(Caspar von Heltau)
Sigiliul lui Iancu de Hunyad, gubernatorul ales al Ungariei (ca voievod al Transilvaniei folosea sigiliu de culoare verde)
Stânjenitor este că se propagă clişee istorice. Nenumărate greşeli şi inexactităţi circulă pe net, rezultatul unei documentări neaşteptat de superficială, lipsită de pasiune, ori fiindcă informaţii valoroase sunt omise sau înlocuite cu mituri izbitoare (mai bine zis, cu ceea ce ar vrea unii să se fi întâmplat).
Mwrsyna şi Joannes fii lui Stoyan de Nyíres primesc : census kenezyatus şi domeniile aparţinătoare cetăţi Hathak (Haţeg): Reketyie şi Demsus (Răchitova şi Densuş), sunt exceptaţi de daciam argenti et quinquaqesimam (urbura din argint şi darea oilor), iar în viitor nu mai plătesc collecta sau census.
Dewa, feria sexta ante festum beati Fabiani et Sebastiani martirum (16 ianuarie 1404)
(MOL, DL 74659)
Transumpt, Sigismund la 25 august 1404, întărită cu pecetea capitlului Transilvaniei la 11 octombrie 1412
Din nefericire sunt încă mulţi (şi istorici !) obosiţi, care pertepuează date eronate în legătură cu numele mamei lui Iancu de Hunyad. Banala (din cauza repetării excesive) „Elisabeta Murşina de Densuş” este o compilaţie. Caspar von Heltau scrie că " fata boierului" a fost de la (şi nu de) Morzsina (Marjina/Murşina) fără să indice numele ei de botez. Doar Cortesius spune, vorbind despre mama lui „Corvinus”, că se numea Elisabeta, dar fără nici un fel de îndoială, se referea la mama lui Matthias.
Alexander Cortesius: De Matthiae Corvini Ungariae regis laudibus bellicis carmen, Berlin, Staatsbibliothek (Cod. Guelf. 85.1.1. Aug. 2o)
Posibil că pe timpul lui Caspar von Heltau să fi existat familia Murşina de Densuş, dar în documentele emise la sfârşitul secolului al XIV- lea şi până în anul 1438, Murşina apare doar ca nume propriu.
Densuş intră în posesia lui Mwrsyna şi Joannes fii lui Stoyan de Nyíres (1) abia în anul 1404, cu mult după naşterea lui Iancu, iar posibilitatea unei transformări a numelui propriu Mwrsyna în nume de familie, apare într-un document abia anul 1438, când este amintit „Stephanus alias Mursina vocatus filius condam Johannis de Domsos”. Deşi alias...vocatus înseamnă numit şi.., nu putem exclude că surprindem începutul procesului de transformare a unui nume propriu (şi nu a unei posesiuni) în nume de familie. În anii treizeci ai secolului al XV-lea, familia lui Mursina de Domsos deţine deja un număr însemnat de moşii în districtul Haţeg (Mesteacăn, Răchitova, Hăşdat, Cernişoara), pe valea Cernei şi a Streiului şi sunt megieşi de hotar cu familia de Hunyad.
Densuş intră în posesia lui Mwrsyna şi Joannes fii lui Stoyan de Nyíres (1) abia în anul 1404, cu mult după naşterea lui Iancu, iar posibilitatea unei transformări a numelui propriu Mwrsyna în nume de familie, apare într-un document abia anul 1438, când este amintit „Stephanus alias Mursina vocatus filius condam Johannis de Domsos”. Deşi alias...vocatus înseamnă numit şi.., nu putem exclude că surprindem începutul procesului de transformare a unui nume propriu (şi nu a unei posesiuni) în nume de familie. În anii treizeci ai secolului al XV-lea, familia lui Mursina de Domsos deţine deja un număr însemnat de moşii în districtul Haţeg (Mesteacăn, Răchitova, Hăşdat, Cernişoara), pe valea Cernei şi a Streiului şi sunt megieşi de hotar cu familia de Hunyad.
Nicolai şi Dionisis de Demses primesc pentru servicii militare (cu turcii) patru sate în districtul Haţeg, pe care le deţineau până acum doar după cutume cneziale (more keneziatus tenuissent). Adevereşte: Johannes Hwnyad, Gubernatorul Ungariei. (30 august 1447, transumpt Matthias 1480, MOL, DL 30814)
Sigiliul lui Matthias
Kende de Malomvÿz (Cândea de Râu de Mori) primeşte ca nova donatio satele pe care le deţinea până acum după cutume cneziale. Adevereşte: Capitlul Transilvaniei în prezenţa lui Mursina de Demses. 2 iulie 1439 (MOL, DL 30800)
Mwrsina de Demsos, în numele fiilor lui Sandrin de Domsos „îi interzice” regelui Matthias (protestează) ca părţi din moşia lor de la Densuş, comitatul Hwnyad, să fie donate lui Ladislai Arka de Ozkola. 21 iulie 1467, Conventul de la Cluj-Mănştur, Protocollum (MOL. DL 36393)
Deci, e puţin probabil ca mama lui Iancu, chiar dacă provenea dintr-o familie cnezială din Densuş, să fi avut această nume: Elisabeta Murşina de Densuş. Presupunând că ar fi fost fata unui "gazdag bojer"- boier bogat din Morzsina/ Mărginea, din zona Făgetului Timişan, datele pe care le avem ne obligă să abandonăm acest fir şi mai repede. Mărginea pe vremea lui Voyk de Hunyad era în posesia familiei Rékas din Rékas. Au obţinut acea moşie în anul 1359, când înaintaşii lor s-au strămutat din Transalpina.
La data de 29 august 1359 (IV.Kal.Sept) Ludovic I donează „possessionem Rykas vocatam, iuxta fluuium Kystemes existentem, cum... „ – moşia zisă Rykas, lângă răul Kystemes, împreună cu alte trei sate, olaţilor Karapach, Stanislai, Negwe, Wlanyk, Nicolai şi Laik, fii lui Zarna fiul lui Laik. Fii lui Zarna au venit în regatul lui Ludovic, părăsindu-şi moşiile şi avuţiile avute in terra Transalpina din cauza lui Alexandr fiul lui Bazarad, woyuoda Transalpinus. (MOL, DL 58549)
Primul document în care figurează numele de familie Mursina datează din anul 1516, (MOL, DL 29951) şi este un inventar cu bunurile familiei Musina de Reketye.
.........................................
1. Stoyan de Nyires a fost „ filius Mosyna de Nyires knezius olachorum de districtu castri Hatczak” şi apare în documente începând cu anul 1360, iar la 12 septembrie 1380 a primit donaţii din partea lui Ludovic I (cel Mare). În 1360 Mosyna e amintit doar „Mosyna”, ca peste douăzeci de ani să fie deja înnobilat (de Nyires), dar numele „Mosyna” rămâne nume propriu, nu de familie şi nici al unui domeniu.
In castro nostro Lygeth, ferma quatra ante Exaltationis Crucis (12 septembrie 1380), regele Ludovic donează pământul Polonycza din districtul Hunedoara şi pământul Bobothmezeu din districtul Haţeg lui Stoyan fiul lui Mosyna de Nyires. (MOL, DL 42162)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu