Ruinele de la Chelmac I.
La est de
Lipova, pe malul sudic al Mureşului, în apropierea comunei Chelmac
se mai pot vedea şi astăzi urmele abaţiei benedictine Eperÿes precum şi ruinele
unei mici castel-cetate, ridicat probabil de familia Patoch de Eperies alias de Iregd,
atestată acolo în secolul al XVI-lea.
Mureşul la Chelmac (înainte de regularizare a cursului râului, desen: Emanuel
von Breüning, 1784 – MOL, S 12 Div XIII No 0052)
Despre mănăstire informaţiile rămase sunt foarte sărace. Nu cunoaştem nici anul înfiinţării, nici patrocinul abaţiei. Ce este cert
este faptul că în anul 1177 funcţiona deja, şi pământurile sale erau în
imediata vecinătate a posesiunilor prepoziturii şi capitlului din Arad.
Ruinele de la Chelmac în
harta
Iosefină
1405. La cererea custos-ului Blasiu, capitlul de Cenad transcrie
din privilegiul regelui
Béla al III-lea către capitlul Aradului din 1177 partea referitoare la posesia
Seg, (1) (MOL, DL 31121).
“ …habent metas cum nepotibus Valteri, super rippam Morisii, que vocatur
Puc; inde cum terra ecclesie de Hudust, postea cum terra abbatis de Eperyes et sic protenditur versus
septemtrionem usque ad collem et habet metas cum villa Desku; inde ad montem et sic versus orientem; et habet cum filiis
ecclesie de Geled” – deasupra râului Mureş se hotărniceşte
cu (pământul) nepotului lui Valter, ce se numeşte Puc, de aici cu pământul eccleziei
de Hudus (Hodoş), apoi cu pământul abaţiei de Eperjes şi tot aşa se întinde
spre nord până la deal şi se hotărniceşte cu satul Desku (Deszk, Ungaria), de
aici până la munte şi tot aşa spre est, şi (se hotărniceşte) cu fii ecleziei de
Geled…..(2)
1276. La cererea capitlului de Strigoniu regele Ladislau Cumanul transcrie
actul regelui Andrei al II-lea. (Esztergomi Székesfőkáptalan
Magánlevéltára, Ladula LXVI, fasc. I. Nr. 1)
În 1219, când regele Andrei al
II-lea conferă capitlului de Strigoniu pământul numit Wynchy (Vinţu de Sus/ Unirea) situat “in Ultrasilvanis partibus” şi voievodul Neuke face introducerea în stăpânire,
apare din nou numele abaţiei Eperjes.
“Cuius
terre prima meta progreditur ab eadem villa Wynchy et transit fluvium, qui
dicitur Soust et fit prima meta in via iuxta metam ville Kuen, ville videlicet
Sancti Regis...... et inde transit vallem et vicinatur cum ecclesia de
Epres, et inde descendit ad sepulchrum sacerdotis Orod…. Et inde
revertitur versus Morisium ad pratum Mycula et ibi sunt due mete, altera sancti
Adalberti, altera de Eperies”……..Al cărui prim marcaj de hotar e
acelaşi sat Wynchy, şi traversează râul numit Soust, şi primul semn de hotar se
ridică către satul Kuen (Plăieşti), mai bine zis la satul Szentkirály
(Sâncraiu).. de unde, peste vale, către pământurile ecleziei Eperjes şi către
cimitirul preoţilor arădeni (3)….Şi
de acolo, cotind spre Mureş, pe pajiştea Mykula, unde există două semne de
hotar, unul de Sânadalbert (azi, dispărut), altul de Eperjes.
În 1230 abatele mănăstirii
Eperjes, aflat la Pannonhalma, a confirmat cu sigiliul său actul de fondare a
abaţiei de la Güssing (Pannonhalma, Főapátsági Levéltár, Capsa 18R)
Ultima informaţie despre
abaţie datează din anul 1233. În cunoscuta diplomă a sării (acordul de la Bereg) regele Andrei al II-lea conferă abaţiei dreptul la 3.000 de bolovani de
sare.(5)
Absenţa informaţiilor documentare ulterioare ne îndeamnă să presupunem că abaţia a
fost distrusă în timpul invaziei tătare
din 1241.
Sigiliul abatelui
mănăstirii Eperjes
“Cercetările de teren au
identificat şi locaţia mănăstirii medievale Eperies. Ruinele acesteia se află
în intravilanul Chelmacului, nu departe de intrarea în sat. O parte din acestea
au fost acoperite de construcţii recente de case şi anexe gospodăreşti doar un
spaţiu restrâns a rămas liber. Ele se identifică în grădina şi curtea caselor
de la nr. 18-21 din Chelmac.
Mănăstirea Eperies era situată la cca. 800 m S de vechiul curs al Mureşului din perioada medievală. Ea se poziţionează la 150 m S de digul de apărare al Mureşului. Zidurile bisericii au fost ridicate numai din cărămidă arsă aşezată în cant. Monumentul are din punct de vedere al soluţiei constructive o analogie foarte apropiată cu mănăstirea Khemenche, din apropiere de Igriş. Stabilirea planului bisericii este greu de realizat în acest stadiu al cercetării atât datorită construcţiilor moderne cât şi proprietăţii private, pe care este amplasată.” (cIMeC, Rapoarte preliminare de cercetare arheologică)
…………………
1. Seg – Şega, azi cartier al Aradului.
2. Mănăstirea Geled
– azi dispărută, la vest de cartierul Gai
3. Prepozitura şi capitlul din Arad au avut posesiuni şi în
Transilvania, în apropiere de Turda
4. Conform
documentelor Neuka/Nevka/Leuka a fost voievodul Transilvaniei
între anii 1219 şi 15 marte 1221. Probabil este una şi aceeaşi persoană cu
Neucha, comitele de Bihor amintit de Registrul de la Oradea (no.244, 208)
5. Mănăstirea Igriş avea dreptul la 10.000, prepozitura şi
capitlul din Arad la 2.000, mănăstirea Geled la 500, Bizere la 4.000, iar Bulci
şi Cenad la câte 5.000 de bolovani de sare pe an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu