joi, 17 mai 2012

….ÎN ACTE ŞI DOCUMENTE


Voievodul  Ştibor II

 

“Der Kung von Ungarn ist och der gesalbten Kung einer, und sind die Würm sei Gesellschaft, so da gezaichnet stan – Regele ungurilor este de asemenea unul din regii unşi, şi viermele reprezentat aici simbolizează societatea sa.” (Copie târzie după armorialul lui Conrad Grünenberg, 1602/1604, Bayerische Staatsbibliothek)

În luna noiembrie 1399, Sigismund plecă la graniţa moraviană, într-o campanie militară de pedepsire a markgrafului de Moravia (vărul său, Prokop), care în timpul răzvrătirii familiei Lackfi,  însoţit de fostul palatin Ladislau de Oppeln, a pătruns în ţinutul de sus şi a pustiit o parte a comitatelor Liptó/Liptov, Turóc/ Turiec şi Szepes/Spišsk, ocupând mai multe cetăţi situate pe valea râului Váh.

Itinerariul lui Ştibor în anul 1400

8 septembrie – Trenčin
6 octombrie – Poson
27 noiembrie – 2 decembrie – Ostrava

Sigismund a reuşit să ocupe Ostrau/Ostrava, la a cărei asediu participă şi Ştibor, şi fiind încă în război cu Procop (1), la 9 august 1400 regele lasă apărarea oraşului în sarcina lui  Jacob Sčene de Belin. (Codex diplomaticus et epistolaris Moraviae, III.p.67, no.44)

Itinerariul lui Ştibor în anul 1401

28 februarie – Poson
8 aprilie – Buda


- 8 aprilie 1401, voievodul Ştibor pleacă pentru a aduce în ţară pe Margareta Piast, prinţesă de Brieg (2), viitoarea soţie a regelui. (DL 78423)

Sigismund revine la Buda după o absenţă de mai bine de un an. Între timp tabăra oponenţilor săi a crescut de-abinelea, şi toţi nemulţumiţii sunt de acord că a sosit momentul ca Sigismund să fie deposedat de coroană, pentru totdeauna. Pe cine să-l pună în locul lui – aici părerile erau extrem de divergente. La 28 aprilie 1401 forţele militare ale nobilimii răsculate au pus stăpânire pe castelul regal de la Buda, capii răscoalei îl declară pe rege prizonier şi îl “transferă”, sub escortă, la Visegrad. Fraţii Garai fac tot posibilul să-l ia pe Sigismund în cetatea lor, la Siklós, să-l ştie la adăpost de orice pericol, şi  Nicolae Garai oferă mai marilor ţării, drept ostatici pentru rege, pe fiul şi pe fratele său. 

“….pro liberatione nostrae personae fortunae casibus submiserunt, partes suas pro nostra Matte, erga dictos praefatos et Barones pro fienda pace interponendo, eisdemque Praelatis et Baronibus nobis contrariantibus, ipse Nicolaus fidelis Mediator, praefatos Joannem Fratrem, et Nicolaum filium suos pro fulcimento determinationis dictae incoeptae Pacis in Obsides assignando” (Fejér, CD X/4, 669) 


“În al 1401-lea an de la Întruparea Domnului, în cea mai frumoasă perioadă a primăverii, când zilele se scurg în semnul Taurului…în ziua când Maica Biserică sărbătoreşte victoria Sfântului Vitalis, baronii ţării, sub pretextul unei consfătuiri, în mod perfid, au intrat în palatul regelui…..cu mare zgomot au pus mâna pe el: şi dacă cei ce-l iubeau nu ar fi spus un cuvânt în apărarea lui, pe loc şi-ar fi dat sufletul, ca Iulius Caesar, sângerând din răni numeroase.” (Thuróczi, Cap. IX)


La Siklós Sigismund va sta prizonier circa şase luni. În acest timp regatul a fost condus în numele Sfintei Coroane de un guvern, iar Ştibor, aflat la curtea din Brieg în momentul arestării lui Sigismund, răscoală comitatele nordice ale Ungariei, pregăteşte trupe în sprijinul regelui şi  atacă pe rând cetăţile nobililor răzvrătiţi din Nitra şi Trenčín. 

- La cetatea episcopală din Nitra, în timpul asediului, Ştibor a fost văzut urcându-se pe loitră şi a fost unul dintre primii care au escaladat zidul. (Johann Mailäth: Geschichte der Magyaren II, 147)



Sigiliul folosit de cancelaria ungară în  perioada de “interregnum” din vara anului 1401 (DL 87685)
SIGILLUM SACRAE CORONAE REGNI HUNGARIAE

Cei mai mulţi partizani şi susţinători în rândul aristocraţiei ungare tot Ladislau al Neapolelui avea încă, şi acum, spijinit de banul Bosniei, Hrvoje Vukčić, de baronii croaţi şi de oraşul Zara, Ladislau revine să ocupe tronul lui Sigismund (Lucius: De regno Dalmaciae et Croatiae, Lib. V). În opoziţie totală cu cei din sud, nobilimea din comitatele din nordul regatului, după o consfătuire ţinută la Tepličany, îl invită pe tronul Ungariei pe Władysław Jagiełło. Regele Poloniei dând curs chemării celor din Ţinutul de Sus (până la urmă va refuza),  adună armată la Neu Sandez/Nowy Sącz să între în regiunea Spiš (Długosz: Historiae Polonicae Lib. X). Partea nord-vestică a regatului a fost ocupată urgent de Jodok (Eberhart Windeckes:…Kaiser Sigmunds, 1893, c. 4) care, pe baza tratatului încheiat cu Sigismund, îşi revendica şi el coroana Ungariei.

 
Armele lui Hrvoje Vukčić. Missale Glagoliticum Hervoiae Ducis Spalatensis


(până în anul 1403 Hrvoje a fost bogumil, de aceea a fost dedicat lui acest liturghier gnostic)


În această situaţie confuză şi tulbure, Nicolae Garai reuşeşte o reconciliere (3) între aristocraţia de la Buda şi rege. Mai marii ţării sunt de accord să-i redea lui Sigismund libertatea, şi cu libertatea puterea regală dacă cei răzvrătiţi vor fi iertaţi şi domeniile funciare acordate străinilor vor reveni în proprietate regală (de unde apoi pot fi reîmpărţite – nu-i aşa – domnilor autohtoni). Sigismund la un singur punct nu cedează: de domeniile lui Ştibor nu se va atinge nimeni. 

Aşa a luat fiinţă în toamna anului 1401 “Liga de la Siklós”, care practic a asigurat pentru următoarele trei decenii  coroana pentru Sigismund, iar pentru Nicolae Garai demnitatea de comite palatin.

- Ştibor a fost eliberat din funcţia de voievod (la 24 februarie 1402 semnează “pridem Vaiuoda”- Fejér: CD X/4, 137), şi tot în acest an pierde şi titlul de comite de Poson (La 22 decembrie capitlul de Poson eliberează un document pentru Smilo de Phretaic Comes Posoniensis)


Sigiliul lui Nicolae Garai, comite palatin (DL 8756)
S NICOLAI D GARA D--- MAGNI

Câteva din dispoziţiile lui Ştibor pentru Transilvania din timpul primului său voievodat.

- 31 ianuarie 1397, Cluj. – Ştibor interzice exportul cailor (Zs.O I, no.4621)

- 30 octombrie 1398, Haţeg. – Juraţii, oaspeţii şi românii din Haţeg, în prezenţa voievodului Ştibor fac dovada că părţile împădurite ale aşezării Nagypala (azi, Băuţar?) au fost defrişate şi colonizate de către bunicul lui Valentin şi Dan. (Zs.O. I, no.5545)

- 31 decembrie 1398, Sibiu. – Voievodul Ştibor interzice în modul cel mai strict  tuturor nobililor atât unguri cât şi români, castelanilor şi vicecastelanilor şi în primul rând castelanilor din Haţeg şi Hunedoara, precum şi tuturor funcţionarilor desemnaţi, ca – din cauza uciderii  familiares-ilor regali – cetăţenii oraşului Sibiu să fie împiedicaţi, reţinuţi sau molestaţi în vreun fel atunci când trec pe jos sau călare cu marfa lor prin teritoriul controlat de cei amintiţi mai sus.

Stiborius vaivoda Transiluanus comesque in Zolnuk universis et singulis nobilibus tam Vngaris quam Olachis, castellanis, vicecastellanis et praesertim castellanis in Haczak et in Huniad constitutis necnon aliis universis officialibus, qui praesentibus fuerint requisiti, salutem cum omnis boni augmento. Committimus vobis et in regiae maiestatis persona cuilibet vestrum strictissime praecipiendo mandamus, quatenus dum et quando fideles nostri cives de Cibinio tam pedites quam equites cum eorum rebus mercimonialibus ad vos et ad vestra territoria pervenerint, eosdem praetextu homicidii nunc de proximo per eosdem in familiaribus regalibus perpetrati non impediatis, arestetis nec quovis modo molestare seu perturbare praesumatis, et aliud in praemissis non facturi. Datum Cibinii, feria tertia in vigilia circumcisionis domini, anno domini millesimo trecentesimo nonagesimo nono.” (Zimmermann: Urkundenbuch… III. 228-229)

- 17 ianuarie 1399, Turda. – Ştibor declară ca fiind fals documentul emis la 6 mai 1356 în numele arhidiaconului Solomon din Turda. Respectivul act a fost prezentat în anul 1377 voievodului Ladislau de Losonc de către Ştefan, notarul conventului din Cluj-Mănăştur. Acest notar a fost ars pe rug pentru falsificare de sigilii şi acte oficiale, deci orice document scris de mâna lui este declarat nul. (DL 42694)


Documentul declarat nul de către voievodul Ştibor (DL 27427)

Scăpat din “arest”, Sigismund s-a văzut nevoit de a-şi redresa situaţia financiară, şi Ştibor plecă în Polonia să facă rost de bani pentru stăpânul său. Are o sarcină grea, trebuie să-i vândă Ordinului Teuton regiunea Neumark, în condiţiile în care marele maestru nu vrea nici să audă de cumpărarea acesteia.


 
- 20 ianuarie 1402, Halici. Sigismund îl trimite pe Ştibor în Polonia, şi îl dă puterea să-i zălogească marelui maestru Konrad von Jungingen regiunea Neumark de dincolo de Oder (Deutschordenszentralarchivs in Wien, U 1035 / 22) 


- 15 iulie 1402, Mariengurg. “Wir Stiborius vormals Wojewode in Siebenbürgen” – Noi Stiborius fost voievod….. vinde  regiunea Neumark Ordinului Teutonic pentru 63.200 de florin de auri, şi se obligă să înregistreze, conform obiceiurilor, documentul privind această vânzare,  care  va fi eliberat sub sigiliul lui Sigismund. (Deutschordenszentralarchivs in Wien, U 1035 / 23)

...........................................

1. La 20 august 1400 Wentzel de Luxemburg pierde tronul Germaniei. Fiind ameninţat cu detronare şi în Cehia, îi cere ajutorul lui Sigismund. După un lung şir de tergiversări din partea lui Sigismund, cei doi fraţi se întâlnesc în luna octombrie la Kuttenberg/Kutná Hora. Sigismund, în schimbul unui ajutor armat, cere bani, regiunea Silezia şi coroana Cehiei (după moartea lui Wentzel). Indignat de pretenţiile fratelui său, Wentzel pleacă, lăsând în urmă oraşul Kuttenberg cu Sigismund cu tot. (Va reuşi, cu ajutorul lui Prokop, să-şi pătreze poziţia în Cehia) Sigismund va continua războiul său cu Prokop (mai bine zis jefuirea domeniilor acestuia) şi încheie un accord pentru înlăturarea lui Wentzel cu celălalt văr al sau, Jodok, pe care, fără ştirea şi acordul stărilor, îl numeşte successor al său pe tronul Ungariei. (Fejér, CD. X/4, 65, X/6, 120 şi František Palacký: Geschichte von Böhmen, III/2., p.118.)


Sigiliul lui Jodok, markraf de Brandenburg (DL 8454)
S IODOCI DE GRA MARCIONIS BRADBURGIEN MARCHIONIS DONI MORAUIE

2.  “pro  conducenda serenissima principe domina Margaretha ducissa de Breega, conthorali nostra carissima”  Este singurul document care ne informează despre intenţia lui Sigismund de a se căsători cu Margareta Piast, niciun cronicar al vremii nu face referire la acest episod din viaţa regelui.

3. Regele Wenzel i-a oferit lui Garai un stipendiu anual de 1000 de florini de aur ca să-i asigure un tratament bun lui Sigismund. (František Palacký: Geschichte von Böhmen, III/1., p.134)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu