Voievodul Ştibor II
“Der Kung von Ungarn ist och der
gesalbten Kung einer, und sind die Würm sei Gesellschaft, so da gezaichnet stan
– Regele ungurilor este de asemenea unul din regii unşi, şi viermele
reprezentat aici simbolizează societatea sa.” (Copie târzie după armorialul lui
Conrad Grünenberg, 1602/1604, Bayerische Staatsbibliothek)
În luna noiembrie 1399, Sigismund
plecă la graniţa moraviană, într-o campanie militară de pedepsire a markgrafului
de Moravia (vărul său, Prokop), care în timpul răzvrătirii familiei Lackfi, însoţit de fostul palatin Ladislau de Oppeln,
a pătruns în ţinutul de sus şi a pustiit o parte a comitatelor Liptó/Liptov,
Turóc/ Turiec şi Szepes/Spišsk, ocupând mai multe cetăţi situate pe valea
râului Váh.
Itinerariul lui Ştibor în anul 1400
8 septembrie – Trenčin
6 octombrie – Poson
27 noiembrie – 2 decembrie – Ostrava
Sigismund a reuşit să ocupe Ostrau/Ostrava,
la a cărei asediu participă şi Ştibor, şi fiind încă în război cu Procop (1), la
9 august 1400 regele lasă apărarea oraşului în sarcina lui Jacob Sčene de Belin. (Codex diplomaticus et
epistolaris Moraviae, III.p.67, no.44)
Itinerariul lui Ştibor în anul 1401
28 februarie – Poson
8 aprilie – Buda
- 8 aprilie 1401, voievodul Ştibor
pleacă pentru a aduce în ţară pe Margareta Piast, prinţesă de Brieg (2),
viitoarea soţie a regelui. (DL 78423)
Sigismund revine la Buda după o absenţă
de mai bine de un an. Între timp tabăra oponenţilor săi a crescut de-abinelea,
şi toţi nemulţumiţii sunt de acord că a sosit momentul ca Sigismund să fie
deposedat de coroană, pentru totdeauna. Pe cine să-l pună în locul lui – aici
părerile erau extrem de divergente. La 28 aprilie 1401 forţele militare ale
nobilimii răsculate au pus stăpânire pe castelul regal de la Buda, capii
răscoalei îl declară pe rege prizonier şi îl “transferă”, sub escortă, la
Visegrad. Fraţii Garai fac tot posibilul să-l ia pe Sigismund în cetatea lor,
la Siklós, să-l ştie la adăpost de orice pericol, şi Nicolae Garai oferă mai marilor ţării, drept ostatici
pentru rege, pe fiul şi pe fratele său.
“….pro liberatione nostrae personae fortunae casibus submiserunt,
partes suas pro nostra Matte, erga dictos praefatos et Barones pro fienda pace
interponendo, eisdemque Praelatis et Baronibus nobis contrariantibus, ipse
Nicolaus fidelis Mediator, praefatos Joannem Fratrem, et Nicolaum filium suos
pro fulcimento determinationis dictae incoeptae Pacis in Obsides assignando”
(Fejér, CD X/4, 669)
“În al 1401-lea an de la Întruparea Domnului, în cea mai frumoasă
perioadă a primăverii, când zilele se scurg în semnul Taurului…în ziua când
Maica Biserică sărbătoreşte victoria Sfântului Vitalis, baronii ţării, sub
pretextul unei consfătuiri, în mod perfid, au intrat în palatul regelui…..cu
mare zgomot au pus mâna pe el: şi dacă cei ce-l iubeau nu ar fi spus un cuvânt
în apărarea lui, pe loc şi-ar fi dat sufletul, ca Iulius Caesar, sângerând din
răni numeroase.” (Thuróczi, Cap. IX)
La Siklós Sigismund va sta
prizonier circa şase luni. În acest timp regatul a fost condus în numele
Sfintei Coroane de un guvern, iar Ştibor, aflat la curtea din Brieg în momentul
arestării lui Sigismund, răscoală comitatele nordice ale Ungariei, pregăteşte
trupe în sprijinul regelui şi atacă pe
rând cetăţile nobililor răzvrătiţi din Nitra şi Trenčín.
- La cetatea episcopală din Nitra,
în timpul asediului, Ştibor a fost văzut urcându-se pe loitră şi a fost unul
dintre primii care au escaladat zidul. (Johann Mailäth: Geschichte der Magyaren
II, 147)
Sigiliul folosit de cancelaria
ungară în perioada de “interregnum” din vara
anului 1401 (DL 87685)
SIGILLUM SACRAE CORONAE REGNI
HUNGARIAE
Cei mai mulţi partizani şi
susţinători în rândul aristocraţiei ungare tot Ladislau al Neapolelui avea
încă, şi acum, spijinit de banul Bosniei, Hrvoje Vukčić, de baronii croaţi şi
de oraşul Zara, Ladislau revine să ocupe tronul lui Sigismund (Lucius: De regno
Dalmaciae et Croatiae, Lib. V). În opoziţie totală cu cei din sud, nobilimea
din comitatele din nordul regatului, după o consfătuire ţinută la Tepličany, îl
invită pe tronul Ungariei pe Władysław Jagiełło. Regele Poloniei dând curs
chemării celor din Ţinutul de Sus (până la urmă va refuza), adună armată la Neu Sandez/Nowy Sącz să între
în regiunea Spiš (Długosz: Historiae Polonicae Lib. X). Partea nord-vestică a
regatului a fost ocupată urgent de Jodok (Eberhart Windeckes:…Kaiser Sigmunds,
1893, c. 4) care, pe baza tratatului încheiat cu Sigismund, îşi revendica şi el
coroana Ungariei.
Armele lui Hrvoje Vukčić. Missale
Glagoliticum Hervoiae Ducis Spalatensis
(până în anul 1403 Hrvoje a fost
bogumil, de aceea a fost dedicat lui acest liturghier gnostic)
În această situaţie confuză şi
tulbure, Nicolae Garai reuşeşte o reconciliere (3) între aristocraţia de la
Buda şi rege. Mai marii ţării sunt de accord să-i redea lui Sigismund
libertatea, şi cu libertatea puterea regală dacă cei răzvrătiţi vor fi iertaţi
şi domeniile funciare acordate străinilor vor reveni în proprietate regală (de unde
apoi pot fi reîmpărţite – nu-i aşa – domnilor autohtoni). Sigismund la un
singur punct nu cedează: de domeniile lui Ştibor nu se va atinge nimeni.
Aşa a luat fiinţă în toamna
anului 1401 “Liga de la Siklós”, care practic a asigurat pentru următoarele
trei decenii coroana pentru Sigismund, iar
pentru Nicolae Garai demnitatea de comite palatin.
- Ştibor a fost eliberat din
funcţia de voievod (la 24 februarie 1402 semnează “pridem Vaiuoda”- Fejér: CD
X/4, 137), şi tot în acest an pierde şi titlul de comite de Poson (La 22
decembrie capitlul de Poson eliberează un document pentru Smilo de Phretaic
Comes Posoniensis)
Sigiliul lui Nicolae Garai,
comite palatin (DL 8756)
S NICOLAI D GARA D--- MAGNI
Câteva din dispoziţiile lui Ştibor
pentru Transilvania din timpul primului său voievodat.
- 31 ianuarie 1397, Cluj. – Ştibor
interzice exportul cailor (Zs.O I, no.4621)
- 30 octombrie 1398, Haţeg. – Juraţii,
oaspeţii şi românii din Haţeg, în prezenţa voievodului Ştibor fac dovada că părţile
împădurite ale aşezării Nagypala (azi, Băuţar?) au fost defrişate şi colonizate
de către bunicul lui Valentin şi Dan. (Zs.O. I, no.5545)
- 31 decembrie 1398, Sibiu. – Voievodul
Ştibor interzice în modul cel mai strict tuturor nobililor atât unguri cât şi români, castelanilor
şi vicecastelanilor şi în primul rând castelanilor din Haţeg şi Hunedoara, precum
şi tuturor funcţionarilor desemnaţi, ca – din cauza uciderii familiares-ilor regali – cetăţenii oraşului Sibiu
să fie împiedicaţi, reţinuţi sau molestaţi în vreun fel atunci când trec pe jos
sau călare cu marfa lor prin teritoriul controlat de cei amintiţi mai sus.
“Stiborius vaivoda Transiluanus
comesque in Zolnuk universis et singulis nobilibus tam Vngaris quam Olachis,
castellanis, vicecastellanis et praesertim castellanis in Haczak et in Huniad
constitutis necnon aliis universis officialibus, qui praesentibus fuerint
requisiti, salutem cum omnis boni augmento. Committimus vobis et in regiae
maiestatis persona cuilibet vestrum strictissime praecipiendo mandamus,
quatenus dum et quando fideles nostri cives de Cibinio tam pedites quam equites
cum eorum rebus mercimonialibus ad vos et ad vestra territoria pervenerint,
eosdem praetextu homicidii nunc de proximo per eosdem in familiaribus regalibus
perpetrati non impediatis, arestetis nec quovis modo molestare seu perturbare
praesumatis, et aliud in praemissis non facturi. Datum Cibinii, feria tertia in
vigilia circumcisionis domini, anno domini millesimo trecentesimo nonagesimo
nono.” (Zimmermann: Urkundenbuch… III. 228-229)
- 17 ianuarie 1399, Turda. – Ştibor
declară ca fiind fals documentul emis la 6 mai 1356 în numele arhidiaconului
Solomon din Turda. Respectivul act a fost prezentat în anul 1377 voievodului
Ladislau de Losonc de către Ştefan, notarul conventului din Cluj-Mănăştur.
Acest notar a fost ars pe rug pentru falsificare de sigilii şi acte oficiale,
deci orice document scris de mâna lui este declarat nul. (DL 42694)
Documentul declarat nul de către voievodul
Ştibor (DL 27427)
Scăpat din “arest”, Sigismund s-a
văzut nevoit de a-şi redresa situaţia financiară, şi Ştibor plecă în Polonia să
facă rost de bani pentru stăpânul său. Are o sarcină grea, trebuie să-i vândă Ordinului
Teuton regiunea Neumark, în condiţiile în care marele maestru nu vrea nici să
audă de cumpărarea acesteia.
- 20 ianuarie 1402, Halici.
Sigismund îl trimite pe Ştibor în Polonia, şi îl dă puterea să-i zălogească marelui
maestru Konrad von Jungingen regiunea Neumark de dincolo de Oder (Deutschordenszentralarchivs
in Wien, U 1035 / 22)
- 15 iulie 1402, Mariengurg. “Wir
Stiborius vormals Wojewode in Siebenbürgen” – Noi Stiborius fost voievod….. vinde
regiunea Neumark Ordinului Teutonic
pentru 63.200 de florin de auri, şi se obligă să înregistreze, conform obiceiurilor,
documentul privind această vânzare, care
va fi eliberat sub sigiliul lui
Sigismund. (Deutschordenszentralarchivs in Wien, U 1035 / 23)
...........................................
1. La 20 august 1400 Wentzel de
Luxemburg pierde tronul Germaniei. Fiind ameninţat cu detronare şi în Cehia, îi
cere ajutorul lui Sigismund. După un lung şir de tergiversări din partea lui
Sigismund, cei doi fraţi se întâlnesc în luna octombrie la Kuttenberg/Kutná
Hora. Sigismund, în schimbul unui ajutor armat, cere bani, regiunea Silezia şi
coroana Cehiei (după moartea lui Wentzel). Indignat de pretenţiile fratelui
său, Wentzel pleacă, lăsând în urmă oraşul Kuttenberg cu Sigismund cu tot. (Va
reuşi, cu ajutorul lui Prokop, să-şi pătreze poziţia în Cehia) Sigismund va continua
războiul său cu Prokop (mai bine zis jefuirea domeniilor acestuia) şi încheie
un accord pentru înlăturarea lui Wentzel cu celălalt văr al sau, Jodok, pe
care, fără ştirea şi acordul stărilor, îl numeşte successor al său pe tronul
Ungariei. (Fejér, CD. X/4, 65, X/6, 120 şi František Palacký: Geschichte von
Böhmen, III/2., p.118.)
Sigiliul lui Jodok, markraf de
Brandenburg (DL 8454)
S IODOCI DE GRA MARCIONIS BRADBURGIEN MARCHIONIS DONI
MORAUIE
2. “pro conducenda
serenissima principe domina Margaretha ducissa de Breega, conthorali nostra
carissima” Este singurul document care
ne informează despre intenţia lui Sigismund de a se căsători cu Margareta Piast, niciun
cronicar al vremii nu face referire la acest episod din viaţa regelui.
3. Regele Wenzel i-a oferit lui
Garai un stipendiu anual de 1000 de florini de aur ca să-i asigure un tratament
bun lui Sigismund. (František Palacký: Geschichte von Böhmen, III/1., p.134)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu