BIETUL DESPOT

Suchua meli molduanak metropolissa. Az vara fön zep hegien vagion Despot varanak hiak mert benne öltek megh Despotot.- Suceava e metropolisul Moldovei. Cetatea ei este sus pe un munte frumos cetatea lui Despot i se zice deoarece acolo l-au ucis pe Despot.

(Gyulaffy Lestár, 1587)

Căderea lui Heraclides, 1563
(Johannes Sommerus :Vita Jacobi Despotae, Moldavorum reguli.... Wittemberg. 1587)

În toamna anului 1564, la Kassa (azi Košice, Slovacia ), a avut loc procesul neguţătorului Lőrinc Jakus zis şi Kys. Jakus a luat parte şi el la aventura tragică al grecului Heraclides, şi printre actele acelui proces s-au păstrat câteva documente (mărturii) privind predarea şi moartea lui Despot Vodă.

Fassiones ad instantiam Laurentii Jakus contra nobilem Martinum Farkas die 16 septembris auditae 1564

"Én Nagy Márton [de Torazk Transylvaniae servus Balika] és Symon [de Lunavilla Varsyl viciniae prope Torde] ki voltam Polyák Cristóf szolgája együt voltonk az szegin deszpotval és az mit mi láttunk, hallottunk és tudonk, értöttönk az várban és az után az váron kívül deszpot veszedelmének idein.........- Eu Márton Nagy (adăugit ulterior de o altă mână: de Torazk Transylvaniae servus Balika), şi Symon (adăugit ulterior : de Lunavilla Varsyl viciniae prope Torde) eu, cine am fost servitorul lui Cristóf Polyák, fost-am împreună cu bietul despot în cetatea Zwcsua, şi pentru tot ce văzusem, auzisem şi stim, ce am înţeles în cetate şi apoi în afara cetăţii pe timpul primejdiei lui despot, iată aici dăm socoteală cu adevărată credinţă. Fiindcă zi şi noapte noi am fost împreună şi pe toate acestea noi le înţelegem şi la fel le cunoaştem.

Noi ştim, domnul Márton Farkas a fost locotenent (-major) în cetate, în Zwcsua.

Noi ştim şi aia, că Márton Farkas l-a ucis pe Péter Déway, după a cărui moarte fusese răzmeriţa şi revolta impotriva lui despot.

Noi ştim şi asta, că ungurii voiau să-i taie pe toţi grecii, fiindcă ungurii vroiau să ţină cetatea şi se temeau de greci, dar Márton Farkas nu ne-a lăsat. Dar Márton Farkas astfel a zis : nu-i tăiaţi, duşmanul cere cetatea! o dăm când o cere. Pentru că după aceea chiar dacă am da cetatea, nu o mai ia.

....
(Márton Farkas a fost câştigat în taină de comandanţii oştii ardelene trimise în sprijinul asediatorilor de Ioan Sigismund Zapolya, de boieri şi  Ştefan Tomşa, cu  promisiunea că el şi oamenii săi vor putea părăsi cetatea cu toate averile lui Despot.)
.....

Ştim şi asta, acest Márton Farkas şi cei de sub el au aşezat prada printre averile lui despot.(1) Iată! jura fiul regelui şi locotenenţii săi că Vodă, vlădica şi boierii ne dau drumul, în pace. Şi pentru această slobozenie drabanţii (dorobanţi) tare se bucurau şi cu atât mai mult se distanţau de Domn, pentru că argint şi aur au avut din belşug asupra lor.

Dar ceea ce zicea Márton Farkas nu fusese aşa, pentru că a doua zi nu ne-a permis a face o vrednică poartă (poarta cetăţii a fost zidită) ci printr-o spărtură l-a scos pe bietul despot, şi noi toţi pe acolo am ieşit din cetate.

Ştim şi am auzit cu urechile noastre când literatul Mátyás (provisor Szobránczi Pathoók Mátyás) zicea lui Márton Farkas : Domnul meu Márton, hai să citim acea scrisoare, acea credentiales litterae a valachilor, ce zici că ai avea-o asupra domniei tale. Zicea Márton Farkas : ce treabă ai tu cu ea ? Grija mea e acea scrisoare. Zău aşa îţi crap capul cu bâta, bestie, fiu de curvă, că mori îndată. Săracul Mátyás mult a mai plâns pentru acea sudalmă şi trădare.

La urmă a văzut şi bietul despot că vor să-l dea pe mâna (vrăjmaşilor), în genunchi a căzut şi s-a rugat de ei, doar o săptămână să mai aştepte, chiar doar patru zile. Dacă nu vreţi a face asta, scoateţi sabia mea şi tăiaţi-mă cu ea voi, decât să-mi daţi o aşa moarte ruşinoasă (szidalmas=stydénije)
......

Zicea Mihály Rácz, unul dintre locotenenţii fiului de rege (Ioan Sigismund Zapolya) : Când l-aţi adus afară pe despot, dacă nu ne-ar fi fost teamă de valachi, noi înşine l-am fi dus înapoi în cetate, cu voi împreună. Dar am văzut, de acum  hotărât e să-l daţi pe Domnul vostru pe mâna (vrăjmaşilor), nu puteam fi de ajutor.
Zicea iarăşi Mihály Rácz : Vai, dacă doar trei zile aţi fi aşteptat cu predarea cetăţii. Zău, despot şi astăzi ar trăi, deoarece Latzky (Olbracht Łaski) ar fi ajuns cu ajutoare, iar noi nu l-am fi aşteptat !

Semnătura autografă a lui Łaski.
(Scrisoare dată la Eperjes /Prešov, 20 mai 1554. Muzeul Naţional Maghiar)

Noi, Márton Nagy şi Symon  mai mult de atât n-am înţeles, dar am dat să fie scris în această ordine. Márton Farkas ieşea la duşman pentru angajare, el ţinea cetatea şi tot el a predat-o şi noi toţi din cauza lui am pierit, cu credinţă puternică îndrăznim a spune asta.”

(Arhivele oraşului Cassovia no. 2482, a.)

Va urma.....

....................................

1.Imensa avuţie a lui Despot a fost împrăştiată. O posibilă urmă a coroanei purtată de despot apare în lucrarea istorică a lui Miklós Istvánffy (Pannonii Historiarum de rebus Ungaricis libri XXXIV. Ab a. 1490. ad a. 1606. Coloniae Agrippinae, 1622).

În 1605 István Bocskai a fost ales principe al Transilvaniei şi rege al Ungariei.
(Principele vilaietului Transilvania şi regele poporului ungar – marele vizir Lala Mehmed paşa)

De jure Bocskai nu a fost şi regele Ungariei, a rămas doar principele Transilvaniei. (Nu a fost încoronat cu Coroana Sfântă a Ungariei.)

Tuğra sultanului Ahmed I, pe actul de numire (berat) a lui Bocskai
(R 315 -Török iratok gyűjteménye – No. 18. Arhivele Naţionale Maghiare)

Sultanul Ahmed I i-a făcut cadou o coroană superbă (şi alte însemne ale regalităţii), dar Bocskai a mai primit o coronă, Corona Rascianorum Valachorum, din partea saşilor braşoveni. Coroana dispare fără urmă, nici Bocskai nu face referire la ea în testamentul său. Despre asceastă coroană scrie Istvánffy „a fost scoasă dintr-o anumită groapă-ascunzătoare şi a fost acelui despot care a pus sub jugul său Moldova şi a devenit ştiut în zilele noastre.” (Ján Bocatius crede că acea coroana transilvană a lui Bocskai iniţial ar fi fost a lui Mihnea cel Rău, ucis de către Demeter Jaksich, la Sibiu.)

Coroana „turcească” a ajuns în posesia Habsburgilor în 1610. După moartea lui Bocskai, în 1609 Dieta Ungariei hotăreşte (Legea din anul 1609 art.XX. § 5) predarea coroanei cu scop de păstrare arhiducelui de Austria (regele Ungariei), Matthias.

Cui i se cuvine coroana-Bocskai ? În 1918 Fürerul Schatzkammer-ului afirma (fals): „Bocskay liess die Krone…im Jahre 1606 dem Kőnige Matthias…einhändigen” - Bocskai a dăruit coroana în anul 1606 regelui Matthias. Deşi în testamentul său principele nu precizează aşa ceva.

După destrămarea monarhiei austro-ungare atât statul român, cât şi Ungaria au cerut returnarea coroanei-Bocskai (pretenţii bazate pe art.196 al Tratatului de la Saint-Germain). Negocierile dintre România şi Austria au continuat până în anul 1924 şi au fost reluate în iulie 1926, cu participarea Ministerului Austriac al Învăţământului şi cu  reprezentantul arhivelor româneşti la Viena. Între timp Austria a ajuns la înţelegere cu Ungaria, acceptă verdictul unui tribunal internaţional. La data de 27 noiembrie 1932, la Veneţia, prin arbitrajul judecătorului federal Agostino Soldani din Elveţia, cele două guverne au stabilit ca problema coroanei-Bocskai să rămână deschisă până la noi lămuriri. De la Protocolul încheiat la Veneţia statul austriac nu a mai purtat niciun fel de discuţii oficiale cu România  sau cu Ungaria privind returnarea coroanei-Bocskai.

Pecetea lui Despot, reprodusă de pe scrisoarea sa din 29 noiembrie 1560

HERAKLE(IDES) • IAK(OBOS) CHAR(ITI) • TH(EO)V • DESP(OTHS) • SA(MOV) • MOL(DAVIAS) •

K(YRIOS).