…..PE MARGINEA UNEI LEGENDE

Ubul şi fii săi  II

Magistro Wbul castelano de Sebes Var……  (iulie 1347/1357, Tileagd  – DL 56653)

Singurul lucru pe care-l ştim despre Ubul, datorită unui document datând din 1271 (DL 50624), e că a trăit în prima treime a secolului al XIII-lea şi fratele său Egidiu şi-a pierdut viaţa într-una dintre campaniile purtate de Andrei al II-lea pentru a-l menţine rege în Galiţia pe fiul său minor, Coloman  (1).  “…pro morte Aegidii fratris sui…” - pentru sacrificiul fratelui său, Ubul va fi recompensat cu aşezările Nukupul (azi, Napkor, Ungaria) şi Tuth (înglobat în Napkor) din comitatul Szabolcs.

Regele Andrei al II-lea (Manuscrisul Psalterium non feriatum, cca.1211/1217, Folio 175v, Württembergische Landesbibliothek Stuttgart)

Familia lui Ubul a suravieţuit invaziei tătare şi Mihai fiul lui Ubul din poziţia sa de om de încredere al regelui Ladislau Cumanul, va fi unul dintre personajele principale ale evenimentelor  petrecute în regatul Ungariei pe parcursul anilor ‘80 ai secolului al XIII-lea.

Nu există surse care să dovedească, este însă posibil ca fii lui Ubul (2) să îl fi însoţit pe Bela al IV-lea în Croaţia când acesta s-a refugiat din calea tătarilor, întrucât la zece ani după bătălia de la Muhi, pe Mihai şi pe Egidiu îi găsim cu proprietăţi la nord de Gospić (DL 50622), şi în slujba banului Slavoniei (3).

Sigiliul capitlului din Zagreb  ( DL 446)

CAPITULI ZAGRABIEN S O STEPHANI REGIS

În 1252, Toma de provincia Zotmar (Sătmar) cedează fiilor lui Ubul, Mihai şi Egidiu, două treimi din moşia Symian (4), situată între Tisa şi Someş, şi face această declaraţie în faţa capitlului din Zagreb deoarece “…et quod ad locum diecesanum redire non potuissent, pro tanto, quod vterque eorum Stephani bani fuisset seruiciis occupatus.” –  în dieceza locală (5) a merge înapoi nu au putut până în prezent, amândoi fiind ocupaţi în serviciul banului Ştefan (DL 50618).

Fortifiaţia ce înconjura odinioară catedrala şi Colina capitlului din Zagreb. În evul mediu aici se afla şi reşedinţa banilor Slavoniei. (Piante di fortezze d'Italia, d'Ungheria, di Fiandra e di Francia, 1580-1610, BSB, Cod.icon. 141, fol. 46r)

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=117191531770359&set=a.103309843158528.5820.100004385374627&type=1&theater

 Blazonul Babenberg (BSB, Cod.icon. 308 n)

În iunie 1246, în bătălia de pe râul Leitha/Litava, şi-a pierdut viaţa ducele de Stiria şi Austria, odată cu el stingându-se dinastia Babenberg. După ani de lupte, în 1253, arpadienii şi regele Boemiei şi-au împărţit între ei moştenirea Babenberg, şi Bela al IV-lea l-a trimis guvernator la Pettau pe banul Slavoniei, apoi pe fiul său (6). Dar teritoriile stiriene s-au răsculat împotriva dominaţiei ungare şi cei doi Ştefan (banul Slavoniei şi regele tânăr) au fost alungaţi, pe rând. 

Denarul regelui Bela al IV-lea (Huszár 320, 0,594 g, Ø 13 mm)

A: +REX BELA

R: MONETA REGIS P[er] HUNGARIAM  

În această perioadă Mihai fiul lui Ubul era deja în slujba regelui tânăr care, pentru serviciile sale militare şi rănile suferite în luptele cu stirieni, în 1262 dăruieşte “comitelui Mihai fiul lui Ubul quod nos quandam turrim in castro nostro de Potok ex parte septemtrionali existentem nondum perfectam, sub nostro nomine constructam - un anume turn în cetatea noastră Potok, neterminat în partea sa nordică şi care s-a construit sub numele nostru,…. Ita quod eam perficiat ipse ..astfel încât să fie terminat de el, însuşi.” Comitele Mihai şi fii săi pot folosi cisterna cetăţii în comun cu cei care stau acolo şi sunt scoşi de sub jurisdicţia castelanului (doar când apare vreun pericol de război sunt obligaţi “la ascultare”), iar materialele necesare întreţinerii turnului şi alimentele aduse de ei la Potok vor fi scutite de vamă (DL 50619).

  

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=107404296082416&set=a.103309843158528.5820.100004385374627&type=1&theater

Denarul regelui Ladislau al IV-lea Cumanul (Huszár 390, 0.510 g, Ø 12 mm)

Prea mult timp la Potok nu a stat Mihai, în 1282 îşi ridica propria cetate (7). Ladislau Cumanul dă poruncă celor din comitatele Sătmar şi Szabolcs să “daţi ajutorul şi sprijinul vostru lui Mihai la acea lucrare” (Kállay levéltár, I. nr. 20), iar oaspeţilor şi vameşilor din Sătmar şi Nempty/ Mintiu (azi, un cartier al oraşului Satu Mare) să nu perceapă vamă (tributum) după materialele de construcţii (lapides aut cementum - pietre şi var) necesare ridicării acelei cetăţi, transportate pe Someş de ambarcaţiunile (8) lui Mihai şi fii săi, Ştefan şi Paul (DL 56472).

O regină de rasă cumană: Maria a Neapolelui – sora lui Ladislau Cumanul

(Biblia Anjou, folio 4r)

Nu întâmplător sau din vreun capriciu regesc se bucurau Mihai şi ai săi de încrederea lui Ladislau Cumanul. Majoritatea moşiilor lor au fost proprietăţi confiscate de la cei care s-au răzvrătit împotriva acestui monarh atipic. Numărul mare al donaţiilor regale şi mai ales frecvenţa acestora, poate fi explicat prin faptul că Ladislau începând cu sfârşitul anilor ’80, după ce reuşise să revolte impotriva sa toate categoriile politice şi eclesiastice din Ungaria, a încercat să le asigure, Bolok Symian-ilor, o putere teritorială, tipic oligarhilor, mărind astfel şansa lor de a recupera regatul din mâinile principalilor contestatari ai regimului său. Nu este surprinzător deci că regele a condiţionat iertarea celor care s-au ridicat împotriva lui: doar alăturându-se lui Mihai şi fiilor săi Ştefan şi Paul (9) pot recâştiga bunăvoinţa sa.

Dar acestă putere a Bolok Symian-ilor nu fusese  încă clădită şi consolidată. Desele ciocniri avute de Mihai cu micii latifundiari din jurul domeniilor sale, arată că ataşarea, legarea acestora de stăpânul teritoriului prin instituţia familiarităţii nu s-a realizat încă, iar Ladislau Cumanul nu a mai avut nici forţa şi nici timpul necesar să repete ceea ce s-a reuşit în Bihor, în cazul neamului Borsa. 

.......................................................

1. Coloman a fost încoronat rege al Galiţiei cândva între august 1215 şi 16 iulie 1216, în 1219 însă cneazul Novgorodului a ocupat Haliciul. Primele ciocniri între trupele lui Mstislav şi cele ungaro-polone, pentru reînscăunarea copilului-rege, au avut loc în toamna aceluiaşi ani, la Gorodok şi la vadul însângerat (?), iar în 1221, în ajunul zilei de Sfânta Maria (14 august sau 7 septembrie), lângă Volodimir. (Analele Halici-Volhinia; Századok, 1991,128-129.l)

”…optento ex indulgencia sedis apostolic dyademate, illustrem regem Gallicie feliciter inunctum fecissemus inclite coronary….” - …după primirea diademei, când ne-a fost ea dată de către scaunul apostolic, după ce făcusem să fie încoronat….ca ilustru rege al Galiţiei.. (DL 198)

Denarul regelui Andrei al II-lea, 1225-1244 (Huszár 266, 0,765 g, Ø 13 mm)

A: arc deasupra unei stele, deasupra turn şi doi apărători (?) din profil

R: panteră păşind spre sânga, deasupra arbore, lateral rozetă şi litera ebraică tet

(Litera tet face trimitere la numele lui Teka, comitele evreu al monetăriei regale)

2.

Mihai – ramura de  [Bolok] Symian/Semjéni; Egidiu – ramura Kállai; Grigore – ramura Biri

Blazonul familiei Kállai (Librii regii, vol. 51., p. 69-72)

3. În anul 1271 aşezările Nukupul şi Tuth erau încă pustii. Cei de acolo şi rudele lor au murit fără urmaşi în timpul invaziei tătare  (DL 50624).

Ştefan din neamul Gutkeled, ban şi duce de Slavonia, din 1254 căpitan de Stiria, apoi palatin. După înfrângerea de la Muhi l-a însoţit pe regele Bela până în Croaţia şi pe ţărmul dalmat (DL 29658). În lupta pentru putere, dusă când cu mijloace politice când cu mijloace militare, dintre Bela şi fiul său, banul Slavoniei se poziţionează de partea regelui tânăr.

Însemnul neamului Gutkeled: trei prisme triunghiulare pornind de la marginea stângă a scutului (DL 213)

4. De aici îşi va forma noul nume familia lui Mihai: de Symian/ Semjéni

Sigiliul conventului din Sâniob ( DL 65097)

SIGILLUM CONVENTUS ECCLIE S STRNI D REGIS DE SENTIOG

5. Pentru soluţionarea diverselor afaceri juridice (testamentare, diverse schimburi, de amanetare, etc), în general se apela la locul de adeverire din dieceza sau comitatul pe a cărui teritoriu se găsea proprietatea în cauză.

Îşi desfăşurau activitatea pe raza….

Capitlul catedral din Cenad:  Cenad, Timiş, Caraş, Keve/Torontal

Mănăstirea Igriş:  Cenad

Capitlul colegial din Arad:  Arad, Zărand, Cenad, Severin, Caraş, Timiş, Keve/Torontal

Capitlul catedral din Oradea şi conventurile din Dealul Oradiei şi Sâniob: Bihor, Sătmar, Solnoc/Solnocul de Mijloc, Crasna, Zărand

Conventul din Leles: Sătmar, Maramureş, Solnocul de Mijloc, Crasna

Capitlul catedral din Alba Iulia şi conventul din Cluj-Mănăştur: Transilvania

Capitlul colegial de la Buda şi conventul ioanit din Alba Regia aveau competenţă teritorială generală.

 

Sigiliul conventului ioanit din Alba Regia (DL 582)

S CAPITVLI DOM HOSPITALIS IHRIMITANI DE ALBA

6. DL 538

SIGILLVM STEPHANI DEI GRATI / A REGIS ET DUCIS STIRIE

PRIMOGENITI BELE QUA / RTI ILLVSTRIS REGIS HVNGARIE

7. Documentele nu specifică locul cetăţii, dar era situată undeva în comitatul Sătmar, în zona Someşului de Jos, fiindcă materialele erau transportate pe apă până la Szamosszeg. La acea dată, în comitatul Sătmar, Mihai avea în proprietate aşezările Panyola şi Kér. Panyola era un centru economic al domeniului familiei (pod cu vamă?) şi avea, probabil, o curte (conac) fortificată. Săpăturile arheologice din 1932 au scos la iveală la Panyola un segment de palisadă dublă (două şiruri de pari din lemn verticali, spaţiul dintrei ei fiind împletit cu nuiele. La o anumită depărtare sunt plasate paramente, pentru consolidare prinse între ele cu bârne, astfel se formează nişte casete care vor fi umplute cu pământ  bătătorit). Din cauza solului mlăştinos, era edificată pe o fundaţie pe piloţi de lemn de stejar. (Déri Múzeum, 1932, p. 35-50)

Într-un document din 1292, emis de capitlul din Esztergom, e amintit locul cetăţii dărâmate din Kér (…terram, villam seu possessionem Keer nuncupatam… cum loco diruti castri – Fejér, VII/2. p.171). Probabil, e vorba de o cetate ridicată de Mihai fiul lui Ubul şi distrusă de Borsa Kopasz, care, imediat după moartea lui Ladislau Cumanul, a ocupat abuziv toate moşiile pe care le deţinea Mihai în comitatul Sătmar.

8. Despre ambarcaţiuni folosite în evul mediu pe râuri interioare:

http://medievistica.ro/pagini/arheologie/cercetarea/barca/barca.html

9. Petru, cel de al treilea fiu al lui Mihai a fost ucis, cândva înainte de 13 septembrie 1289 (DL 56467). Nu cunoaştem în ce împrejurări. Poate a fost o crimă cu substrat politic (cei care au comis omorul s-au refugiat la curtea voievodului Roland Borsa), poate a fost o simplă răzbunare. Când peste câţiva ani, regele Carol de Anjou ordonă cercetarea modului şi a condiţiilor in care s-a produs moartea fiului lui Mihai fiul lui Ubul, din răspunsul comitelui de Bihor, reiese că Petru a căzut victimă unui act de tâlhărie – “…de domino suo rege in libera via procedente” – venind de la regele său, pe drum liber s-a acţionat (DL 50660)