BLAZONUL,

ca siglă de monetărie sau semn de meşter pe florinii de aur ungureşti

Primele monede de aur ungureşti au fost emise în jurul anului 1325, după modelul florinilor bătuţi în Florenţa, având pe avers un crin stilizat, iar pe revers figura ocrotitorului oraşului-stat italian, Sfântul Ioan Botezătorul (1). În ciuda protestelor împotriva acestui “furt de idee”, venite din partea Florenţei, imaginile aflate pe cele două feţe ale monedei vor suferi schimbări abia la sfârşitul anilor 1350, când în locul crinului apare stema dinastiei ungare a angevinilor,

iar figura lui Ioan Botezătorul este înlocuită cu cea a regelui-cavaler, Sfântul Ladislau.

Aceste schimbări pot fi legate de numele unui italian, magister Jacobus dictus Zerechen (2), comitele camerar şi consilierul economic al regelui Ludovic I.Anjou. Emblema sa, un mic cap de saracen, apare şi pe dinarii emişi de Ludovic. Lipsa siglei de monetărie pare să fie  compensată de rozeta din jurul scutului heraldic, ea diferind de la o monetărie la alta. Folosirea semnelor de monetărie  se generalizează în vremea lui Sigismund de Luxemburg, De obicei litera gravată în partea stângă a reversului reprezenta monetăria, emblema din partea dreaptă era a comitelui camerar. Tot în această perioadă, folosirea blazonului cunoaşte o răspândire mai mare, iar “moda” îşi face simţită prezenţa şi în cazul monedelor. Persoanele responsabile cu baterea lor, preferă ca în locul iniţialei numelor lor, pe “galbeni” să fie gravată blazonul lor familial.

Prima monedă pe care apare blazonul unui comite camerar este florinul emis de Sigismund de Luxemburg în primii cinsprecece ani de domnie (până în 1402 în stema  regelui figurează fascii arpadiene şi acvila brandenburgheză). Sigla monetăriei lipseşte, nu se poate stabili locul unde a fost bătut. Înălţimea blazonului comitelui are 2 mm, gravorul fiind pus în imposibilitate de a reda corect, pe o suprafaţă atât de mică, toate elementele înscrise pe scutul heraldic. Totuşi, V-ul încris în scut ne duce cu gândul la blazonul familiei Jakcs de Kusaly (Coşeiu): o coroană cu frunze stilizate, două fire de trifoi, crescând. George Jakcs a îndeplinit; pentru o lungă perioadă de timp, funcţia de tavernicorum regalium magister (3), în responsabilitatea sa intrând şi administrarea monetăriilor. Prin funcţia sa a făcut parte din înalta aristocraţie a Ungariei (baro-regni), rang semnalat de o mică flamură (bandum) gravată deasupra scutului heraldic.

Blazonul familiei Jakcs de Kusaly (DL 80104)

Stema simplificată a oraşului Sibiu  pe un florin emis de Sigismund după anul 1402 (stema regelui: fascii arpadiene, leul Boemiei),

şi pe florinul din 1522 al regelui Ludovic al II-lea. Corelaţia dintre H(ermannstadt-sigla monetăriei) şi stema oraşului Sibiu (semnul celui responsabil cu administrarea monetăriei) relevă un drept de concesiune colectivă asupra monetăriei.

Ca siglă de monetărie, stema unui oraş apare o singură dată.

Stema Clujului pe moneda regelui Ioan Zápolya.

Florin bătut la Baia Mare (n), blazonul comitelui camerar Ştefan Kovács (potcoavă = simbolul făurarilor)

Monetăria Kremnica, blazonul comitelui camerar Johann Kanstorffer.

Monetăria Baia Mare, blazonul fraţilor Christophorus şi Antonius de Florentia 

Monetăria Baia Mare,

Blazonul lui Orban de Nagylucse (DL 105029)

Monetăria Baia Mare, blazonul voievodului transilvănean  Bartolomeu Drágffy.

Blazonul familiei Drágffy de Béltek (DL 38623, 108128)

Monetăria Sibiu, blazonul lui Georgius Hecht

În continuare vezi:

http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?f=2&t=4279&start=0

........................................

1.Emise la Buda, puritatea acestor monede era foarte ridicată (986%o - depăşind 23¾ carate - 3,52 grame aur pur din 3,55 grame greutate).

2.G.Fejér: CD, IX/2, 145 (szerecsen = saracen, maur)

3. Administratorul trezoreriei regale.