ISTORIE POVESTITĂ: …..ÎN ACTE ŞI DOCUMENTE

Voievodul Ştibor III

Sigismund şi regina Barbara întemeiează ordinul Dragonului (MOL, DL 9470)

Între timp, în Dalmaţia războiul era în toi. Sigismund se afla în relaţii extrem de stricate cu Roma, şi ca o contramăsură la spijinul acordat de papalitate lui Ladislau, rege al Neapolelui, Sigismund interzice publicarea fără acordul său (placetum regium) a enciclicilor, bulelor papale sau a scrisorilor pastorale ale episcopilor, şi la solicitarea papei Bonifaciu al IX-lea clerul ungar a ridicat nobilimea angevină împotriva lui Sigismund. În luna ianuarie 1403 răzvrătiţii se adună la Oradea, şi jură pe mormântul regelui Ladislau (cel Sfânt) să-l înscăuneze pe Ladislau de Neapole. Un nou război civil izbucneşte cu o forţă mult mai mare decât în anii precedenţi. Ladislau debarcă la Zara/Zadar şi arhiepiscopul Ioan Kanizsai, la Spalato/Split, la 5 august îl încoronează rege al Ungariei.

De data această însă, datorită iscusinţei şi abilităţii lui Ştibor, Sigismund dispune de bani (63.200 de florin de aur din vânzarea regiunii Neumark). Mercenarii şi trupele fidele lui, puse sub comanda lui Nicolae Garai, recuceresc rapid oraşele din sud-vestul şi centrul Ungariei (unde se aflau oştile adverse).

- Ştibor participă la aceste bătălii, atât în centrul regatului (a “făcut ordine” la Vetus Buda) cât şi în Bosnia şi în Croaţia, până către sfârşitul anului 1403. (DL 9367)

- În luna ianuarie 1404 pe Ştibor îl găsim din nou în funcţia de comite de Poson şi Nitra. Reglementează census-ul plătit de către locuitorii domeniului Mosczenecz, care au avut mult de suferit în urma atacurilor moravienilor. Având în vedere sărăcia lor, Ştibor reduce suma taxei la 8 mărci pe an, iar darurile în natură vor fi următoarele: de Sfântul Martin 16 torturi şi 16 pui, de Crăciun la fel, de Paşti 1 miel, 16 caşuri şi 4 măsuri (!?) de ouă. De Crăciun fiecare iobag dă şi judelui câte 2 pui. (DL 103476, DL 89.636.)

- La 16 noiembrie 1408 Ştibor este amintit din nou ca voievod al Transilvaniei (DL 248859)

- Ştibor devine membru al ordinului Dragonului (1) la 12 decembrie 1408 (DL 9470)

Însemnul ordinului în biserica parohială din Siklós (pictură murală din secolul al XV-lea)

Itinerariul lui Ştibor în anul 1409

15 septembrie – Eger

23 octombrie – Buda

Diferendul dintre Polonia şi Ordinul Teutonic a ajuns în stadiul final. Politica expansionistă şi de “neguţător egoist” a teutonilor a suscitat ostilitatea lituanienilor, şi Polonia decide să spijine armat revolta celor din Samogiţia, regiune cedată ordinului de către ducele Witold. Sigismund se poziţionează de partea cavalerilor, şi încheie o alianţă cu marele maestru Ulrich von Jungingen, prin care se obligă să atace Polonia. Încercând totuşi o mediere între polonezi şi teutoni, Sigismund se întâlneşte cu ducele Witold la Kesmark/Kežmarok, oferindu-i coroana Lituaniei dacă se desolidarizează de Władysław Jagiełło. Witold refuză propunerea, şi trupele polono-lituaniene sunt deja la graniţa Prusiei când

- Ştibor şi Nicolae Garai pleacă la Cracovia şi de acolo la Marienburg pentru a preveni un viitor conflict armat. Refuzat de către Władysław şi Witold, Ştibor la 12 iulie 1410, în numele lui Sigismund, declară război Poloniei. (Długosz: Historia Polonica lib. XI, 215-226)

Majoritatea polonezilor aflaţi la curtea lui Sigismund au părăsit atunci Ungaria, şi s-au alăturat regelui Władysław Jagiełło.

“…plures Polonici milites, et signanter Zavissius Niger, Joannes Farurey, germani haeredes de Garbow de domo Sulimae, Thomas Kalski de domo Rosae, Albertus Malski de domo Nalacz, Dobeslaus Puchala de Vagri de domo Wyeniawa, Janussius Brzozoglowi de domo Grzimala, Skarbek de Gori de domo Habdank, et nonulli alii in Sigismundi Romanorum et Hungariae Regis curia et obsequiis,….dominun suum naturalem Wladislaum Poloniae Regem expeditionem contra Cruciferos instaurasse…..” – mulţi curteni polonezi, şi distinctul Zavissius Niger, Joannes Farurey (fratele lui Zavissius) de Garbow din casa Sulima, de descendenţă germană (……….) şi alţi câţiva din curtea lui Sigismund şi supuşi…..în campania contra cruciaţilor s-au alăturat stăpânului lor natural, regelui Poloniei,Vladislav… (Długosz: Historia Polonica, lib. XI, 214 şi Fejér: CD X/4, 683)

- 24 iunie 1410, Buda. Sigismund către cassovieni: dacă nu va reuşi să cadă la pace cu regele polon şi cu ducele lituanian Witold, niciun locuitor al oraşului nu va mai ieşi în Polonia, iar polonezii vor fi obligaţi să părăsească Ungaria. (Archív mesta Košíc, Collectio Schwartzenbachiana U 723 / 66)

Probabil, în această perioadă a părăsit teritoriul regatului ungar şi Nicolae, fratele lui Ştibor. După toamna anului 1409 numele lui nu mai apare în niciun document emis de cancelaria regală.

Notă din 1410 cu banderiile concentrate impotriva Poloniei (DL 71399)

“ Domnul Ioan de Pelsewcz, magister tavernicorum, pentru 100 de lăncieri, pe două luni, trebuie să primească 2000 florin de aur, prepozitul i-a plătit deja, în stofă, suma pentru o lună, restul banilor anul viitor din impozitele percepute oraşului Casovia……. Ioan de Rozgony, comes Sarossiensis, pentru 40 de lăncieri pe două luni 800 florin de aur, prepozitul i-a plătit, în stofă, suma pentru o lună, suma rămasă o va primi în postav……….Domnul Ioan de Pelsewcz cu 100 de lăncier, fiul de vodă Andrei şi fiul de palatin Petru cu câte 60 de lăncieri, Sigismund de Chetnek cu 20 de lăncieri, Nicolae de Chetnek cu 10 lăncieri, Ioan de Chetnek cu 10 lăncieri vor staţiona la Kesmark….”

Itinerariul lui Ştibor în anul 1410

5 – 11 februarie – Buda

11 mai – in Banowiste (Polonia)

8 august – Przedmirs (Polonia)

septembrie – octombrie – campania polonă

8 decembrie – Leibitz/Ľubica (Slovacia)

De această dată Ştibor a dus un rol mai puţin glorios.

“ Sub idem tempus Stiborius de Stiboricze Polonus…cum 12 vexillis gentium Sigismundi Regis Hungariae oppidum Veteris Sandecz cum suburbiis Novae Sandecz….Stiborius in Bardejov refugit…“ – În acest timp polonezul Stiborius de Stiboricz,… cu 12 baroni ai regelui şi banderiile lor, a cucerit oraşul Stary Sącz cu suburbiile oraşului Nowy Sącz….. pe care le-a incendiat, dar fiind respins, a fost nevoit să se refugieze la Bardejov alias Bartfeld, unde a fost serios asediat de polonezi. (Maciej Miechowita: Chronica Polonorum lib. IV, 45,V)

Insigna ordinului Dragonului (Kunstgewerbemuseum Berlin, foto: Staatliche Museen zu Berlin)

Itinerariul lui Ştibor în anul 1411

31 martie – 2 aprilie – Spišská Nová Ves (Slovacia)

16 – 21 aprilie – Košice

3 iunie – Beckov

3 – 6 iulie – Praga

3 – 26 august – Visegrad

2 – 19 octombrie – Bratislava

3 – 23 noiembrie – Visegrad

- 31 martie 1411, Spišská Nová Ves. Ştibor, voievod al Transilvaniei, mandatat de către regele Ungariei, împreună cu archiepiscopul de Strigoniu, episcopul de Győr, palatinul Nicolae Garai, judele curial regal Simon Rozgonyi, voievodul transilvan Nicolae Marcali…..îşi dă consimţământul la o consfătuire, care va avea loc la 11 noiembrie la Spišská Stará Ves, între 12 prelaţi şi baroni unguri şi 12 prelaţi şi baroni polonezi, pentru a lua o decizie privind diferendul existent între Ungaria şi Polonia. (Archiwum Główne Akt Dawnych w Warszawie, Documenty pergaminowe, U 1196 / 5543)

- Ştibor pleacă în misiune diplomatică la Praga, să-l împace pe Sigimund cu fratele său, regele Cehiei, şi să câştige votul acestuia pentru alegerea ca împărat a lui Sigismund, şi a fost unul dintre cei invitaţi să medieze conflictul izbucnit între Jan Hus şi archiepiscopul Zbynco (aflăm din declaraţia lui Hus, dată la 1 septembrie 1411, prin care explică de ce nu s-a prezentat la Roma, deşi fusese citat de papa Ioan al XXIII-lea).

“…dominum D.Wenceslaum… Boh.regem, nec nom per revmos patres illustresque principes Wenceslaum patriacham Antiochenum, D. Condradum Olomucensem episcopum, illustrem principem D. Rudolfum, ducem Saxoniae, sacri imperii electorem, per ceteros principees, barones et dominos, per magnificum D. Stiborium ambasiatorem illmi…domini D. Sigismundi….., cum praefato reverendissimo in Christo patre sum totaliter concordatus. - domnul Domn Wenceslaus, regele Boemiei, şi de asemenea respectabilii părinţi, prin ilustrul principe Wenceslaus, patriarhul Antiochiei, Domn Condrad, episcop de Olmütz, ilustrul principe Domn Rudolf, elector al sacrului imperiu, şi alţi principi, baroni şi domni prin Domn Ştibor, ambasadorul ilustrului domn Domn Sigismund… cu prezentul părinte, reverend în Hristos, au căzut la înţelegere. Mr Joannes Hus, Sanct. Vrae presbyter minimus “ (František Palacký: Jan Hus, p. 18)

Reichsregisterbücher - registrele imperiale (11 septembrie 829 – 07 octombrie 1417)

Litoralul dalmaţian era obiect de dispută între Veneţia şi Ungaria încă din perioada angevină, dar în iarna dintre anii 1410 şi 1411 situaţia s-a degradat rapid (voievodul bosniac, Sandalj Hranić, a vândut veneţienilor cetatea Ostrovica), Sigismund porneşte război împotriva Veneţiei, şi

- la 3 noiembrie 1411 “ Item. Datum fuit procuratorium in amplissima et optima forma pro nobile Friderico de Ortemburg, Stiborio de Styboricz et Philippo de Ozora ad gerendum negocia Imperij per prouinciam Aquilegiensem et terras Fori Julij ad concordandum, transigendum, paciscendum et vallandum……îi numeşte pe Friedrich de Ortenburg (von Cilli), pe Ştibor şi pe Flippo Scilari (Pipo de Ozora) delegaţi imperiali al provinciilor Aquileia şi Friuli cu mandat regal, pentru exercitarea puterii în toate prerogativele ei (negocieri, acorduri, a încheia tratate, a se obliga şi a construi fortificaţii).

(Haus-, Hof- und Staatsarchiv, Reichsregisterbücher, U 1169 / E 11 A 46 )

- 11 decembrie 1411. Filippo Scolari, cu 6.000 de ostaşi de cavalerie, a ocupat deja o mare parte a provinciei Friaul/Friuli, în scurt timp şi voievodul Ştibor i se va alătura lui Scolari. (Venezia, Archivio di Stato, Senato Secreta, a. 1409—1411)

Itinerariul lui Ştibor în anul 1412

12 ianuarie – Buda

18 februarie – Spišská Stará Ves (Slovacia)

9 – 15 martie – Stará Ľubovňa (Slovacia)

25 aprilie – Böszörmény (nord-estul Ungariei)

12 – 15 iunie – Sibiu

10 – 14 iulie – Turda

19 – 30 iulie – Bistriţa

16 august – Rupea

1 – 7 septembrie Braşov

14 –18 septembrie – Sibiu

27 septembrie – Deva

30 septembrie – Alba Iulia

- 9 martie 1412, Ştibor este unul din semnatarii salvconductului acordat regelui polon şi ducelui Witold pe durata tratativelor de la Lublau (AGAD, Documenty pergaminowe U 1196 / 5559)

Turda, 14 iunie 1412 (DL 30155)

Revenind după o absenţă îndelungată, Ştibor însoţit de episcopul Transilvaniei, de cometele de Timiş (Filippo Scolari) şi de comitele secuilor, prezidează zilele de judecată în principalele oraşe ale Transilvaniei, şi convoacă o congregaţie generală la Turda, unde toţi prelaţii, baronii, nobilii sau proprietarii de moşii sunt obligaţi să prezinte documentele justificative privitoare la starea lor.

Sabia lui Sigismund de Luxemburg

(cu însemnele ordinului Dragonului, primăria oraşului York)

Itinerariul lui Ştibor în anul 1413

13 aprilie – Bratislava

1 mai – Galeş

24 mai – Petreşti

13 – 18 iulie – Buda

22 octombrie – Trenčín

Mihai Walach cumpără dreptul de şoltuz asupra comunei Friwald/ Rajecká Lesná (Štátny archív v Bytči, Frivaldi U 631/ JN)

Merită să ne oprim aici asupra unui document mai puţin cunoscut. Emis la Trenčín la 22 octombrie 1413, se referă la un anume Mihai Walach din zona Haţegului, care s-a alăturat ca seruitor voievodului Ştibor, împreună cu membrii familiei sale. Acum, din voinţa şi cu acordul lui Ştibor, Michael Walach servitor noster cumpără pro 250 marcis Hungaricalis de la…..(2) dreptul de şoltuz (villicatum et judicium) asupra comunei Friwald, conacul şi lotul aparţinător, cum fructibus, proventibus, utilitatibus, taxis et impositionibus, agris, agriculturis, pratis, montibus, pascuis, silvis… – cu foloasele, veniturile, avantajele, taxele şi impozitele, arăturile, ogoarele, pajiştile, munţile, păşunile, pădurile aferente. Totodată Ştibor interzice tuturor castelanilor, vicecastelanilor şi oficialilor subordonaţi lui, să perceapă impozit de la membrii familiei lui Mihai Walach sau să-i deranjeze în vreun fel, mai mult, este sarcina lor să-i ocrotească. De asemenea, interzice tuturor să judece vreo pricină privind această familie, care are dreptul să pascare boves, vaccas, scrophas, oves seu alia animalia oriunde doreşte. Cu ocrotirea lui Mihai şi a urmaşilor lui, Ştibor îl însărcinează pe Andrei de Baliczk (unul din ginerii lui Ştibor) .

(Veniturile din drepturile de cârciumărit, morărit, pescuit sau cele realizate de joagăre nu sunt menţionate în document, acestea îi reveneau şoltuzului în baza unei cutume.)

Friwald menţionat într-un urbariu din secolul al XVII-lea (MOL, UC 2 : 10)

Mihai a fost fiul lui Iwan de Ziluas (Silvaşu), şi probabil, a luat parte la bătălia de la Nicopole împreună cu fraţii săi Dionisie (3) şi Ladislau, fiindcă la trei săptămâni după evenimente, având în vedere meritele lor şi la rugămintea voievodului maramureşan Drag şi a altor nobil, Ştibor donează usque ad placitum nostre voluntatis celor trei fraţi satele Silvaşu, Silvaşu de Mijloc, Sivaşu de Jos şi jumătate din posesiunea numită Zabadfalu (Ohaba?) din districtul Haţeg.

Stolczenberg/Slimnic, 13 noiembrie 1396, fii lui Iwan de Ziluas sunt împroprietăriţi. (DL 42638)

(Începând cu cel de al doilea voievodat al lui Ştibor, voievozii Transilvaniei au utilizat, pentru propriile sigilii, ceară de culoare verde. Când voievozii nu se găseau în Transilvania, ei întrebuinţau tiparul peceţii unui alt mare demnitar sau, în cazul documentelor emise de cancelaria voievodală în numele voievodului, se folosea tiparul peceţii vicevoievodale.)

......................................................

1. Primii membrii ai ordinului, conform actului de întemeiere:

1. Sigismund

2. regina Barbara

3. Stepan, despotul Serbiei

4. Hermann, comite de Cilli şi Zagora (socrul regelui)

5. Frideric, fiul lui Hermann

6. Nicolae de Gara, comite palatin

7. Stibor de Stiboricz alias Vajvoda Transilvanus

8. Ioan de Thamasy, voievod Transilvan

9. Iacob Lack de Szantho, voievod Transilvan

10. Ioan de Maroth, ban de Mačva

11. Pipo de Ozora, ban de Severin

12. Nicolae de Szecs, magister tavernicorum Regalium (păzitorul trezoreriei regale)

13. Carol de Korbavia, summus Tezaurarius Regius (prim tezaurier regal)

14. Simon de Szechen, magister janitorum (mare uşier)

15. Ioan de Korbavia, magister dapiferorum (în linii mari = stolnic)

16. Ioan de Alsaan, pincernarum (pivnicer)

17. Petru Cheh de Leva, Agazonum Regalium Magister (în linii mari = mare comis, mai marele grajdurilor)

18. Nicolae de Csak, fost voievod transilvan

19. Paul Pecenegul, fost ban al Dalmaţiei, Croaţiei şi al Slavoniei

20. Paul de Pech, fost ban al Dalmaţiei, Croaţiei şi al Slavoniei

21. Mihai de Nadasd, comite al secuilor

22. Petru de Pereny, comite de Maramureş

23. Emeric de Pereny, secretarius cancellarius (secretar cancelar, având în păstrare pecetea secretă)

24. Ioan de Gara (fratele palatinului)

Sigiliul lui Vlad Dracul voievod (Hrisovul din 2 august 1439/6947, Arhivele Naţionale ale României, Fonduri personale şi Colecţii, Depozit 1C)

S WLAD FILIUS MERCE TRANSALPINIS VAIVODA

2. Locul numelui vânzătorului este lăsat liber. Satul a fost o colonie germană (Friwald/Freiwald/Pădure Liberă) şi distrusă în anul 1385 (pare să fi fost opera moravienilor). În decursul secolelor XV- XVII descendenţii şoltuzului din Friwald sunt menţionaţi cu numele Walach, Mouc (Moţ), Klopan şi Frivaldszky.

3. Strămoşul familiei Nopcsa de Silvaşu de Sus