…..ÎN ACTE ŞI DOCUMENTE

Voievodul  Ştibor IV

 

Piatra tombală a lui Ştibor fiul (pe umărul drept cu însemnul ordinului Dragonului)

Itinerariul lui Ştibor în anul 1414

1 ianuarie – Šintava (Slovacia)

15 – 16 ianuarie – Buda

Ştibor a murit, probabil în casa sa de la Buda, cândva între 16 ianuarie şi 25 februarie, dată la care Sigismund ia sub ocrotirea sa pe văduva şi pe fiul voievodului. (DL 10179) A fost înmormântat la Alba Regia (azi, Székesfehérvár) alături de regii unei ţări în care totdeauna a fost considerat un străin.(1)

Ruinele bazilicii regale (Székesfehérvár)

Dobrochna, soţia lui Ştibor, a fost fiica palatinului de Kalisz. (Codex Diplomaticus et…Moraviae, XII, 404) Sędziwój de Szubin avea un domeniu funciar uriaş în Ungaria (Banská Bystrica, Hričovské Podhradie, Lietava, Strečno şi Žilina/ DL 87649) şi folosea pe lângă titlul de palatin al Kalisz-ului şi pe cel de Dominus Bistriciae.

În izvoarele ungureşti numele Dobrochnei apare pentru prima dată în anul 1388 (ZsO I, no.655), când Ştibor obţine cetatea Beckov şi privilegiul să o doneze mai departe, când doreşte, Dobrochnei. În 1420  văduva lui Ştibor era încă în viaţă, conventul de la Turóc/Turiec o introduce în posesia cetăţii Árva/Oravský (DL 64749). A murit înainte de anul 1431. La 4 septembrie 1431, în testamentul său Ştibor fiul aminteşte de o sumă care trebuie utilizată conform ultimei dorinţe a mamei sale - “..quod testamentum felicis memoriae genitriicis nostre…”

 

Testamentul lui Stiborius de Stiboricz alias de Bolondocz (DL 88061)

Dobrochna şi Ştibor au avut trei copii: un fiu, Ştibor, şi două fete, Rachna şi Jachna. Ştibor fiul a fost o personalitate interesantă, dar eclipsat de renumele de care se bucura tatăl său. Istoriografia vremii de-abia îi reţine numele. (2) Studiile şi le-a făcut la universitatea din Praga, obţinând la 11 decembrie 1400 titlul de baccalaureus.

“Decembris…Anno eodem 11. Die mensis ejusdem pro examine baccalariandorum…..electi fuerunt ad decanum 4 magistri examinatores…, et admiserunt infra scriptos:….Stiborius de Bettsko….” (Monumenta historica Universitatis Pragensis, vol. I.,p. 358)

-          În 1414 era căsătorit cu Dorothea, fiica fostului voievod transilvan, Frank de Széchény. (ZsO IV, no.1718) După moartea tatălui său s-a alăturat alaiului regal, însoţindu-l pe Sigismund la Konstanz. (ZsO V, no.438) La conciliu Ştibor fiul a sosit cu 120 de călăreţi şi trei căleşti, fiind amintit de cronicar ca unul din cei mai distinşi însoţitori ai regelui Sigismund. (Ulrichs von Richental: Chronik des Constanzer Concils…, Tübingen, 1882, S.37)

Stemele câtorva magnaţi din alaiul lui Sigismund, redate în Cronica lui Ulrichs von Richental

Hermann şi Friedrich von Cilli              Comitele palatin Garai

Ştibor fiul                                            Pipo Scolari, comite de Timiş

-           În 1417 Egregius et nobilis Stiborius de Bolondocz fiul defunctului voievod transilvan s-a oferit să plece, în serviciul regelui, cu 100 de călăreţi în Franţa. În  următoarele zile va porni la drum şi acum regele se angajează ca începând cu ziua în care Ştibor părăseşte curtea sa şi până în ziua când se va întoarce cu misiunea îndeplinită, să-i plătescă lunar septin-gentos florenos puri auri Hungaricales, a pro honore et officiolatu, iar dacă în timpul misiunii Ştibor sau vreo persoană dintre aparţinătorii lui va cădea în captivitate, va plăti răscumpărarea cerută.

 

Angajamentul lui Sigismund (DL 10596)

Ştibor fiul va obţine prima sa demnitate în 1422, fiind numit capitaneus fluvii Wag şi comandantul unei unităţi formată din 120 de “lănci” (1 lance =10 oameni) în campania contra husiţilor. Între anii 1428 – 1429 deţinea titlul de comite de Trenčín şi Maramureş, şi era căpitanul suprem al părţilor vestice ale Slovaciei de azi.

-          12 septembrie 1431. Ştibor fiul donează spitalului Sfânta Ecaterina din Galicz/Hlohovec, fondat de tatăl său, un sat şi 17 florini de aur anual, un teren arabil în apropierea oraşului, o livadă în spatele capelei Sfântul Gheorghe şi o moară. (DL 12413)

A murit înainte de 8 aprilie 1434. (3) Sigismund anunţă conducerea comitatului Saros/Šarišská župa că l-a numit pe Ştibor fiul commandant suprem al oştirii. Scrisoarea are însă şi un post scriptum:

“ Quia autem post literarum praesentium expeditionem forma obitus Stiborii nobis innotuit, ideo loco eiusdem duximus magnificum Laurentium de Hedrechwar, Magistrum Agazonum nostrorum... in Capitaneum Generalem sociandum.” – deoarece după redactarea prezentei scrisori ne-a parvenit ştirea morţii lui Ştibor, în locul lui îl deleagăm pe comisul nostru, magnificul Laurenţiu de Hedervár… ( Fejér: CD, X/7, 551

Ştibor fiul  a avut un singur copil, o fată pe nume Katarzyna. Ca beneficiar al testamentului său l-a desemnat pe viitorul soţ al Katarzynei, dar consiliul regal a atacat testamentul şi pentru logodnic, Przemkó duce de Teschen, căsătoria a devenit lipsită de interes. Uriaşa avere Ştibor va ajunge pe mâini străine. Katarzyna pierde şi casele de la Buda, a fost privată chiar şi de quarta puellaris (1/4 parte din averea paternă, obligatorie conform dreptului medieval) dar va rămâne în cetatea Beckov. Cu numai o zi înainte să moară, la 8 decembrie 1437  Sigismund a donat cetatea Beckov lui Paul de Alsolindwa, soţul Katarzynei. (DL 15111)

Bust votiv, menţionat în testamentul lui Ştibor fiul (Muzeul Naţional Ungar, nr.inv.Cim.Sec.II,IX,1)

Dispunem de foarte puţine date despre fiicele voievodului Ştibor. Rachna a fost soţia comitelui de Turóc/Turiec, Andrei de Baliczk fiul lui Prokop, castelan al cetăţii Rodnei în timpul primului voievodat al lui Ştibor. Rachna în vara anului 1424 era deja văduvă, avea doi fii, Prokop şi Ioan şi locuia în cetatea  Sclabiňa. (DL 65300). După 1429 numele ei nu mai apare în documente. Nici Ştibor fiul nu o menţionează în testamentul său din 1431, probabil nu mai era în viaţă la acea dată.

Jachna s-a căsătorit cu Ladislau de Ilok, banul de Mačva. Magnifica domina Jachna banissa, cum o numeşte Ştibor fiul în testamentul său, a rămas văduvă în 1418 şi locuia cu cei doi copii ai ei, Nicolae şi Ştefan, în cetatea Hlohovec. (DL 72792, 72799)

Nicolae, cel mai în vârstă dintre fraţi - în documente apare şi cu congnomenul de Bydgossie – şedea mai mult în Polonia, având însă proprietăţi şi titluri şi în Ungaria. În timpul lui Ladislau de Oppeln, Nicolae a fost castelanul cetăţii Bydgoszcz, la 12 mai 1390 era încă în serviciul ducelui. (“Wir Ladisla von Gotis gnaden herzog und herre zu Opul,....und dy wolgeborne manne, er Ritter Niclos von Styborowicz....” - CD Poloniae, II.p.781) A revenit în Ungaria în 1394 ca trimis al regelui polon, iar trei ani mai târziu primeşte de la Sigismund cetatea Kasza/ Košeca. Este posibil că  această răsplată era pentru participarea sa la bătălia de la Nicopole. După anul 1399 nu mai avem informaţii despre el. A părăsit regatul ori nu mai era în viaţă. În documentele poloneze din 1406 figurează “Krzemka, văduva lui Nicolae de Bydgoszcz”. A avut doi fii: Ştibor şi Nicolajko zis şi  Scharlay

Bichno Pochessy (subdapifer) în 1388 era Capitaneus Comitatis Trenchiniensis et Dominus Castri Uhronycz (căpitan de Trenčín şi stăpânul cetăţii Uhrovec) şi avea  doi fii: Moszticz şi Ştibor. În documente cei doi folosesc numele de Minori Stiboricze. A murit înainte de 22 aprilie 1404, dată la care judele din Bán (azi, Bánovce nad Bebravou) raportează lui Ştibor ce măsuri a luat într-o problemă a “frater vester nomine Andreas Podczessye felicis recordacionis et pie memeorie...” – fratelui vostru Andreas Podczessye, de binecuvântată şi pioasă memorie.(Levéltári Közlemények, 14, 235.l)

Ştibor fiul lui Bichno şi-a făcut studiile la universitatea pragheză (ZsO,II, no.7849), şi în 1410 a devenit episcop de Eger. Avea moşii la Pâncota şi Galşa, şi în 1412 era în proces cu cei doi castelani ai cetăţii Şiria. (DF 226540) În 1420 Sigismund îl înlăture din scaunul episcopal pentru abuz de putere. (DL 96987)

................................................

1. “Că puternic domn a fost Ştibor ! Vocea sa imperativă şi privirea sa aspră mai bântuie ţinutul.” (Dezső Malonyay)

Există o legendă care spune că Ştibor a construit cetatea Bolondocz/Beckov (Bolondóc = Măscărici) pentru bufonul său, dar văzând cât de impozantă este, şi-a mutat reşedinţa acolo. Ştibor era un stăpân nemilos, şi într-o zi când un slujnic a lovit din greşală câinele său de vânătoare, a dat ordine ca acel om să fie aruncat în hăul ce se căsca sub zidul cetăţii. Atunci slujnicul l-a blestemat:  peste un an să aibă parte de o moarte chinuitoare, iar din cetatea sa să nu mai rămână piatră pe piatră. Când s-a înplinit anul, Ştibor a fost muşcat la ochi de un şarpe. Orb şi zvârcolindu-se de durere, a căzut în prăpastie exact din acelaşi loc de unde a fost aruncat slujnicul, iar sufletul său s-a prefăcut în corb şi se roteşte pe cer deasupra cetăţii Beckov, până când aceasta se va face una cu pământul.

Cetatea Beckov (şi locul de unde Ştibor, conform legendei, a căzut în prăpastie)

2. La 14 februarie 1413 episcopul de Eger se angajează să plătească anual 300 de groşi vărului său Ştibor fiul, până când voievodul Ştibor nu-i va asigura un venit fiului său, sau acesta nu va intra în posesia moştenirii părinteşti. (ZsO III, no.165) De ce ar fi avut nevoie de un ajutor modest fiul unuia dintre cei mai bogaţi oameni din regat ? Să fie vorba de un conflict tată-fiu?

3. A fost înmormântat la Buda, în biserica Beatae Virginis.

Mormântului lui Ştibor fiul a fost descoperit cu ocazia săpăturilor din anul 1907