BOGDAN DIN CUHEA

„Noi amu cercuscrisu epoca fundaţiunii Moldovei approssimativu intre annii 1350-1360” ( B.P.Haşdeu)

Tapiserie din secolul al XIV-lea şi sigiliul lui Carol de Anjou (Muzeul de Istorie din Budapesta)

Lipsa unei baze documentare a făcut ca timp îndelungat în istoriografie să domine versiunea „cronicărească” privind formarea Moldovei. Legendele vorbesc despre un dublu descălecat. A lui Dragoş mai întii, apoi a lui Bogdan în 1356.

Bogdan filii Mikula (1), pe care istoricii îl socotesc întemeietorul statului feudal de dincolo de Carpaţi, a plecat spre Moldova chiar la începutul domniei lui Ludovic I, cel târziu în 1349.

Într-un act emis la data de 21 octombrie 1343, regele Ludovic îl declară deja pe Bogdan ,,noster infidelis”, menţionând că iarna trecută fostul voievod maramureşan a avut un conflict cu Johannes fiul lui Dionisie de Kelche. Johannes, bănuindu-l pe voievodul Karachyn (Crăciun) de complicitate, îi intentează un proces, dar regele anulează procesul fiindcă voievodul de Bylke şi cei doi fii ai săi sunt nevinovaţi.

 „ Comissio Stephani Lachk et domini archiepiscopi.

Nos Ludovicos dei gratia rex Hungarie memorie commendamus, quod causam et materiam litis, quam Johannes filius Dyonisy de Kelche contra Karachynum woyuodam de Bylke et duos filios eiusdem super facto conflictus, quam Boghdan quondam woyuoda de Maramorosio noster infidelis contra prefatum Johannem filium Dyonisy et fratres eiusdem in ieme (2) nune preterita habuit, movit vel movere intendit. Nos cognita innocentia prefati Karachyni woyuode et filiorum suorum presentibus eiusdem Karachyno et filys suis citationemque, quam prefatus Johannes filius Dyonisy facerant contra ipsos relaxamus. Igitur vobis universis indicibus et insticiariis regni nostri presentibus precipimus per presentes, quatenus prefatum Karachynum woyuodam et filius suos contra prefatum Johannem filium Dyonisy super predicta causa indicare vel vestro astare indicio compellere nullatenus presumpmatis. Secus obtentu nostre gratie non facturi. Datum Varadini in festo undecim millia virginum, anno domini M°CCC°XL-mo tercio. Nam nos de facto premisso tum deo auxiliante dum in Wyssegrad redierimus super facto premisse cassationis cum prelatis et baronibus nostris intendimus plenius deliberare. Datum ut supra” 

(György Petrovay de Dolha şi Petrova: Történelmi tár,1887)

Dintr-un alt document, emis la Bistriţa în anul 1349, aflăm că Gyula fiul lui Dragoş depune plângere împotriva rudei sale Ştefan fiul lui Juga. Acest Ştefan s-a alăturat unchiului său Bogdan, cel cunoscut ca infidel (patrueli suo infideli notorio adhaerendo), şi l-a alungat pe Gyula fiul lui Dragoş cu cei şase fii ai săi (Ştefan, Myrozlow, Tatar, Dragmer, Kozta şi Dragus) de pe moşia sa Gyulafalva (azi Giuleşti), de pe cursul Marei, şi a dat foc satului Nyíres (azi Mireşu Mare), pe care bunicul lui Gyula îl avea de la regele Carol I de Anjou. Regele îl trimite pe voievodul Johannes fiul lui Juga şi pe numitul Nicolaus să investigheze cazul.

După toate probabilităţile, la acea vreme Bogdan trecuse deja munţii, iar între timp i s-au alăturat şi alţi nemulţumiţi, migrând în valuri succesive spre Moldova.

Hans von Tübingen: Lupta lui Ludovic I de Anjou cu turcii

Regele în 1355 îl repune în drepturi pe unul dintre fii lui Gyula, pe Dragoş „şi tot neamul lui”. Acum redobândesc satul Gyulafalva şi satul Nyíres, primit de bunicul lor în 1317, de la Carol I.de Anjou, însă Dragoş este obligat să plătească bir regelui „ Ita tanem...census debitos semper dare et servitia more Olacorum (3) regiae Maiestati teneantur jugiter exhibere”  Dragoş fiul lui Gyula a fost pus efectiv în posesie de către comes Drag Olachus de Bedeuhaza, în prezenţa unui împuternicit din partea Capitlului din Eger. (În acest document este menţionat pentru prima dată existenţa unei saline în zonă: ”in fodinam salinum ducens via - drumul ce duce la salină”)

Hotarul domeniului lui Dragoş este descris abia în anul 1360. Regele acceptă ca hotar (meta) să fie un anumit munte, Kuzberch, aproape de râul Mara din munţii regali Mithelperg (Mithelperg = Mittelberg = Muntele de Mijloc). Acest munte va reprezenta hotarul cu domeniul numit Owas al meşterului Simonis fiul lui Mauriciu. Dragoş este prezent şi are drept de posesiune şi de folosinţă asupra acelui pământ pe tot timpul vieţii, după libera lui voinţă, iar la moartea sa, fii şi fraţii săi precum şi tatăl său, cei care îi supravieţuiesc rămân cu partea lor din feudă. Martori ar fi fost Stanizlaw filus Krachun şi Staan de Rona sau Mayk fiul lui Zalow, toţi absenţi (actul a fost emis la Visegdrád ) Nu au fost contestatari.

”Ludovicus dei gratia rex Hungarie fidelibussuis capitulo Agriensis salutem et graciam. Noveritis, quod nos recensitis fidelitatibus et serviciis placibilibus Dragus filio Gyula eidem duximus graciose annuendum, ut quidam mons Kuzberch disctus sit meta, que sequestrat possessiones ejusdem Dragus necnom prefati Gyula patris sui, Stephani, Myrozlow, Tatar, Dragmer et Kozta fratrum ejusdem Dragus juxta fluvium Maramoros existentes a montana nostra regali Mithelperg dicta et a possessione magistri Simonis filii Mauricii Owas (Oaş) nominata. Ita tanem. Quod prefatus Dragus jamdictas possessiones, eo quod ipse easdem mediantibus suis serviciis a nobis acquisivit, usque vitam suam possidet juxta libitum sue voluntatis, ipse autem decesso pater et fratres sui predicti, qui previxerit in possessionibus prenotatis cum filiis ejusdem Dragus partem habere possit congruam et condigman. Verunque nobis de eo utrum predictus mons absque prejudicio aliorum possit debite assignari pro meta supradicta.. ...(pergamentul este găurit)...nobis habitas non constant, ideo fidelitati vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonium fidedignum, quo presente Stanizlaw filius Krachun, vel Staan de Rona aut Mayk filius Zalow aliis absentibus homo noster ad facies predictarum possessionum accedendo vicinisque et commetaneis earundem legitimi inibi convocatis et presentibus, si prefatum montem modo premisso invenerit pro meta fore possibilem assignari et non...(pergamentul este găurit)...vicinitatibus nostris et aliis, extunc predictas possessiones relinquat prefato Dragus et patri ac fratibus suis annotatis modo quo supra perpetuo possidendas, prefatum montem Kuzberch (Közbérc = Creasta de Mijloc) ut prediximus eisdem pro meta assignanda si non fuerit contradictum. Contradictores vero, si qui fuerint citet ipsos contra prefatum Dragus ad nostram presenciam ad terminum competentem. Et post hec seriem assignacionis mete prescripte vel si necesse fuerit nomina contradictum citatorum cum termino essignato nobis fideliter seriem assignacionis mete prescripte vel si necesse fuerit nomina contradictorum citatorum cum termino essignato nobis fideliter rescribatis. Datum Wysegdrad feria quinta proxima post festum beatorum Petri et Pauli apostolurum (2 iulie) anno domini M°CCC°LX°.”

(Pergament original, din lăsământul familiei Rednik de Gyulafalva, la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost în posesia lui Ştefan Rednic lui Pavel a Tomi.- György Petrovay: Történelmi tár,1909)

.........................................................................................

1. În anul 1334/1335 voievodul Bogdan fiul lui Mikula ducea tratative în cetatea Caraşului cu Laszló, episcop de Kalocsa despre strămutarea sa pe de terra sua pe pământul regatului ungar. „...cum tractatum de transitu et translatione Bogdan Woyvodae filii Mikula de terra sua in Hungariam, cuius transatio maxime tunc imminebat, per plura tempora duravit....” Târguiala a durat mult, mai ales în cea ce priveşte tranzitul lui Bogdan, din ziua Tuturor Sfinţilor până în ziua Sfânta Maria Mare (noiembrie-august). Mai aflăm din raportul episcopului că Bogdan ar fi ruda domnitorului transalpin, şi fiindcă tratativele au durat mult, a cauzat multe cheltuieli comunelor Jám şi Borza.

(Pesty Frigyes: Krassó vármegye története III. p.10.- Oklevéltár. Bp. 1883)

.... translatione Bogdan Woyvodae filii Mikula de terra sua in Hungariam...

6 octombrie 1335 (MOL,DL 2951)

2. ieme=hieme= iarnă, dar înseamnă şi conflict armat, război

3.Bir plătit şi servicii aduse regelui „după datina românilor” (cincizecimea sau datul oilor)