menţine până în toamna anului 1390, când cetatea a fost trecută în stăpânirea lui Ştefan Losonci, ban de Mačva, împreună cu aşezările Zenthkatherinaazunfalua, şi Körmösd, Besenyőpuszta, Körösszegapáti, Darvas, Berekböszörmény (Ungaria), Vasari, Tulkereg, Karul (azi dispărute), Tămăşeu, Pâncota, Cefa, Inand şi Craidorolţ din comitatul Sătmar. (Capitlul de Arad, 7 ianuarie 1392, transcris în diploma regelui Sigismund de Luxemburg din 10 marie 1392)

Ştefan  Losonci moare fără urmaşi pe linie masculină, şi cetatea cu domeniul aferent revine în proprietate regală. Se pare că o perioadă, până la data donaţiei regale, Ştefan  Losonci a deţinut cetatea cu titlul de zălog, fiindcă Sigismund de Luxemburg, în schimbul cetăţii Cheresig şi pentru suma datorată (1333 florini), cedează văduvei târgul Segesd, care apoi va fi schimbat cu cetatea Buják, situată în nordul Ungariei. (Batthyanysches Herrschaftsarchiv Güssing, U 1101 / 1 1 3)

Sigiliul lui Ştefan Losonci, ban de Mačva, 1391 (DL 78060)

În 1396 regele Sigismund donează cetatea cu domeniul aferent magistrului Nicolae comite de Timiş şi lui Gheorghe, fii lui Ştefan de Sydow şi prin ei lui Ştefan, tatăl lor şi fratele lor Petru, pentru meritele lor şi pentru suma de 1000 de florini. (Fejér CD X/2, 352) Familia îşi va forma noul nume de aici, Csáki de Keresszeg.

Domeniul cetăţii era format din opido similiter Kerezthzeg vocato – târgul numit la fel Cheresig şi satele enumerate şi în 1390 (mai puţin Craidorolţ). Anul următor şi Tăuteu intră în posesia familiei, ca în 1421 domeniul cetăţii să fie compus deja din 28 de aşezări.  (DL 71453)

Sigiliul comitelui de Timiş, Nicolae Csáki, 1400 (DL 53079)

1411

Castelanul cetăţii era Andrei de Erdeohegy (DL 71450)

1457

 Sunt amintiţi castelanii Toma Farkas de Keulcze şi Mihai de Baranya (Csáky O., I, 416.l)

1463

Martin de Feldes, castelan (DL 15882)

1510

Este menţionată capela cetăţii (cu hramul Sfânta Otilia). Se pare că era situată în  cetatea interioară, aproape de poarta care făcea legătura cu cetatea exterioară. Lângă ea era o intrare boltită care ducea la un ansamblu mic cu cinci incăperi, din care două sunt descrise ca fiind intacte, în stare bună, a treia abandonată, necesitând amenajare, a partra tot în stare bună, iar a cincea era boltită, situată lângă cea abandonată. De asemenea sunt amintite “pivniţele mari”. (Csáky oklevéltár, II., 536.l)

Semnătura autografă a lui Nicolae Csáki, episcop de Cenad. 1502 (DL 71589)

Anul 1514 aducea o “încercare” pentru cetatea Cheresig dar şi pentru unul din proprietarii ei: războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja. Mobilizarea generală prevăzută pentru cruciadă s-a transformat într-o sângeroasă luptă internă. La 16 iulie focul răscoalei a mistuit deja nobilimea  comitatelor Cenad, Arad, şi Zărad.  La 26 mai oastea nobiliară înfrânge armata ţărănească la Apateu, care se retrage, iar episcopul Nicolae Csáki se opreşte la Nădlac, la castelul lui Peter Jakšić, să sărbătorească victoria alături de alţi nobili. Noaptea locuitorii husiţi ai Nădlacului au umplut şanţurile castelului cu vreascuri, şi dând foc la palancă au atacat castelul. Episcopul s-a refugiat la Cenad, care apoi a fost ocupat şi incendiat de răsculaţi. Pe Nicolae Csáki l-au tras în ţeapă. 

 

Sigismund Györki, Grigoriu Ivánházai şi Gheorghe Baroch Németi au predat castrum Challya/cetatea Ceala din comitatul Arad, fără luptă, in manus ipsius Gheorgy Zekel/ în mâinile lui Gheorghe Secuiul (Doja), 1514 (DL 60029)

În comitatul Bihor răsculaţii se adunau în taberele de la  Kölesér (aşezare dispărută, la V de Salonta) şi Cheresig. Petru, preotul târgului locuia pe strada Sfânta Ecaterina (strada bisericii) şi probabil, între biserică şi mănăstirea dominicanilor era situată şcoala unde preda, în vremuri liniştite, deacul Nicolae. Acum deacul şi judele târgului s-au pus în fruntea ţăranilor şi au atacat cetatea. În ajutorul lor a venit cu o ceată de la Oradea cantorul Ieremia şi de la Cegléd preotul Laurenţiu Mészáros de Megyező, “....et multa cadavera per terra numerabant. “ (György Szerémi: Epistola de perdicione Regni Hungarorum,1857, 68. l.)

1526

Citim despre o casă şi un palat în partea superioară a cetăţii şi despre turnul mare. (Csáky oklevéltár, II., 558.l)

La începutul secolului al XVII-lea haiducii (haidăi) lui Ştefan Bocskai au fost înzestraţi cu privilegii, şi aşezaţi pe pusta de la Kölesér, apoi la Salonta. Procedura de punere în posesie s-a făcut la Cheresig, probabil fiindcă în zona Salontei erau semnalaţi tătari, iar aici haiducii erau deja prezenţi şi s-au putut lua măsuri de protejare a comisiei, formată din căpitanul Petru Dormáni, canonicul Ioan Debreczeni şi omul Capitlului de Oradea. Cetatea a rămas în proprietatea familiei Csáki, doar târgul a devenit un “oraş haidăiesc”.

100 de haiduci şi căpitanul Ştefan Bekény sunt  mutaţi din Cheresig la Tămăşeu din ordinul lui Gabriel Báthory, dată la Cluj, la 7 mai 1608. 

În 1643 conducătorul haiducilor liberi din Chersesig era  “Egregii Martini Kis liberorum Haydonum Nostrorum Possessionis Kerest Szeg ductori” (Libri Regii 23, 163b-164)

 

Oradea, cartierul Subcetate, 1804 (parcelare, MOL, S 11 No 1788)

Inventarium rerum omnium mobilium et imobilium in arce Keöröszegh existentium anno 1635 die 3. Augusti factum – Inventarul tuturor bunurilor mobile şi imobile existente în cetatea Cheresig.

Az toroni mellet valo hazban vagion – În odaia de lângă turn este l dulap fără încuietoare

În palatul de lângă turn este l dulap fără încuietoare................

1 prichici din piatră, 2 scaune

1 uşă fără încuietoare

În a treia odaie:

1 prichici din piatră, uşa latrinei fără încuietoare, 1 uşă pe fereastră (cu un canat), 1 laviţă, 1 uşă fără încuietoare

În a patra odaie:

3 săcăluşi (puşti), 1 dulap fără partea de sus, 1 laviţă

1 prichici din piatră pentru vatră

1 fereastră cu grătar de fier

În a cincea odaie:

1 prichici din piatră pentru vatră, 5 laviţe, 2 tocuri de uşă fără uşi

..........................

În a doua magazie:

1 cuptor stricat, 2 uşi fără încuietoare, 3 laviţe, 5 tăblii de slănină, 1 spinare de porc, 16 picioare de porc

 ..................................

 În a şasea odaie din casa din mijloc de lângă turn: 10 coşuri vechi, 1 usă cu încuietoare fără lacăt

Pe stradela Lipova:

1 laviţă, 1 coş vechi, în odaia mică  l covată, 1 uşă fără încuietoare

Bastionul de dincolo de stradela Lipova:

1 obuzier dar roţile şi celelalte unelte sunt stricate

În capelă:

9 laviţe lungi, 1 obuzier incomplet, 1 grătar de fier, 1 scaun, 1 taburet, 1 crucifix pe altar,.......veşmănt preoţesc vechi purpuriu înflorat, 3 sfeşnice din alamă pe altar....1 crucifix de lemn lângă altar,... o eşarfă de atlas alb,... 3 picturi vechi, rupte....1 pictură cu Sfânta Fecioară, 1 amvon în capelă, pe altarul cel mic 1 steag bisericesc rupt,.....1 pavăză veche, ruptă, 1 bombarda compacta cu 6 ţevi în capelă, un obuzier spart, bucaţile sunt acolo, a treia uşă a capelei sticată, o giulea din piatră .......

Unde se iasă din cetatea interioară:

Şi acolo un şopron stricat, uşa cu zăvor şi lacăt

În pivniţa superioară, ruinată 2 coşuri, 1 cadă

...............

În bucătărie:

1 uşă spartă, 1 masă fără picioare, 1 scaun fără picioare, 1 coş, 1 uşă

În cetatea exterioară, în casa inferioară:

1 masă fără picioare, 1 piatră de moară sub scări......

...........................

În pivniţa exterioară:

1 tonă de praf de puşcă..... 11 rame de geam, 2 felinare, 3 butoaie goale fără fund, 1 ladă stricată, 1 masă cu picioare în formă de X,  1 frânghie de cânepă, funii,............1 piuă, 1 oală, 2 ulcioare, un sfredel pentru găurit piatră...

470 Achtel = 2820 litri grâu în cetatea exterioară

100 Achtel =   600 litri orz

  32 Achtel =   256 litri mei în cetate, la moară mai sunt 160 litri

În odaia deasupra porţii:

1 laviţă, 11 picioare pentru mese, 7 rame pentru geam, 2 uşi.....

Sub poarta cetăţii:

22 săcăluşi, 1 săcăluş fără pat, 3 fiare pentru robi,  1 cătusă de fier

2 lacăte, 2 lacăte pentru cătuşă de fier,1 obadă, 1 pinten vechi, 5 ghiulele din piatră

Gardul exterior:

4 grajduri, 1 pat stricat în primul grajd, fiecare grajd are uşă

..........................................................

O moară cu 4 pietre, toate cele patru pietre sunt bune

.......................................

1 săcăluş pentru nevoile morii, 1 uşă de fier, o covată din fier,

Cârciuma e a cârciumarului. În cârciumă: 3 castroane din lemn, 1 pâlnie, ...1 măsură, 1 scaun, 3 cupe din lemn.

..........................................................

1 poartă către oraş....1 poartă către pădure....

.............................

Cetatea are restanţă la cârciumarul din Cheresig :75 fl 13 den.

La cârciumarul din Bezermeny (Berekböszörmény) pentru vin : 109 fl

La Dimitrie Zeres: 9 fl.

În 1692 cetatea se afla într-un ireversibil proces de degradare, iar aşezarea cu acelaşi nume era pustie. Conscriptorii nici nu ştiu de existenţa lor.

Sic tranzit....

.........................................................................

1. În perioada de domnie a lui Ladislau Cumanul, oligarhii deveniseră rivalii puterii regale. Nereuşind să armonizeze tensiunile existente în ţară şi încercând să recupereze puterea din mâinile marilor aristocraţi, regele se sprijină din ce în ce mai mult pe cumani. Fiind el însuşi cuman după mamă, aderă la cutumele şi religia acestora (a fost excomunicat de trei ori). Cumanii devin principalele sale gărzi de apărare. Ladislau îl numeşte comite palatin pe mahomedanul Myse şi părăseşte Buda, petrecându-şi ultimul an de viaţă în compania cumanilor stabiliţi la est de Tisa.  Modul său de viaţă a adâncit şi mai mult criza internă existentă în regat, şi înalta preoţime, dând mâna cu aristocraţia, îl provoacă pe rege la un război pe viaţă şi pe moarte. Ladislau va fi ucis la 10 iulie 1290, de cumanii săi. Un lucru este sigur, a fost un asasinat comandat (la acea dată viitorul rege, Andrei al III-lea, a fost adus deja în ţară).

 

Plângerea comitelui Mihai fiul lui Ubul împotriva lui Kopasz fiul lui Toma din neamul Borsa. 20 iulie 1292 (Pécsi Püspöki Levéltár, Klimó-gyűjtemény U 1067 / 21)

În faţa capitlului catedral de Strigoniu, la 20 iulie 1292, comitele Mihai fiul lui Ubul îi  acuză pe cei din clanurile Borsa şi Aba că ar fi “autorii morali” ai asasinatului.

Peste câţiva ani, Carol de Anjou îl va considera (documentul din 12 octombrie 1325) instigator la această crimă pe fostul palatin, “..cum Kopaz quondam palatinus... lese majestatis crimen quod in morte domini Ladislai...” Dar nu numai neamul Borsa a fost interesat în dispariţia rebelului rege. Papa, arhiepiscopul de Strigoniu sau Ivan de Güssing (“lupus rapax”) toţi au putut răsufla uşuraţi. Mahomedanul, “der wilde grav Mizze- sălbaticul grof Mizze” va răzbuna moartea regelui, omorând pe doi dintre ucigaşii monarhului.

 

Sigiliul reginei Elisabeta, soţia regelui Ştefan al V-lea şi mama lui Ladislau Cumanul

I - ELISABET DEI GRACIA REGIAN HVNGARIE ET FILIA BELE QARTI –

II  - S VXORIS STEPHANI REGIS QUINTI QUARTI BELE ILLVSTRIS REGIS FILI

Itinerariul regelui Ladislau Cumanul, iulie 1289 – 10 iulie 1290

13 iulie: Jucu de Mijloc

21 august: Tiszalúc (Ungaria)

27 august : Žabalj (Serbia)

1 septembrie:Apoldu de Jos

9 septembrie: Poroszló (Ungaria)

13 septembrie: Cuvin

18 septembrie: Arieş

4 noiembrie: Bretea /Mureşană ori Română

9 noiembrie: Toty şi Wegh (dispărute, la N de Semlac şi la V de Lugoj)

7 decembrie: Cenad

25 decembrie: Cheresig

5 martie: Cegléd (Ungaria)

15 marie: Şemlacu Mare

29 aprilie: Caransebeş

21 mai: Cheenk (aşezare dispărută, în vecinătatea Ciacovei)

27-28 mai: Secaş

18 iunie: Cenad

24-25 iunie: Szarvashalom (Ungaria)

10 iulie: sălaşul cumanilor de lângă Körösszegapáti (Ungaria), locul numit Kun-ülés/Şedere-a-Cumanilor

2. magister tavernicorum regalium = păzitorul trezoreriei regale. Ar proveni din cuvântul tharkhan (cel care are acces liber la khan), menţionat în  legătură cu avarii în anul 796. La început, în secolul al XII-lea, preia sarcinile ecomice ale comitelui curial şi este menţionat ca magister cubiculariorum. Din secolul al XIV-lea este însărcinat cu dirijarea activităţilor legate de veniturile regale (mine, ocne, vămi  sau batere de monede) Avea şi atribuţii judecătoreşti, mai restrânse decât palatinul (acestea s-a redus la judecarea cazurilor de contestaţie privind oraşele Buda, Pesta, Bartfeld/ Bardejov, Preschau/ Prešov, Cassau/ Košice, Tyrnaviae/ Trnava, Poson/ Bratislava şi Sopron)