CLUSWAR, PLATEA REGIS

Anno Domini 1453

Casa cu Picioare, 1870 (Foto: Ferenc Veress)
 
Locuitorii de pe Uliţa Regelui (azi I.C. Brătianu)
 
Item (deasemenea) Thoth Miclos
Item Gregorius lajos
Item Sarhayow Miclos
Item Naagh lazlo
Item Marton georgius
Item domus Zabo leutencz
Item Dauit
     ibidem (tot acolo) Stephanus kalmar (negustor)
     ibidem benedictus Zekeres
Item Zaas Mathee
Item Rewdÿ Emereh
     Ibidem Mathe pellifex (blănar)
Item Banabÿkÿ Balenthe
      Ibidem Bartholomeus Mensator
Item Rhegez gergh
Item Oswaldus Temeswari
       Ibidem Andreas fodorhazÿ
Item Zalo lazlo
Item Gregorius Mensator
Item Rhemeswarÿ benedek
Irem Zabo Mÿclos
Item Igyarto peter
Item Tegez pal
Item Albertus Zabo
Item paulus pellifex (blănar)
Item Zabo Marthon
        Ibidem Nicolaus tapasto (lipitor)
Item kenches Istwan
        Ibidem Dorothea
Item Zekeres Mehal
Item Zekeres Peter
Item Nylas Albert

Casa regelui Matthias, 1870 (în 1870 aici au fost ţinuţi deţinuţii care urmau  să fie transferaţi în alt oraş- Foto:Ferenc Veress)

Item Zabo Mathÿas
Item Zÿwgyartho Peter
        Ibidem Warga pal
Item kwpas peter
Item Nylas Janus
Item Thoth Emreh
Item warga gergne
        Ibidem Gerardus warga (cizmar)
Item Nylas Balent
Item Marcus kalmar (negustor)
        Ibidem Ferencz
Item Naagh Janus
Item Jojannes kwn
Item Zabo Mehal
         Ibidem Relicta Thome literati (văduva literatului Thoma)
Item Elias Nyrew
         Ibidem Toth Marthon
         Ibidem ladizlaus Thegez
Item Andreas Nyerges
Item Sylvester
Item Zabo Egyed
         Ibidem Symon Nyrew

 

COMITATUL MARAMUREŞ II

Inventarul bunurilor, Bocicoiu Mare, 17 ianuarie 1575

(MOL, UC 107:1)



Conscriptio Bonorum in Comitatu Maramaros

Bochko

Jobagi cu sesie întreagă: sunt enumerate  54 de nume

(...Nicolaus Barlad, Joannis Kozta, Ladislaus Kozma,...Philippus Dragan, Johannis Barlad, Martinus Barlad, Johannis Boenar,..Martinus Zaÿacz, Jacobus Zaÿacz,..Michael Fizko, Nicolaus Komÿrza, Joannes Komÿrza,..Elias Zaÿacz..)

Iobag cu o jumătate de sesie: Franciscus Nagy
Jeleri cu casă: sunt enumerate 7 nume
Jeleri fără casă:  sunt enumerate 6 nume

Propria Domini (Proprietatea moşierului)

O moară de apă, cu o piatră de moară, venitul: 2/3 pentru moşier şi 1/3 pentru morar.

Dârstă: vâltorit gube şi sarice pentru olaţi, venit: de la localnici:1 denar/ gubă, de la străini – dublu. 1/3 din venit: pentru proprietarul dârstei.

Census

Dica regală cum se spune

De Sf.Gheorghe şi Sf.Mihai

Jobagii cu sesie întreagă: o piele de jder, dacă nu este: una de lup sau plătesc.Totodată, fiecare cu sesie întreagă, mai dă: ovăz, dacă nu a fost recoltă: plăteşte. Un cozonac, o găină, de Paşti  două cozonace, două ouă. 1/3 din acestea pentru jude. Din recoltă nu dau nonă, nici zeciuială, nici din miei. Păstorii stăini,: după fiecare turmă dau un miel de un an. După stână: chiar dacă cineva  mulge 1,2,3 sau 4 oi e dator cu un caş. Dijmă din albinărit nu este, dar dacă cineva are mai mult de 10 stupi, dă un stup. Dacă un străin îşi paşte turma aici, dă 12 oi/turmă ca amendă. 1/3 din aceată amendă: pentru jude. Dacă cineva minte despre numărul turmelor sale, tot 12 oi plăteşte. Străinii care au animale în pădure pentru lână dau: brinza şi caş.  Pentru îngrăşatul porcilor prin jiruire: nu plătesc, numai străinii pentru ghindare, după fiecare turmă de porci.

Munci

Munci pe lângă moară. Pe timpul zeciuielii sunt obligaţi să-l conducă pe dicator în munţi, cu mână înarmată. Cu alte munci nu sunt datori.

(MOL, UC 107:1)

De Crăciun sunt datori cu câte o piele de jder. Dacă cineva vrea să se mute: plăteşte 1 forint pentru villicus pentru aprobare. Dacă cineva îşi ia soţie din alt sat, mirele este dator cu o piele de jer (pentru villicus). Pentru pleban olaţii dau o basma (?), lumânări de seu şi un  canistrum (recipient ?)

COMITATUL MARAMUREŞ I.

Inventar al bunurilor. Târgul Oar, 19 mai 1576

 (MOL, REGESTA UC 104 : 5)

Numerus et Nomina Coloni Oppidi Ouaarÿ

Coloni integra sessionis fuit (Iobag cu sesie întreagă a fost): 62
Iobag cu o jumătate de sesie a fost: 33
Iobag cu un sfert de sesie a fost: 2
.........
Case arse: 14
Jeler cu casă (inquilini): 29
Jeler fără casă (subinquilini): 12
Eliberat (libertinus): 5
Case părăsite: 3

Caesareae Majestatis terrae arabiles ad tres calcaturas (1)

Raportul: cantitatea de sămânţă folosită/producţie pentru anul 1573
Pe 60 de iugăre
(o câblă de Cassovia = 19-31 l / iugăr)
Grâu: semănat 60 de câble, producţie 262 de câble.
..................
Bunuri imobiliare

Două mori, a câte o piatră, pe râul Someş

Păşune (alodiu) „quod vix per 60 homines defalcarj potest.” - pe care 60 de oameni cu greu ar putea împărţi (în loturi)

În 1573 producţia de fân: 18 braţe (venit; 2 forinţi/ braţ) (2)

Punct de trecere a vadului: o treime din venit, din care o zecime îi revine plebanului din Daroţ  (o treime le revine nemeşilor din Daroţ, o treime podarului)

Census
................
Iobagii plătesc de Sf. Mihai: 60 denari
Taxa ferton (cei care au viţă de vie) de Sf. Gheorghe şi Sf. Mihai: 14 denari
Cei cu o jumătate de sesie: de Sf. Mihai 7 denari
Fiecare iobag cu sesie întreagă: 3 câble de ovăz (conscriptorul recalculează:) 1 câblă = 25 denari
Fiecare iobag cu o jumătate de sesie: 1,5 câble de ovăz
Cei care au casele arse: sunt scutiţi.
Ar trebui să dea şi nonă din grâu, orz, ovăz.
Din cereale dau zeciuială: (recalculat) 12 forinţi
Cei care nu au holdă plătesc bani de pâine: 9 denari
Iobagii plătesc zeciuială din miei şi albinărit
Iobagii dau zeciuială din brânză
Dau şi porci hrăniţi cu jir (Porcii hrăniţi cu ghindă valorează dublu)
Toamna dau zeciulală din porci îngrăşaţi

Educillatione (drept de vânzare şi comercializare a băuturilor)

Taxele dau către cetatea  Zathmar (Satu-Mare)

..............

Amenzi

Pentru vărsare de sânge: l forint, din care: o treime pentru villicus (administrator)

Pentru vătămare corporală bătăuşul plăteşte 40 denari dacă victima are contuzii, şi a fost văzut (certificat) de jude.

Preacurvia, adulterul, crima şi alte asemenea păcate: pedeapsa capitală şi confiscarea averii.

Moşierul are drept de graţiere.
Dacă este graţiat plăteşte 6 denari

Ad omnis generis seruitia Incolae oppidi Ouary compelluntur, juxta arbitrium capitanej et Provisoris Zathmariensis

...............................

 În munţii Maramureşului, 1909 (MMM, no.9630.10)

1. ...ad tres calcaturas  sau  terrae arabiles tertii campii (în trei hotare). Agricultură intensivă.  Suprafaţa arabilă împărţită în trei zone: 1/3 = pământul lăsat să se ohihnească, 1/3 = semănată toamna, 1/3 semănată primăvara.

2. Un braţ de fân = 38,4 m³

S · CIVIVM · DE CLVSWAR

Oraşul cu trei peceţi

S · CI (vitatis) · DE · CL (vswar)  ø 38mm (31 iulie 1472 – MOL, DL 62897)

La solicitarea lui Nicolas Zekel villicus şi Ladizlaus fiul lui Laurentius civis de Clvswar, regele Ludovic I, prin diploma emisă la data de 18 mai 1377 la Bistriţa, acordă hospesilor şi cetăţenilor liberi ai oraşului Cluj dreptul de a folosi în continuare sigiliul oraşului, pe care îl aplică de când e lumea  şi  pe care, se zice, sunt gravate trei turnuri. Îl pot folosi în caz de proces lumesc sau bisericesc, deliberare, activităţi proprii, şi la emiterea scrisorilor pentru delegaţi, conform obiceiurilor statului şi ale altor oraşe regale.

....SIGILLUM CIV.... ø 37mm ( 5 mai 1499 – MOL, DL 29088)

Oraşul Cluj  a avut trei matrice sigilare. Prima, folosirea căreia se poate urmări până în anul 1375, când probabil s-a pierdut. A doua, mai mică, din 1377, când stema oraşului a fost reconfirmată de rege, şi a treia confecţionată în 1480.

Primul sigiliu cunoscut apare aplicat pe o diplomă emisă de breasla blănarilor, în 1369. Rotund, cu un diamentru de 40 mm, legenda cu litere majuscule: + · S · CIVIVM ø DE x CLVSWAR

Embema reprezintă o poartă cu hersă şi trei bastioane cilindrice, prevăzute cu  coronament crenelat. Bastionul din mijloc, mai înalt şi cu cinci creneluri, cele două laterale cu câte patru creneluri. Poate datează din anul 1316, când Clujul a devenit oraş.

După reconfirmarea din 1377, oraşul a confecţionat o matrice sigilară cu un diamentru de 24 mm, turnată. Legenda e gravată, emblema e realizată prin ştanţare. + S ø CIVIVM ø DE  CLVSWAR øø Poarta cu hersă e prezentă, însă cele trei bastioane nu mai sunt cilindrice, şi au câte trei creneluri. Fiecare bastion are câte o fereastră înaltă, în formă de dreptunghi.

La 2 iulie 1405, Sigismund de Luxemburg ridică Clujul la rang de oraş liber regal,  reconfirmă din nou emblema oraşului şi declară că toţi locuitorii regatului, fără excepţie, sunt datori a recunoaşte că documentele care poartă sigiliul oraşului Cluj au aceeaşi putere de adeverire şi forţă judiciară ca şi documentele prevăzute cu sigiliul oraşului Buda.

În 1480 oraşul e nevoit să  confecţioneze o a treia matrice sigilară, înlocuind încă o dată pe cea pierdută. (În 1488 conducerea oraşului aduce o hotărâre,  prin procedură civilă,  prin care se stabileşte - paragraful 3 - ca pecetea Clujului să fie sub permanenta pază a  opt  juraţi.)

Tiparul sigiliului  a fost confecţionat din placă de argint, cu un diametru de 40 mm şi 4 mm grosime Pe spatele tiparului figurează  anul 1480, dar a fost ştanţat, probabil, în secolul al XVI-lea (în secolul al XV-lea cifra 4 se scria altfel).

Amprenta cea mai veche a acestui tipar datează din 27 aprilie 1492 (Viena, Hof und Staatsarchiv), pe un sigiliu atârnat.

CETATEA ORŞOVA

Documente privind prima reconstrucţie a cetăţii Orşova.

Nota quod numerus hominum in fossato castri Vrsue laborantium inferius hoc modo continetur

De a ştii, că numărul oamenilor care trudesc în şanţul cetăţii Orşova aşa poate fi cuprins.
(MOL. DL 48024)

În 1371 cetatea Severinului era pe mână voievodului Vlaicu (în actele cancelariei regale: Layk). Pentru a echilibra pierderea acestui punct strategic, Ludovic I este nevoit să reconstruiească cetatea Orşovei. Teritoriile vecine cu  Severinul erau trecute sub puterea fraţilor Heem (Himfi). Benedict, fostul ban de Vidin, a mobilizat forţa de muncă din cnezatele existente în comitatele Caraş şi Timiş, totodată procurând cantitatea de lemn, ciment şi piatră, necesară demarării lucrărilor. Circa 60 de cnezate şi cnezi au trimis un număr de 216 oameni la Orşova.

Item (deasemenea) Karapch XVIIII homines destinavit.(a indicat nouăsprezece oameni)
Item filii Dan de Doboz XVI homines transmiserunt. (au trimis şaisprezece oameni-din apropiere)
Item Johannes, filius Marchii de Dolch, VI homines destinavit.
Item Petrus de Juand I hominem destinavit.
Item de Sarad VII homines venerunt. (din Sarad au venit şapte oameni)
Item de Kaka, Paulus de Lyzkou II homines destinavit.
Item Johannes, filius Philippi de Budun, I hominem destinavit.
Item Dominicus, filius Desew de Bykamezeu, III homines destinavit.
....................

Item de districtu Sebes LXXX homines venerunt
Item de civitate eiusdem XIII homines venerunt (din oraşul aceluiaşi district)
Item de Karan VI homines venerunt, tamen VII venire debuissent, sed I obmiserunt
(din Karan ar fi trebuit să vină şapte, dar pe unul l-au lăsat din mână)
Item Dionysius, filius Pauli, et Georgius, nepus archiepiscopi, II hominess destinaverunt.
(Dionisie, fiul lui Pavel, şi Gheorghe, nepotul arhiepiscopului, au indicat doi oameni)
................

Item Johannes, fîlius Nexe, de kenezyatu suo, Purhuna vocato, I hominem destinavit.
(Ioan fiul lui Nexe, din cnezatul său, pe nume Purhana, a indicat un om)
.................
Item magister Petrus de Machedonia VI homines destinavit
(magister Petrus de Machedonia a indicat şase oameni )

............
În total: 316 oameni

Dar la data de 22 mai 1372 regele suspendă orice lucrare la Orsova, până când organul legislativ suprem al ţării nu ia vreo decizie, fiind vorbă de o lucrare privind securitatea regatului. Ludovic dă dispoziţie lui Benedict Heem să oprească lucrările la cetate, dar să păstreze materialele şi să fie gata oricând pentru reînceperea reparaţiilor (şi îl invită la un „colocviu”  cu împăratul romano-german, la Trenčín, pe 20 iunie)

„Magistro Benedicto filio Pauli filii Heem, comiti Temesiensi

Lodovicus dei gratia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie etc., fiendi nullatenus
Fidelitati vestre mandamus, quatenus constructionem castri nostri novi in Orsva fiendi nullatenus inchoetis, vel si iam inchoassetis, tunc obmittatis quia hoc cum consilio et deliberatione baronum nostrorum facere intendimus. Sed ligna, cementum et lapides ad locum dicti castri sagacius et sollertius quam hucusque fecistism faciatis deferri, ut ex abrupto et celeriter opus dicti castri perficere possimus. Ceterum sciatis quod nos die dominico proximo ante festum Natavitis beati Johannis Baptiste nunc affuturum colloquium in Trinchinio cum imperatore habebimus, ad quod colloquium et diem ad nos in dictum Tricinium modis omnibus veniatis. Datum in Damas (1), sabbato proximo post festum Pentecostes.”
  

(MOL, DL 47953)

 

Deşi Peter, fratele lui Benedict Heem, era maior castri (varnog) în districtul Orsova, documentele ne arată că aprovizionarea şi supravegherea cetăţii Orşova îi revenea soţiei lui Benedict (Heem era plecat, împreună cu Voievodul István Lackfy, la Padua, la prinţul Francesco Ferrara). Dispoziţiile regale sunt adresate ei.

„Nobili domine Consorti magistri Benedicti quandam bani, comitis Temesiensis

Lodovicus dei gratia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie etc.
Nobilitati tue committimus, quatenus fruges ad castrum nostrum Orsua, ubicunque invenire poteris, sufficienter transmittas et aliud non factura. Datum Bude, in die medie Quadragesime” – Încredinţăm domniei tale a găsi (calea) cum vei putea, să trimiţi suficiente alimente (recolte) cetăţii noastre Orsua şi altfel să nu faci. Dată: Buda 23 martie 1373 ( Regesta: Kállay)

Nobili domine Consorti magistri Benedicti filii Heem...
16 martie 1373 (MOL, DL 52208)

Pentru a împiedica importul de sare din Transalpina, soţia lui Benedict Heem să accepte ca omul trimis de magistrul Sarachenus să stea la Orsova. Dacă reuşeşte să cadă de acord cu magistru Sarachenus, atunci să-i îchirieze vama de la Orşova.

……………..


1.. Dömös, locul de reşedinţă preferat de regii arpadieni.

Asediul cetăţii, 1738 (1. Fortul Elisabeta)

(Foaie volantă editată la Amsterdam, de Reiner şi Josua Ottens, în anul 1738 – Budapesta, Biblioteca Naţională Széchényi)

S. CIVITATIS · DE · TEMESVAR

Sigiliul medieval al oraşului Timişoara

Sigiliul medieval al oraşului Timişoara  (ø 36 mm)
(Publicat pentru prima oară: Pietro Sella: I sigilli dell'Archivo Vaticano. I. Citta del Vaticano, 1937)

Predarea Timişoarei, la 27 iulie 1552, s-a încheiat într-o baie de sânge. Conform condiţiilor capitulării, garnizoana cetăţii iese prin poarta Lipovei. Turcii provoacă incidente (l-au tras jos de pe cal pe Endre Tomori, aprodul lui István Losonczi). De la lupte se ajunge la măcel. Comandantul cetăţii István Losonczi, vicecomitele Farkas Batthány şi Alfonso Perez, comandantul mercenarilor au fost decapitaţi.

„Deoarece căpitanul cetăţii Lipovei a călcat în picioare învoiala, şi osmanii au procedat la fel în acest război, pe timişoreni i-au ucis şi au ocupat cetatea...Timişoara e reşedinţa paşei şi în elayetul său sunt 59 de ziamet şi 290 de tezkeresiz, de regulă, împreună cu dsebeli,  are 7800 de soldaţi. Cu oamenii paşei are 10000 de înarmaţi.....Această cetate stă în mlaştina râului ca o broască ţestoasă, cele patru picioare, cele patru bastioane mari, ...nu e nici din cărămidă nici din piatră, este o fortificaţie făcută din buşteni groşi de stejar. Palisada ei arată parcă ar fi un zid subţire. Meşterul iscusit a făcut  acest gard din viţă sălbatică, din gips şi var, a construit o cetate albă.....Din cauza tunurilor din cetatea interioară şi a celor aşezate pe platforma bastioanelor nimeni  nu se poate apropia de cetate,  şi mai greu ar fi să incendieze palanca.....Grosimea zidurilor este de 50 de picioare, în unele locuri are chiar 60 de picioare.... În total au 200 de tunuri (diferite). Cetatea poate fi înconjurată ...... într-o oră.....Cetatea are cinci porţi;... Cetatea are patru cartiere, în cartierele Azab-kapusi (poarta Azab, spre sud), Khoros-kapusi (poarta Cocoş, spre nord) şi Jali-kapusi (poarta Malului) sunt 1200 de case înalte sau mai joase, toate acoperite cu şindrilă, cu hornuri  ţuguiate, fără curţi şi grădini; construite în formă ciudată, îngustă. În acestă cetate, în afară de coşurile caselor, nu este nici o altă construcţie de piatră; în fiecare casă este sobă. În cetate sunt patru djamii,...Are patru mănăstiri, şapte şcoli elementare, trei hanuri şi patru băi frumoase, dintre care două sunt în partea interioară a cetăţi, lângă Jali-kapusi şi  Su-kapusi (poarta De Apă). În cetate sunt patru sute de prăvălii,... străzile sunt pavate cu scânduri, pavaj nu are deloc, dar nici nu e posibil. Prin cetate trece râul Timiş, în două locuri, apa trece prin filtre de apă, toată populaţia ia apă  şi bea de aici. Fântână nu are deloc. Toate rezidurile ajung în  râul Timiş, şi cu el se duc. În această cetate sunt hambare şi cafenele.....(1)  (Evliya Çelebi, 1660)

Timişoara, fosta reşedinţă regală, a devenit un oraş de provincie, turcească.

Justus van der Nypoort: Timişoara turcească.
(Geometrie, A. E. Burckhardt Birckenstein, Viena, 1686, ilustraţia nr.19)

La Timişoara nu a supravietuit nici un document scris din vremea ocupaţei. Mult timp nu a fost cunoscut  sigiliul medieval al oraşului, până cănd, în anul 1841 în Arhivele Secrete ale Vaticanului s-a găsit  scrisoarea  lui  István Hertzeg, praetorul catolicilor din Timişoara. (2) În scrisoare, comunitatea creştinilor din oraş îşi exprimă regretul faţă de moartea călugărului ilir Bonifaciu, şi cer papei Grigore al XIII-lea un învăţător care să cunoască limba maghiară.

Scrisoarea praetorului din Timişoara, 8 martie 1582 (AA. Arm. I—XVIII. 1851, Lettera)

Matricea sigiliară, în stare foarte uzată, a avut gravat pe ea textul:

S: CIVITATIS=DE:TEMESVAR

Emblema, cu siguranţă, reprezenta stema oraşului: un dragon înaripat cu coadă de şarpe, scuipând foc, cu capul întors spre două triunghuri (extrem de greu de interpretat heraldic). Se mai poate observa o dardă, îndreptată spre gâtul dragonului. Dacă luăm în calcul uzura matricei sigilare, cele două triunghiuri pot fi ceea ce a mai rămas din silueta unui luptător, coiful, platoşa ori scutul. (Levéltári Közlemények, 46.) Textul legendei conţine litere care au  elemente stilistice conforme sfârşitului secolului al XIII-lea. (Dr. Kubinyi András) 

Prima stemă a unui oraş (cunoscută pe bază de document) din Regatul Ungariei, datează din 1369 şi a fost dată Cassoviei, iar Clujul are stemă din 18 mai 1377. Deşi bogate, cu succes negustoresc, nu depăşeau în importanţă (politică şi administrativă) oraşe ca Alba Regia (locul de încoronare şi înmormântare al regilor Ungariei), Estergam (sediul arhiepiscopului) sau Timişoara, care în perioada 1315-1323 a fost reşedinţă regală, şi a rămas mai departe cel mai important oraş privind securitatea graniţei de sud-est al regatului. Logic este imposibil să nu fi avut sigiliu şi stemă  înaintea Cassoviei.

De la începutul anilor 70, se consideră (deşi nu există niciun document scris sau alte dovezi indirecte), că acest sigiliu-stemă ar fi fost dat oraşului Timişoara de regele Ludovic I, cel târziu în vara anului 1465. (Szabolcs Vajay)

.....................................


1. În 1551, la 4 decembrie, cu scrisoare de liberă trecere, Ulama paşa predă cetatea Lipovei şi garnizoana  turcească părăseşte oraşul, dar trupele lui Menyhért Balassa au atacat coloana. Turcii s-au răzbunat anul următor.

ziamet - moşie dat spahiilor, cu un venit anual de 20-100 de mii de akce
tezkeresiz - moşie dat micilor funcţionari
dsebeli – călăreţ cu armură uşoară, plătit de prorietarul unui ziamet sau tezkeresiz. (1 dsebeli, la un venit anual de 3000 de akce)

2. Castelul Huniazilor (reşedinţa paşei) şi o biserică catolică au fost cele două construcţii medievale, care au supravieţuit. Biserica se afla în cartierul Su-kapusi (poarta De Apă), avea o capacitate de cca. 500-600 de persoane, cu un pleban franciscan. Aici aveau parochie şi negustorii raguzeni care trăiau în Timişoara.

„Die Catholische Kirchen stehet in der Vorstatt nicht weit von den Wasser Thor in einem engem Gässlein, ist mit einem vorhoff und Heüssern umgeben, undt wohnet daneben ein Franciscaner. Es ist dieselbe in der grosse, das auff Wenigste 5: a 600: Persohnen hinein können” (Henrik Ottendorff, 1663)

(Bula papei Bonifaciu al IX-lea, din 1 iulie 1402, pomeneşte despre trei biserici existente în Timişoara, închinate Sfântului Eligius, Sfântului Gheorghe şi Sfintei Fecioare Maria - Monumenta Vaticana historiam regni Hungariae illustrantia I/IV, 1889)

De moartea franciscanului aflăm şi din raportul unui comerciant raguzan.(Acta ecclesiastica Bosniae) A murit la Timişoara, în 1581, în  timpul  unei vizite pastorale.

ISTORII MĂRUNTE

Un episod prea puţin cunoscut din trecutul cumanilor.

Protestatoria pro Paulo filio Iwanka facta.
Scrisoare de adeverire, emis de magistrul Ladizlaus, prepositus de Tytul (MOL, DL 101894)

Conflictul între Carol de Anjou  şi Basarab a izbucnit în anul 1324, când voievodul transalpin, în oarecare măsură dependent  de coroana ungară, a ocupat Banatul Severinului.(1) Magister Martin fiul lui Bugar, comite de Scylag (Sălaj) fusese trimis în repetate rânduri la Basarab „pluribus... nostras legationes ad Bazarab woyuodam nostrum Transalpinum”. Presupun fără succes, fiindcă în toamna anului 1324, regele conduce personal o expediţie militară în Transalpina. (2) Basarab recunoaşte suzeranitatea lui Carol, dar  se pare că Banatul Severinului rămâne pe mâna voievodului. Conform documentelor vremii, această victorie îndoielnică a declanşat aprinse dispute în rândul supuşilor din Regatul Ungar. Fiul comitelui cuman Parabuch, contrar „opiniei publice”,  îl preamărea pe Basarab (a dat curs chemării sângelui ?).

La data de 18 iunie 1325, magistrul Ladizlaus, prepositus de Tytul (azi Titel, Vojvodina), secretar, notar şi comitele capelei regelui (comes capelle domini regis), profesor în arta ştiinţelor medicale (artis medicine scientieque professor) adevereşte, că s-a prezentat în faţa sa Paulo, fiul lui Iwanka de Vgal (3) pentru a protesta.

În data de  9 iunie 1325, Stephanus, fiul comitelui cuman Parabuch,  în  cadrul unor discuţii, îl defăima pe regele Carol, susţinând că puterea regelui nu echivalează cu puterea infidelului Bazarab, şi l-a preamărit pe acesta. El, Paulo, a combătut aceste argumente şi l-a mustrat verbal pe Stephanus pentru aceste vorbe de infidelitate. Ca urmare a admonestării, cu mai mulţi complici înarmaţi, Stephanus l-a atacat  în noaptea de 17 iunie, şi l-ar fi omorât cu siguranţă, dacă el nu ar fi reuşit să îl rănească.

„....quia Stephanus filius comitis Parabuh Comani in quindenis Penthecostes anno domini M CCC XX quinto preteritis dominum nostrum Karolum dei gratia illustrem regem Hungarie delaudasset et Bazarab Transalpinum sancte regié corone infidelem in preiudicium regalis pietatis eo modo, ut ipsius domini regis potentia potentie ipsius Bazarab non in aliquo posset contraire et equari, conlaudasset, predictum Stephanum filium Parabuh verbis correctibilibus de tali prolatione verborum suorum arguisset et nisi per aliquos consocios suos prohibitus extitisset, mox mala sibi que potuisset, ratione talium illicitorum et infidelissimorum verborum suorum inferre voluisset. Demum prelibatus Stephanus filius Parabuh pro talibus factis suis lucesscente ad nonum diem ipsis quindenis Penthecostes proxime sequentem quibusdam complicibus suis sibi adiunctis medie noctis tempore manibus potentiariis et armatis ad eum venisset et nisi iuvamine divino interveniente ipsum Stephanum vulnerando sibi precavere potuisset, precogitata malitia et rancore ipsum occidere voluisset” 

(Stephanus moare în urma rănilor primite, cumanii vor răzbunare, însă regele ordonă de la Visegrád  “pace eternă” şi împăcare între părţi, iar Paulo fiul lui Iwanka de Vgal este obligat să plătească comitelui cuman Parabuch suma de 50 de mărci. O marca ad pondus Hungariae=233.3533 gr. Ag.)


..............................................
1. Şirul Banilor de Severin se întrerupe în anul 1324. Până în anul 1330 nu mai este menţionat, ca ocupat, acest titlu.

2. Despre evenimentele petrecute în timpul expediţiei foarte puţine date au supravieţuit. A fost „penurie” de cai ?.., fiindcă un participant la această expediţie, Ladislaus fiul lui Ioannes din Balcani, a fost dat în judecată pentru că, în timpul luptelor, a furat calul lui Michael de Zelemer. (MOL, DL  2814)

3. Paulo, fiul lui Iwanka de Vgal în anul 1347 figurează ca stolnic (asztalnok) şi castellan de Gymus (Ghimeş)